3,241 matches
-
București, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București, 1981; Joia patimilor, București, 1981; Recurs la singurătate, București, 1982; Starea bizantină, Cluj-Napoca, 1983; Apărarea lui Socrate, București, 1985; Meșterul Manole sau Imanența tragicului, București, 1986; Anotimpurile, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1987; Zborul gâștei sălbatice, București, 1989; ed. (Le Vol de l’oie sauvage), tr. Gérard Bayo, Paris, 2000; Ferestre, București, 1990; Furcile caudine, București, 1991; Lieduri, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1992; Ante portas, Bruxelles, 1992; Le Visage du temps, Troyes, 1993; Fierul spinilor
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
se împrăștie. În casa lui, Gheorghe Pârâială avea mâna largă iar oamenii săreau cu dragă inimă să-i deie ajutor. La tăierea porcului bunăoară, înștiințat, cel dintâi se înființa cel care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
e, că umblă zăbăucul cu chica ca toporul și grăiește din vârvu’ limbii ! Belioaie, poreclit Gafton, intervine răgușit : - A zis el bine cine-a zis că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând din ulcică o dușcă. După ce făcu efect, chiui ascuțit : „La noi, între domnișoare, Este
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând din ulcică o dușcă. După ce făcu efect, chiui ascuțit : „La noi, între domnișoare, Este-o fudulie mare. Dau fața cu vaselină Să se facă pielea fină. Să nu credeți că- i minciună, Am să spun adevărat Și cu care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Pantofi cu vârf ascuțit Parcă-s muche de cuțit, Frizură la periuță, Parcă-i ceafa la maimuță. La anul și la mulți ani !” ură cumătrul și goli cu chef ulcica. - Stați, să zic și eu, se întărâtă o vecină : „Vine gâsca-n mini jup Cu pantofi cu botul lung Și călcâi făcut la strung. Fustă are, ce să zic, Cât o palmă, mai nimic, Pliscu-l ține-n sus, în vânt, C-așa-i moda pe pământ. Iar gânsacu- nzorzolat Calcă drumu-n
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la unii nu le-a mers bine ? - Care-a apucat pământul bun. Lăzurenii, hâtu-i în gură, legau cânepă la butuc și, când ieșeau cu căruța din ogradă, pârleau roată Curătura, făcu admirativ cumătrul. - Merg la furat ?! se miră cu naivitate Gâsca. Da ce-ai gândit că la cumpărat ? Lăzurenii au scos grâul din întovărășire de două ori cât noi. - Au în sat și frizer, făcu Areta cu invidie. - Dé, la noi, fiecare pe la casa lui. Pe Petrache Pelin cum îl ferchezuiește
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fâșcâia așa asară, mătușă ? - Ia eu mai fâșcâi, zice ea. Am o vacă ș-o țin afară și să nu vie careva. - Da ce, te temi de talhari ? D-apoi cum nu m-oi teme ? - Mare pohoață baba asta, zise Gâsca cu năduf. N-a întrulocat-o ea pe Savastița cu Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
are vreun spor ? Chirfosește tot Tananica lui. Și Ion a’ Paraschivei lui Murgoci, la fel. Și Vasile Sprivac tot așa. - Asta așa-i. Dacă fimeia nu-i, nu-i, s-a mântuit ! - Cum e la vecinul meu, Malai, întări fina Gâscă cele spuse. Degeaba-i el om strângător, că fimei-sa scurmă ca găina și ce adună el împrăștie ea în toate părțile. Și bună pornirea avea Petrea Malai, de când îl știu. Odată, când era băet, s-a dus cu taică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la gâlci dai nalbă mare sau mălagă, alții îi zic colăceii babei. Când femeia umblă ca iapa după armăsar, se potolește, uite-l colo, cu sovârv. Și dacă bărbatul te necăjește ori umblă după alte muieri, îl liniștești cu talpa gâștei care-i bună și de inimă. Aplecându-se, femeia cea tânără culese cu două degete câteva frunze lungărețe pe care le mirosi. Privind-o sever de jos în sus, Băltoaia observă : - Las-o acolo, asta-i minta broaștei, nu-i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului, jos, spre străzile pe care mi le arată tatăl meu (fără să se uite totuși). Și iat-o: jumătatea de capac de roată care e piața din centru, cu spițele bulevardelor Bagley, Washington, Woodward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până să Împlinească patruzeci. Labele de gâscă din jurul ochilor sunt un motiv În plus (În afară de reflectoare) pentru care Își ține o mână peste față. În acest gest deslușesc empatia emoțională pe care am avut-o Întotdeauna cu Tessie, noi două, care nu eram niciodată mai fericite decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe papou să moară“ și mă jur: „A fost vina Clementinei. Ea m-a Împins să fac asta“. (Și acum e momentul ca inima domnului Stark să-și joace rolul. Cu arterele pline de ceva ce arată ca pateul de gâscă, Într-o bună zi se oprește. Tatăl Clementinei se prăvălește pe jos În duș. La parter, simțind ceva, doamna Stark se oprește din exerciții și, trei săptămâni mai târziu, vinde casa și se mută de acolo cu fiica ei. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lipsa de popularitate. O seară de sâmbătă captivantă Însemna pentru ei să stea În camera fratelui meu și să privească reproduceri din Escher. Urmăreau ore În șir siluete ce urcau scări pe care, În același timp, le coborau sau priveau gâște care se transformau În pești și apoi iar În gâște. Mâncau biscuiți cu unt de arahide, mânjindu-și dinții, și se testau unul pe celălalt cu Întrebări despre sistemul periodic al elementelor. Steve Munger, cel mai bun prieten al Capitolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei să stea În camera fratelui meu și să privească reproduceri din Escher. Urmăreau ore În șir siluete ce urcau scări pe care, În același timp, le coborau sau priveau gâște care se transformau În pești și apoi iar În gâște. Mâncau biscuiți cu unt de arahide, mânjindu-și dinții, și se testau unul pe celălalt cu Întrebări despre sistemul periodic al elementelor. Steve Munger, cel mai bun prieten al Capitolului Unsprezece, avea obiceiul să-l scoată pe tatăl meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie, Occia îi explică Domitiei: Înainte de a fugi, fecioarele au luat lucrurile sfinte și le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de mirare că la aproape 18 luni nici nu se poate ține pe picioare de gras ce e, bombăne în continuare Pomponia. Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostit în numele locuitorilor Tulcei un discurs de bun venit 417. Printre fruntașii comunității românești din Tulcea ce au participat la festivitățile organizate la 14 noiembrie 1878 în onoarea trupelor române sosite în oraș se aflau, pe lângă Costache Boambă, și: Nedelcea Gâscă, Petre Uzumtoma, Mihalache Petrescu, Vasile și Mihalache Sotirescu 418. La încheierea războiului, conform celor constatate de către autoritățile militare și civile românești instalate în Dobrogea la 14 noiembrie 1878, aceasta era o regiune pustiită cu vaste întinderi de terenuri nelucrate și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-lea, motiv pentru care a primit numele de Mahmudia. Același sultan a construit aici o geamie ce a fost refăcută, ulterior, de către sultanul Abdul-Aziz. În aceeași perioadă a fost construită și prima biserică ortodoxă din Mahmudia, ctitorie a familiei românești Gâscă. În anul 1878 orașul avea "o stradă principală prin mijloc și câte două laterale paralele, în dreapta și stânga acesteia". Străzile laterale erau "scurte, strâmte și neregulate"986. În zona centrală a orașului erau "așezate prăvăliile cu streșini prelungite și sprijinite
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
singur. Taică-su Îi venea În minte toamna sau la Începutul primăverii, când dădea secara-n preerie, sau când vedea coceni de porumb sau un lac, sau când vedea un cal care trage o cabrioletă, sau când vedea sau auzea gâște sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunt tot niște copii, foarte mici, și tare neajutorați. De aceea băiețelul și fetița trebuie să-i hrănească, să-i ducă și să-i aducă de la grădiniță, să meargă cu ei la plimbare în oraș. Mai trist e atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi. Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente, să le facă injecții - căci fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți înțepătura
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
l-a apucat o sete cumplită; cu cât bea mai multă apă, cu atât arșița era mai mare. Ca să și-o potolească, a fost nevoie de toată apa pe care bunicul o pusese în vase pentru găini, pentru rațe și gâște, pentru purcei. Toți ai casei se mirau. Oare ce-o fi pățit câinele de bea atâta apă?! S-au gândit, chair, că n-ar strica să cheme veterinarul. Însă Sorin și Sorina, care chicoteau de zor și zâmbeau cu tâlc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
își întoarce trupul astfel încât acest ochi să vină direct pe partea în care vrea să vadă ceva. Se mai întâmplă, câteodată, să se lovească de te miri-ce: copaci, pietre, scânduri din gard... Alteori, se izbește de pui, găini, rațe sau gâște din ogradă. Acestea nu-i iartă neatenția. Ba, de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă pe blăniță. Deh! El e mai mic și, oricât ar dori, nu se poate face atât de temut precum Cuțulache. Dar niciodată nu se lasă până nu-și vede prietenul scăpat de orice pericol. Ce să mai spunem de bunicul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cei patru nepoței vorbesc, din când în când, la telefon cu ei. Și câte nu le spun?! Câte căzături la derdeluș au încasat, de câte ori sania lor s a răsturnat... Acum e dimineață. Băieții, gospodari, au dat de mâncare la găini, gâște, porumbei și rațe, la vacă și vițel, la oi și la purcel. Și când treaba au terminat, au început să ia niște jucării la reparat; o mașinuță, un tractor, o betonieră, ba chiar și un clasor. Sorina și Alina au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
condiția copilului, de a privi lumea prin ochii celor mici. Așa procedează autorul, de pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]