1,115 matches
-
să se alăture viitorului ei soț, guvernatorul păgân Conan Meriadoc de Armorica (din Anglia), împreună cu alte 11.000 de slujitoare virgine. Cu toate acestea, o furtună miraculoasă le-a adus peste mare, într-o singură zi într-un port din Galia, unde Ursula a declarat că, înainte de căsătorie, va întreprinde un pelerinaj prin Europa. Ea s-a îndreptat către Roma, împreună cu slujitoarele sale și, spune legenda, l-a convins pe Papa Cyriacus (necunoscut în evidențele pontificale), și pe Sulpicius, episcop de
Sfânta Ursula () [Corola-website/Science/317091_a_318420]
-
maniheismul s-a răspândit în nordul Africii, unde Augustin, convertit la creștinism, a avut lungi controverse cu episcopul Faustus, care venea să viziteze numeroasa comunitate din Roma întemeiată de africani. Din Africa de Nord, misiunile au ajuns până în Dalmația, Spania și sudul Galiei. Această expansiune, ce atinsese apogeul în secolul al IV-lea, s-a redus rapid, înfrânată de persecuțiile statului și de cele ale Bisericii, deopotrivă. La începutul secolului al VI-lea, religia maniheistă a cunoscut o soartă foarte diferită. Persecutată, ea
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
cerut sequanilor mai mult pământ pentru că haruzii să se acomodeze. Cererea acestuia a intrat în atenția Romei căci oferirea unui spațiu mai larg lui Ariovistus ar fi dus la întărirea poziției sale de a-i atacă pe sequani și restul Galiei. Helveții au fost o confederație alcătuită din cinci triburi galice ce trăiau pe platoul elvetic, protejați de munți și râurile Rin și Ron. Ei au început să impună presiuni asupra triburilor germane din nord și est. Din 58 i.en
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
negocia un tranzit pașnic. Orgetorix a încheiat o alianța cu șeful sequanilor, Casticus și a aranjat căsătoria fiicei șefului de trib al Aeduilor, Dumnorix. Cei trei au plănuit să devină regi ai triburilor lor și să-și împartă puterea în Galia. Dar ambițiile personale ale lui Orgetorix au fost descoperite și s-a sinucis pentru a evita o acuzație îndreptată asupra propriului sau popor. (De Bello Gallico, I, 4). Cezar a pornit pe 28 martie și menționează că a incendiat toate
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
28 martie și menționează că a incendiat toate orașele și satele acestora, descurajând triburile clientelare și inamicii de a ocupă teritoriile vacanțe (De Bello Gallico, I, 5 și 6). Cezar a traversat Alpii din Italia. Cu o singură legiune din Galia Transalpina, s-a îndreptat spre Genoa și a ordonat distrugerea podului de peste Ron. Helveții au trimis o delegație pentru a negocia. Cezar a stagnat negocierile timp de 15 zile și s-a folosit de timp pentru a-și întări poziția
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
ocupat oaza Djerma, învingând tribul garamanților, iar P. Sulpicius Quirinus i-a învins anii 5-6 d.H. pe marmaricani în sudul provinciei Cyrene. Politica estică a lui Octavian a avut în vedere mai ales raporturile cu regii parți și armeni. În Galia, situația era mai clară, mulțumită politicii lui Cezar. Au mai fost desfășurate campanii, însă de mică anvergură, coordonate de M. Valerius Messala și Agrippa. Galia a fost împărțită în patru provincii. În afară de Gallia Narbonensis, cu administrație senatorială, celelalte trei provincii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lui Octavian a avut în vedere mai ales raporturile cu regii parți și armeni. În Galia, situația era mai clară, mulțumită politicii lui Cezar. Au mai fost desfășurate campanii, însă de mică anvergură, coordonate de M. Valerius Messala și Agrippa. Galia a fost împărțită în patru provincii. În afară de Gallia Narbonensis, cu administrație senatorială, celelalte trei provincii erau conduse de câte un guvernator și de delegați din fiecare provincie. Dintre provinciile galice, numai Gallia Narbonensis era comparabilă ca mărime cu Italia.. Octavian
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Italia.. Octavian a dispus un recensământ, care a avut loc în 27 î.H. Agrippa a dezvoltat un sistem de drumuri la Lugdunum, aici fiind capitala politică și comercială a celor Trei Galii. Călătoria făcută de Augustus în Spania și Galia a stârnit zvonul că împăratul avea intenția să invadeze Britania, ceea ce nu era pe placul opiniei publice. Însă Octavian a abandonat această idee. Dacă frontiera Rinului a fost opera lui Caesar, limesul de pe Dunăre a fost opera lui Octavian. Nordul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Constantini”" povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția "In hoc signo vinces" („Sub acest semn vei învinge”). Crucea i-ar fi apărut lui Constantin, dar și armatei sale, pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut.
Bătălia de la Podul Milvius () [Corola-website/Science/318343_a_319672]
-
numele heruli în sine este identificat de mulți cu anglo-saxonul "eorlas" ("nobili"), vechiul "erlos" saxon ("oameni"), singular ("erilaz") și apare frecvent în inscripțiile timpurii din nord. De la sfârșitul secolului al III-lea, herulii sunt, de asemenea, menționați ca năvălitori în Galia și Spania, unde sunt menționați, împreună cu saxonii și alemanii. Acești heruli sunt de obicei considerați ca fiind herulii de Vest; așezările lor se presupune că au fost undeva pe Rinul de jos. În Italia, familia nobilă Eroli (Narni, Roma), pe
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în decursul campaniilor lor de jaf în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Expansiunea ulterioară a germanicilor în Europa, în secolele ÎI - IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de walah în Europa centrală și orientala (pentru populațiile romanice). Trecând în alte
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
vlah", "vlahos", "vlas", "voloh", "wloh", "olah", "iflak"... trecând ulterior și în limbile occidentale : "valacchi", "velaci", "valaques", "valacos", "wallachians". După R. Rohlfs, germanicul "Walh" a dat deasemenea, în limbile romanice occidentale, "Galles" (pour Wales), "Wallon" și "Wallonie", țara "Gallo" și "Gaule" ("Galia" în franceză: în această limbă "wa" inițial urmat de "alh" evoluează în "ga" (Wardan = "garder": a păstra, Waidanjan = "gagner": a câștiga) și "aule" (Salh = "saule": salcie). "Gaule", așadar, nu vine din latină "Gallia" (care în franceză modernă ar fi evoluat
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
este o limbă celtică dispărută, care a fost vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
care conține denumiri galice ale lunilor, sau Plombul de la Chamalières, care este un exemplu de defixio. Textele găsite permit să se constate că limba galică a fost vorbită de fiecare stare socială atât înainte cât și după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
uz a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși se consideră perioada scrierii galo-grece ca fiind începutul alfabetizării galilor, suportul arheologic pentru răspândirea alfabetului grec mai departe în Galia Transalpină este destul de slab. Alfabetul grec a fost adaptat în forma sa orientală și a apărut cum urmează: α β γ δ ε ζ η θ ι κ λ μ ν ξ ο π ρ σ τ υ χ ω
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Μ Ν Ξ Ο Π Ρ Σ Τ Υ Χ Ω Δ "Χ" a reprezentat , "Θ" și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
fuselor. În aparență, fetele tinere le primeau din partea adoratorilor săi, exprimând astfel urări și dorințe, ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
parte în nisipul bazinului arid Kalahari, iar altă parte se evaporă. Această deltă este una dintre regiunile cele mai întinse, umede și bogate în faună din Africa. Oaza din centrul Africii sudice devine o dată pe an mai mare decât Țara Galiilor, dând astfel viața deșertului înconjurător. Geologii numesc această zonă “evantai aluvionar” datorită milioanelor de tone de sedimente aduse de apă în cursul timpului. Pulsul vieții în aceasta regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăște din câmpiile Angolei
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, și s-a oferit să renunțe și la supremația militară peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat și titlul de Augustus ("cel venerat"). Augustus știa că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcția de consul. În 23 î.Hr. a renunțat la această funcție, în favoarea altor două
Imperiul Roman antic () [Corola-website/Science/314999_a_316328]
-
decât de rănirea orgoliului, iar status quo-ul este restabilit prin simplul fapt că societatea de pe Pacifica este mai bună decât ambele facțiuni de pe alte lumi. "The Druid King" (2003) prezintă povestea lui Vercingetorix din timpul invaziei lui Iulius Cezar în Galia, în anul 54 î.Hr.. Romanul "The Druid King" s-a inspirat din filmul "Druids" (original intitulat "Vercingétorix, la Légende du Druide Roi" în Franța) cu Christopher Lambert în rolul principal. Norman Spinrad a fost co-autor al scenariului alături de Rospo Pallenberg
Norman Spinrad () [Corola-website/Science/318570_a_319899]
-
locale nici limba lor. Cu totul altfel s-au comportat noii stăpâni ai ținutului, romanii. În ultimele decenii dinaintea erei noastre, cultura lor a fuzionat treptat cu civilizația galilor celtici. În anul 27 î. Hr., împăratul Octavian Augustus a întemeiat provincia Galia Narbonensis, alegând drept capitală orașul Narbonne, numit de romani Narbo Martius. Așezarea avea, la vremea respectivă, acces direct la mare, prin delta fluviului Aude. Din acea perioadă s-a păstrat Horreum, un complex subteran de grânare și de jgheaburi pentru
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
Imperiul Roman a intrat în declin, coloniile din golful Lion au început să fie tot mai des atacate de triburile germanice. În anul 412, romanii au fost învinși de vizigoți la Narbonne. Cuceritorii au fondat un stat care cuprindea sudul Galiei, Spania și nordul Africii (de unde au fost alungați de arabi, la începutul secolului al VII-lea). Victoria lui Carol Martel împotriva musulmanilor, în anul 732, a marcat începutul stăpânirii francilor asupra coastei Golfului Lion. La începutul anilor `60 ai secolului
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
antievreiești se aplică și la samariteni. Codul este preluat și de împăratul Valentinian al III-lea al Imperiului Roman de Apus. Conducătorul sasanid, Yazdegerd al II-lea, decretează abolirea sabatului și dispune uciderea mai multor lideri ebraici. Conciliul de la Vannes: Galia interzice clerului creștin să participe la sărbătorile evreilor. Cruciada Germană din 1096 are drept consecință masacrarea evreilor din Speyer, Worms, Mainz și alte orașe germane. În perioada epidemiei de ciumă bubonică, evreii sunt acuzați că otrăvesc fântânile. Pe 24 august
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]