2,575 matches
-
diverși muncitori și funcționari de la unitățile socialiste de pe raza orașului. Așa stând lucrurile, finalizarea dramatizării piesei nu numai că trebuia amânată, dar presupunea ca eu să am în primul rând și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ați Înțeles până acum, se aflau și ele tot acolo, comprimate. Ce să vă spun? Traversam o criză nemaivăzută a imobiliarelor, zonele ultracentrale se confundau cu cele de la periferie, totuna era apartamentul de patru camere, decomandat, de la primul etaj și garsoniera confort 3 cu bucătăria În cameră și veșnic inundată, de la demisol. Din cauza inflației, chiria ajunsese la un nivel scandalos; ce să mai zicem de Întreținere sau de condiții? Eram atât de mulți, Încât la ultimul recensământ până și Ăl Bătrân
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de lângă București, condus de Institutul de Fizică Atomică și C.N.C.A.N. Cazarea am avut-o în hotelul militar Cobălcescu de lângă Parcul Cișmigiu. Aveam gradul de căpitan, iar încăperea care mi-a fost repartizată nu avea confort sporit. Apartamentele și garsonierele cu confort sporit erau dispuse la etajele II și III deasupra Policlinicii Militare, care era și este încorporată în complexul militar Cobălcescu. Eram obligatoriu echipat civil și aveam calitatea de locatar student. O femeie de serviciu accesa încăperea pentru curățenie
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
că e sigur lucrător în corpul vigilenților. Tot atunci m-a întrebat dacă doresc o locuință cu confort sporit într-altă aripă a hotelului. Desigur că m-a bucurat această propunere, lucru ce s-a și realizat. Am ocupat o garsonieră în imediata apropiere a încăperilor cu protocol care caza delegațiile militare străine. M-a mai vizitat și m-a rugat să-i spun dacă generalul Militaru vine în vizită la delegația exsovietică care urma să fie cazată acolo. Eu i-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
de comandamentele vremurilor de multe ori, în derulare submersibilă nu prea departe chiar și de orizont, însă diagnosticate în cauzalitatea lor cu forța înțelepciunii, a răbdării și suferinței. Câte facultăți serioase își continuă tradiția națională dar și puzderia facultăților de garsonieră ce ar fi trebuit să lumineze pe român, de așa natură încât să conștientizeze, căci zilele pe care le trăim ,,românii care dinainte de 1989 erau bogați, acum au devenit și mai bogați, iar săracii de atunci și mai săraci” (parafrazând
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
dorise neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și, pe cît posibil, liniștită, căreia să-i poată vorbi, atunci cînd liniștea din casă devenea prea apăsătoare. Căci, de la moartea soțului, trăia singură Într-o garsonieră modestă dintr-un cartier mărginaș, unde se mutase după ce vînduse apartamentul de trei camere, pentru a plăti mai puțin la Întreținere. La vîrsta deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era aceea a pereților reci ai garsonierei. Le emoționa pînă la lacrimi, n-aș putea explica de ce. Într-o anumită privință, cred că eram sincer. Trăiam la cheremul Întîmplării, renunțasem la toate ambițiile tinereții, căutam mereu să-mi umplu timpul cu ceva, iar timpul rămînea mereu gol
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să fac prea tare pe melancolicul, fiindcă riscam ca ea să aducă În discuție, ca unică alternativă, posibilitatea divorțului, ceea ce presupunea, la schimb, un angajament ferm din partea mea. Nu, mai bine să rămîn din nou singur, Între pereții reci ai garsonierei mele... etc. Tăcerea mea Îmbufnată Își făcu, În cele din urmă, efectul; pentru a mă Împăca, Meluța Începu să-mi descheie nasturii. CÎnd am ieșit din nou În șosea, imediat după intersecție, cineva ne-a făcut semn să oprim. În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflînd chiar de la ei de ce Întîrziasem (trecuse aproape o oră de cînd o abandonasem În lift!), va fi mai puțin furioasă. Dar n-am mai găsit-o, probabil plecase să-și dea reprezentațiile În altă parte. Bine măcar că lăsase ușa garsonierei descuiată și cheile pe masa din bucătărie. Fată simpatică, Roxy! Drept răzbunare, Îmi descărcase tot sprayul cu spumă de ras pe singurul tablou autentic pe care-l aveam În casă, o guașă de Ilie Boca. Mai tîrziu am descoperit și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu va scrie niciodată romanul acela. Poate că presimțire e prea mult spus. Preț de cîteva clipe, alunecasem pe nesimțite Într-un alt spațiu, cu alte reguli de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la piept și le aranja evantai pe masă, cu francaturile la vedere. Le mai număra o dată, mutîndu-și cu lehamite privirea de la o adresă la alta, deși le știa pe toate pe de rost de multă vreme. Apartamentul Bătrînului de pe Magheru, garsoniera lui Roja de pe bulevardul Dacia, cazinoul de lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
învoire. Are de adus lemne pentru iarnă. Vlădeanu ia bonul din mîna șefului, mulțumește, roagă secretara să pună ștampila, iar înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe care-l cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac eu rost de sudor. O ia înainte, coboară un etaj, descuie o ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă luni. Te rog, nu mă uita cu sudorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu că vin. M-am gîndit, așa, că pînă luni aș putea învăța în liniște. Nicăieri nu-i ca acasă. Mie-mi spui! oftează Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Despre ei doi nici un cuvînt... Te grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe sală și cu chiuvetă după ușă. Atunci, continuă Săteanu părinții tăi or să doarmă la mine. Te rog, fără comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încurc planurile?" Iese afară, în plin viscol dezlănțuit, fără să fi băgat de seamă că, de cum a apărut printre rafturi cu cutia sub braț, ochii severi ai Mariei Săteanu, aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inginer, sigur îl anunț clatină Vlad din cap afirmativ. Pînă la zece, la noapte, îl găsesc eu... Pe o plăcuță subțire, din plastic, stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din garsonierele de la capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mulțumește cu glas scăzut, clipind o dată din ochii ei mari, dincolo de care Mihai ghicește gîndul neliniștit pentru copiii rămași acasă. "Iată, gîndește el viața are și-o altă față, mai reală decît cea văzută din crama lui Săteanu, ori din garsoniera mea, în care vine și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu stăruie grija pentru cei doi prunci de acasă... Dacă vreau să fac literatură, trebuie să înfrunt pieptiș viața sub multiplele-i aspecte" conchide și se preocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei cu care a venit în contact: Săteanu, Maria, Doina, chiar și Cristina au urmărit doar interesele lor, mărunte, meschine la o adică. O vorbă a lui Săteanu ar fi putut să-l determine pe director să-i dea o garsonieră în care, dacă nu se stă mai bine, mai civilizat adică, măcar nu se aude pe sală ce discuți cu o prietenă. "Eah, la naiba! M-oi descurca eu..." gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i dea o garsonieră în care, dacă nu se stă mai bine, mai civilizat adică, măcar nu se aude pe sală ce discuți cu o prietenă. "Eah, la naiba! M-oi descurca eu..." gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la ușă, rezemat cu spatele de ea și se întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol avea nouăsprezece ani când se căsătorise cu Dan. Dan avea douăzeci și unu - mai era doar un an până să termine facultatea. După licență, obținu un post la Londra, la o firmă de consultanță specializată în publicitate. S-au mutat din garsoniera din Stourbridge într-o căsuță cu două dormitoare din Muswell Hill, în nordul Londrei. Cam pe atunci și-a dat Carol seama că în preajma lui Dan se simte mai puțin femeie. Incapacitatea de a articula această senzație se datora orgasmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
obișnuită, iar Bull nu mai auzise așa ceva. — Tati era muncitor pe șantierul naval. La șantierul Swan Hunter, de pe Wearside. Și nici că-și dorea altceva decât să-i calc pe urme. Spunând acestea, Ramona se lăsase pe vine în colțul garsonierei cu aer stătut, turnând apă din cana electrică în niște cești desperecheate. Bull nu putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască, transsexualul ar fi fost ideal pentru o echipă de rugby. Ramona îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]