2,545 matches
-
am realizat folosind exact datele din această îngrășătorie de bovine. Am și un studiu de caz, vă rog doar să aruncați o privire. Îl apucă de mână. Pe el. Se întoarse ca electrocutat, gata să-i trântească dosarul direct în găleata cu apă de lângă ușă. Apoi văzu foaia pe care o ține în mână, îmbujorată. Era schița silozurilor în care se păstrau furajele și sub ea, un grafic al periodicității aprovizionărilor, ordonat așezat lângă graficul cantităților eliberate către consumul animalelor. - Am
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
porcii cu o oglindă la troacă. - Nare nici oglinzi. Dar stai de vorbă cu el, doar are limbă. Lary i se adresă, căutând vorbele spre a nu pare prea străin - Uite Nene Tudor. Am aci ceva care seamănă cu o găleată. Pune găleata asta undeva printre acareturi, oriunde, și te vei mira singur ce poftă de mâncare vor căpăta toate dobitoacele Nea Tudor ieși în stradă, luă căldarea care avea capac bine închis, o cântări în mână apoi întrebă: - Ce minune
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
o oglindă la troacă. - Nare nici oglinzi. Dar stai de vorbă cu el, doar are limbă. Lary i se adresă, căutând vorbele spre a nu pare prea străin - Uite Nene Tudor. Am aci ceva care seamănă cu o găleată. Pune găleata asta undeva printre acareturi, oriunde, și te vei mira singur ce poftă de mâncare vor căpăta toate dobitoacele Nea Tudor ieși în stradă, luă căldarea care avea capac bine închis, o cântări în mână apoi întrebă: - Ce minune o mai
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
se răspândi mai repede duhul. Între timp mai treceau oameni pe stradă salutând primarul. Și vecinii au scos capul să afle ce are primarul cu Nea Tudor. Cum să păstrezi “secretul” în aceste condiții? După ce a tastat numărul de identificare, găleata fiind tot în mâna primarului, acesta o înmânează noului proprietar. Înainte de a se îndepărta cu ea Lary l-a întrebat: - Cât pământ ai? - Păi cam 120 stânjeni. “60 hectare” preciză primarul - E la un loc tot terenul? - Da. - Vrei o
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
tehnic Craftmat. Pot vorbi cu domnul Popescu? - La telefon! Domnul Popescu auzise de INTC, legat de niște drăcovenii căutate de agricultori. O adevărată mană cerească care rentabiliza fermele agricole. Avea un frate, acum “mare fermier” de când primise un fel de găleți cu cine știe ce prin ele, dar care făceau minuni printre dobitoacele din ogradă și culturile de pe câmp. - Am aflat de Dumneavoastră de la fratele, fermierul Mitică Popescu căruia i-am livrat niște dispozitive. Sunt preocupat de rentabilizarea micilor întreprinderi industriale. Mi-ați
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
precum un clopot dogit. - În ciutura din beci. - În ciutură?!... - E părăsită demult... de cînd trăia tata, care a pus peste ea un grătar de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > REGATUL DIVIN AL HORAIȚEI Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ploua cu găleata când am ajuns la Mânăstirea Horaița, după un drum lung, istovitor și plin de peripeții. Vederea îmi era încețoșată de picăturile repezi ce-mi alunecau aproape cu furie pe față, iar vântul puternic mi le împrăștia până spre colțurile ochilor
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
printre firele de iarbă. - Hai!... Nu mai sta și te holba la păsări, de parcă acu’ le-ai vedea prima dată!... reluă Lucreția pe un ton răstit de astă dată, aducându-și aminte de ce-l strigase acum câteva momente. Ia o găleată și fugi de-mi adu apă de la Tufan, că vreau să pun niște fasole la fiert. - Mă duc acu’!... răspunse bărbatul, cam fără chef, întrucât sarcina pe care tocmai o primise îl îndepărta nepermis de mult de gardul din fundul
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
încetineala asta în mișcări a bărbatului său. Petre nu mai zise nimic. Se desprinse cu oarecare viuoiciune din locul unde rămăsese pironit, cufundat în contemplarea ospățului agitat al păsărilor, pătrunse în holul de la intrare, luă de pe băncuța special concepută, o găleată roșie de „plastic” aproape goală, ieși în curte, goli restul de apă la rădăcina unui butuc de vie și porni în grabă spre fântână. De data asta Petre chiar se grăbește... E fericit că trebuie să se grăbească. Are chiar
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Sigur că pe mata, nea Petrică!... Ai corespondență, răspunse cel întrebat, cu emfaza-i caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre că nu înțelege, lăsând găleata pe asfaltul crăpat și prăfuit. - O scrisorică, nea Petrică, o scrisorică!... se simți poștașul dator să traducă cele rostite anterior, fără a sesiza bășcălia cu care-l tratează interlocutorul său. - Așa zii, Neculae, tată!... Ca să-nțeleg și io!... Auzi?... schimbă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
hai?... Io, Petre Clăpăugea?... Măăă, mâncați-aș ficații tăi!... Unde ești, mă?... Abia când rosti ultima întrebare, observă Petre că vorbește singur, întrucât Neculai nu mai era. Se-ntoarse și-l văzu pedalând gospodărește în direcția de unde venise el cu găleata cu apă. Atât de concentrat fusese pe ruptul scrisorii și pe călcatul în picioare a resturilor ei, încât nici măcar nu-l observase când, simțind probabil furtuna din privirile sale, își pusese bicicleta în mișcare, dornic, cu siguranță, să mărească cât
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Tufan. Se simți, o clipă, ușor jenat pentru ieșirea de adineauri... Dar și starea asta de jenă-i trecu rapid... Îi veni să râdă, gândindu-se la modul caraghios în care poștașul ștersese putina. „Ce papagal!...”, gândi el, apucând toarta găleții și pornind spre poarta primitoare a propriei gospodării, care-i prefigura o nouă șansă de acces către poteca ce duce spre fundul grădinii. i.ESOP (AISOPOS)(c. 620-c. 560 î. Hr.), fabulist grec, originar din Asia Mică. Personaj semilegendar, probabil sclav
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
a lungul timpului de către meșterii populari. Fiecare moară avea un specific anume și depindea de puterea apei sau a vântului. Pe teritoriul românesc apare în secolul 3 moara hidraulică care folosea puterea apei, supranumită moara cu ciutură. Morile cu ciutură (găleată) sau morile cu roți orizontale s-au dezvoltat în secolele 4-6 fiind răspândite mai mult în zona Banatului și Olteniei. Acestea erau construite pe râurile mici și puteau avea de la una la șase ciuturi. Îmi propun să aduc în atenția
UNDE SUNT MORILE DE APĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345858_a_347187]
-
mai înafară și răsturnat pe jos, dar acesta după cum arăta, căzuse mai mult în urma unei lupte decât a unei împiedicări. Îl simpatiza pe inginer, era șeful său direct și era bine să pară că nu știe nimic. A luat o găleată cu apă și un ciot de mătură să spele pata de sânge închegat. Când să înceapă spălatul, a văzut o bucățică de cârpă albă ieșind dintr-un sac și când a tras de ea să vadă ce este și ce
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
din nou, radicând capetele din fân, semn că au înțeles cele spuse de stăpânul lor. Apoi, nea Carol se îndreptă spre cotețul de găini, aflat într-o curtea mai mică, deschizându-le ușa. Acestea cotcodăcind ieșiră una câte una.Luă găleata cu huroi de porumb, pusă de cu seară în podul cotețului, pe care o răsturnă în jghiabul dintr-un trunchi de copac scobit. Găinile se grăbiră spre acesta, începând să ciugule înfometate. Cocoșul, un pintenat mândru și viu colorat, se
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
precum un clopot dogit. - În ciutura din beci. - În ciutură?!... - E părăsită demult... de cînd trăia tata, care a pus peste ea un grătar de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OMUL S-A NĂSCUT SĂ ZBOARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Într-o fotografie Adrian Păunescu duce o găleată la gură. ------- Bea dintr-o găleată apă Alții spun că era vin Multe vorbe cu venin Tuturor ne scapă! Invidia de două feluri: Și înalță și coboară Numai zborul bunăoară Dăltuiește capiteluri Omul s-a născut să zboare Cineva acolo
OMUL S-A NĂSCUT SĂ ZBOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347022_a_348351]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OMUL S-A NĂSCUT SĂ ZBOARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Într-o fotografie Adrian Păunescu duce o găleată la gură. ------- Bea dintr-o găleată apă Alții spun că era vin Multe vorbe cu venin Tuturor ne scapă! Invidia de două feluri: Și înalță și coboară Numai zborul bunăoară Dăltuiește capiteluri Omul s-a născut să zboare Cineva acolo sus îl cheamă Dar se-mpiedică
OMUL S-A NĂSCUT SĂ ZBOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347022_a_348351]
-
-i dau mâine... Băi, nu fi cotarlă, că acuși îți dau una peste bot de nu te mai scoli de... hâc!... de jos... hâc! Auzi tu? − Hai, mergem prin... hâc!... ploaie? Ha, ha! râse Mitică văzând cum turna Dumnezeu cu găleata. Au plecat, Mitică nu locuia departe, dar ploaia i-a udat până la piele. Ajunși în casă s-au dezmeticit de-a binelea. Mitică s-a schimbat de haine. − Băi, Vasile, tu parcă te pricepeai la frigidere, așa țin eu minte
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
câmpiile verzi înverzite-înverzite lasă-mi inima să bată frumos ca un ceas nu mă lovi vântule lasă-mi amitirile pe polița casei nu-mi lua hârtiile să le-arunci în neant lasă-mi luna mai jos s-agăț de ea găleata cu ispite fă ca stelele să plouă pe mine ca niște confetti să pătrund tot mai mult misterul cerului și-al acestei lumi nu mă lovi vântule adu-mi timpul de aur, adu-mi acele vremi când fugeam prin serile
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
o adunătură de table - în care vântul își găsește mai mereu de lucru, șuierând a jale și pustiu. În fața acestei umile colibe o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit stă culcat la
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
albul ochilor troienit incandescent de neonul irisului spulberat de șoapte inerte scoase-n duet cu oftatul efemer al pașilor schilodiți de neputința nemuririi mă scarpină obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase și mă doare în praful banilor aruncați cu găleata peste capetele încoronate ale leilor de circ apucându-mă de piciorul vieții încolăcite pe urme de rug stins în sputa viselor preling capul greu pe nicovala adormită a norilor Referință Bibliografică: BILANȚ ÎN LANȚ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BILANŢ ÎN LANŢ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348341_a_349670]
-
fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei și nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța privi cu ochi curioși prin ușa bucătăriei la gălețile de apă, căci ele erau cele care vorbiseră. -Pe mine toată ziua m-a pus să măsor apa-spuse donița cu îmbufnare-ba pentru compoturi, ba pentru murături... -Voi vă plîngeți de un pic de apă, dar pe mine toată ziua m-
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
marile deziluzii ale prezentului a avut un parcus scurt. Nu se deosebesc prea mult mitingurile electorale de astăzi, de paradele și defilările populare din vechiului sistem. Afișe, pancarte, bannere, eșarfe roșii și portocalii, turism electoral, o întreagă recuzită de pixuri, găleți, lopeți, umbrele, pomeni electorale, brichete, sarmale și mici, lanterne, vin fiert și chibrituri, sacoșe cu siglă, calendare strălucitoare și costisitoare, intelighenția politică dă naștere unor shwo-uri demne de milă. Și azi, ca și altădată oamenii de bună credință nu mai
MAI EXISTA REMEDIU? de DIANA POPESCU în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345116_a_346445]