43,337 matches
-
despre soarta lor, nici mai limpede, nici mai tulbure decât a noastră. Povești rostite de păpuși ca niște studii oneste și îndrăznețe ale sufletului omenesc. Poeme sincere și simple ce seamănă frățește cu realitatea. Mărturisiri care se pot oferi oricând gândirii. Le-am ascultat cu deferență, spuse cu tâlc și chiar cu voluptate de către locatarii muzeului: păpuși franceze fabricate în regiunea pariziană sau păpuși germane de Thuringia, păpuși spaniole sau italiene, rusești ori germane; păpuși model Barrois sau Gaultier, Jumeau sau
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
predată în școală? Valoarea culturală a matematicii este potențial prezentă și în matematica școlară, dar nu se oferă de la sine, ci pretinde un efort orientat în acest sens. Un efort care de multe ori lipsește. De exemplu, modul matematic de gândire (combinator, inductiv, deductiv, abductiv, generalizator, analogic, metaforic, metonimic, algoritmic, probabilistic și, înainte de orice, procedând în etape riguros ordonate, în care fiecare etapă valorifică explicit etapele anterioare) este important nu numai în matematică, ci și în celelalte domenii ale culturii și
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
pe care și le pune, conexiunile pe care le face pe verticală și pe orizontală, nu răspunsurile propriu-zise care, la capătul demonstrației, aproape că devin o formalitate. Este un spectacol al inteligenței și al erudiției (dincolo de informația din zona istoriei gândirii politice, autorul nu ezită, atunci când este cazul, să-și argumenteze ideile cu exemple din literatură, din muzică sau cu foarte relevante amintiri personale), o demonstrație în ale cărei raționamente cititorul este dus de mână, îi urmează etapele pas cu pas
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
de la bun început, s-ar fi făcut lumină asupra a ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă la noi și în țările vecine. De altfel, susține, pe bună dreptate, Vladimir Tismăneanu, decalajul de maturitate, înregistrat la începutul anilor '90, între gândirea democratică din țări precum Cehia, Polonia, Ungaria, pe de o parte, și România, de cealaltă parte, își găsește explicația în specificitatea regimurilor comuniste din aceste țări, în modul în care aceste regimuri comuniste au tolerat puncte de vedere revizioniste sau
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
integritatea fizică și morală. Din această prezentare, extinsă în atîtea direcții și aprofundată pînă la ultimele detalii, imaginea lui Brâncuși se decupează cu adevărat excepțional. însă excepția nu apare aici ca un atribut fabulos și misticoid, ci ca ordine a gîndirii și ca o consecință a unei inepuizabile tensiuni creatoare. Personajul Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei și cercetîndu-le
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ar putea trece dintr-o ramură în alta străbătînd treptat toată planta filozofiei. Imaginea aceasta e cea mai potrivită și mai plauzibilă reprezentare pe care ne-o putem face despre evoluția cunoașterii umane și despre stadiul la care a ajuns gîndirea unui filozof sau a altuia. În realitate, imaginea aceasta e rodul unei greșeli de optică, adică al unei proaste așezări în raport cu ceea ce înțelegem prin trecutul filozofiei, și asta pentru că unghiul în care ne așezăm ne falsifică perspectiva. Uităm că sîntem
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria filozofiei nu a servit cunoașterii omenești. Filozofia nu este o cunoaștere umană, iar progresul științei s-a făcut în
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria filozofiei nu a servit cunoașterii omenești. Filozofia nu este o cunoaștere umană, iar progresul științei s-a făcut în paralel cu zigzagul întîmplător al făgașului filozofiei. Filozofia e speculație lingvistică în încercarea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și copleșitoare prin ea însăși; prin consecvența gîndirii, prin claritatea proiectului, prin cunoașterea impecabilă a materialului și a tehnicii și, mai ales, prin imponderabila care le unește pe toate și pe care privitorul are libertatea să o numească după cum crede el de cuviință.
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
și orgi portabile, viori, bandoneoane și câte și mai câte, sunt ca niște răsaduri în așteptarea replantării în ogrăzi unde să rodească torențial. 7) Rar mi-a fost dat să mă conving că scopul nu acționează mai întâi la nivelul gândirii și abia apoi în lucrare. Ei bine, la MUSICORA ținta se află concomitent în faptă și idee. 8) Am fost martorul acestui salon așa cum salonul însuși este spectatorul virtualelor avataruri ale marketingului muzical internațional. Un instrument cu suflet. Dar și
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
legase așa de bine critica de creație. Tehnica criticii și a istoriei literare din 1938 reia titlul, nu și ideile lui Gustave Rudler din Les techniques de la critique et de l^histoire littéraire (1923) și a rămas textul fundamental pentru gîndirea critică a lui Călinescu și a călinescienilor. Problemele criticii, pe de o parte, și ale istoriei literare, pe de alta, vor reveni și după război în articolele lui Călinescu. Raportul dintre ele este elucidat însă de pe acum. Nu e greu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
doua alegro ma non troppo, iar ultima parte, pianissimo posible, poate chiar silențio maestoso... Iar dacă îți mai spun și că libretul este semnat de însuși Domnul Președinte Traian Băsescu, iar orchestrația aranjată de Serei, cre' că ți-am blocat gândirea... - Poate-ai vrut să spui Șereș, îl întrerup eu cu timiditate. - Nu, domnu' pretenar - mă crezi tâmpit? Am spus clar: Serei! Adică: Se-Re-I - pricepi? Astfel că, deja știm: în momentele imediat următoare, devenind melancolic și vorbăreț despre orice, precum alaltăseară
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
gînditorii speculativi suferă în mod cronic de indigestie, mînzul acuza simptomele unei boli de nutriție din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani i-a căzut
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
mînzul acuza simptomele unei boli de nutriție din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani i-a căzut din întîmplare în mînă dialogul Gorgias de Platon
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
poetului exilat în Tomis, romanul nu mai conține nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu mintea proprie. Ca și alte cărți de
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
rămas uluit când l-am întrebat eu cu ce mă aleg din treaba asta, dacă voi primi un grad și care anume, cu ce retribuție și adaosuri la pensie. A urmat să ne mai întâlnim, mi-a lăsat timp de gândire, dându-mi o adresă unde putea fi găsit, undeva, într-un bloc din spatele bisericii Crețulescu. Nici eu, nici el nu ne-am ales cu nimic. Dușmanul de clasă a respirat ușurat, continuând să sape la temelia orânduirii, să-și facă
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
aștepta mare lucru. Suficiența aceasta blazată pleacă dintr-o intuiție spontană și înșelătoare, o intuiție în virtutea căreia sîntem încredințați că un om gîndește logic chiar dacă nu a stat niciodată să studieze logica și că, mai mult, chiar dacă ar studia-o, gîndirea lui nu ar suferi îmbunătățiri vădite. Cum s-ar spune, mintea noastră a fost croită după un calapod logic de care facem uz în mod instinctiv, fără a mai fi nevoie să-i conștientizăm mecanismul. Mecanismul acesta oricum se exercită
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
noastre. Gîndim pentru că am apucat să gîndim, și asta grație unor facultăți native în posesia cărora ne-am pomenit din senin. Iar lucrul acesta ne este îndeajuns pentru a ocoli logica. Nu este îndeajuns, cel puțin nu în filozofie. O gîndire ale cărei reguli nu le poți aplica în mod conștient e ca o aptitudine lăsată în stadiul rudimentar al instinctelor naturale. Îți închipui că știi să cînți bine și frumos, dar în realitate pățești ca acei cîntăreți a căror neglijență
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd gîndacul mișcîndu-se pe coloană și nu văd capitelul din vîrful ei. În această privință, ca cizelare a fondului gîndirii umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al exercițiului continuu, de un efort dur și adesea arid, al cărui scop e coerența gîndirii și înlănțuirea fără fisură a argumentelor
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
această privință, ca cizelare a fondului gîndirii umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al exercițiului continuu, de un efort dur și adesea arid, al cărui scop e coerența gîndirii și înlănțuirea fără fisură a argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire analitică, o paradigmă ai cărei zei tutelari - Frege, Quine, Russell, Meinong, Strawson sau Kripke - au împins această ramură la rangul de cea mai răspîndită formă de filozofare din Occident. Cred că nu greșesc spunînd că mai mult de jumătate din
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
învățămîntul filozofic european s-a convertit deja la rigoarea pe care un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare încît astăzi, întrecînd filozofia politică sau fenomenologia, școala analitică reprezintă forma dominantă de gîndire contemporană. În fața avîntului ei, formele tradiționale de gîndire europeană - metafizica, dialectica sau structuralismul - au dat ortul popii. Din ele nu au mai rămas decît rămășițele unor curente pe care ne-am obișnuit să le studiem cu acea compătimire cu care
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]