2,190 matches
-
datorează faptului că e un sentimental, nu un jurnalist (de altfel, de fiecare dată când îl punea Turcescu în încurcătură, el se eschiva candid: „Nu vam spus că nu sunt jurnalist?“ - deși la un moment dat ia scăpat: „Suntem amândoi gazetari, nu?“). Adorabil a fost și când a spus că „domnul Traian Băsescu nu mai e la putere, e în Opoziție“ și că „este tot mai singur și tot mai hăituit“ (și deaia îl iubește acum), sau că președintele nu are
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că totul este gata și spectacolul poate avea loc. În ziua spectacolului, iarăși prezenți la Popești- Leordeni toți actorii din trupa lui Tănase și în plus noi invitați, printre care Păstorel Teodoreanu, Gion caricaturist și reporter de ziar, alți câțiva gazetari și N. Stroe, care rămăsese fără perechea sa din scheciurile duminicale de la radio, Vasile Vasilache [celebrul cuplu cu cele două voci care clamau, comic, pe calea undelor, în anii '30: "Alo-alo / Aici e radio / Stroe și Vasilache-lache !" n.a.] Compozitorul și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
profesor și director al școlii normale "Vasile Lupu", între 1886-1892; 43. Victor Castano, francez de origine, militar în războiul franco-german de la 1870-1871, profesor limba franceză, cursul inferior, la Școala normală, vestit în epocă; 44. Nicolae Iorga, (1871-1940) ilustru istoric, scriitor, gazetar și om politic, la Paris devine diplomat al Ecole des Hautes etudes, la Leipzig își ia doctoratul în filozofie, (1893); în 1895 profesor la Universitatea București; a fost membru al Academiei române (1910) și a altor Academii, vicepreședinte al Comitetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în fața noutăților literare. Nu cantitatea, nu puținătatea ofertei mă jenează, ci precaritatea calitativă a ofertei, cu cel mult zece prozatori și șapte poeți remarcabili, dar cu o galerie cu mult mai redutabilă de eseiști, critici literari, istorici ai ideilor și gazetari culturali din care v-aș enumera oricând cu ochii închiși 30 de nume sigure, de la Mihai Șora, Pleșu, Liiceanu, Manolescu, Mircea Martin, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Sorin Alexandrescu și Sorin Antohi, până la Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Teodor Baconsky, Daniel Barbu, Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prematur, sau mulțumiți cu puținul rafinat pe care știu să-l deguste-n singurătatea lor încercănată. "De ce nu corespondați cu redacțiile, ori direct cu autorii?" îi tot întreb. "Vă supără cutare lucru, v-a revoltat cutare spectacol, vă înspăimântă incultura gazetarului X, vă umilește amoralitatea autorului Y de ce nu ieșiți la atac, așa cum vă tot văitați că fac teen agerii de pe bloguri? Dimpotrivă, ei știu foarte bine ce fac, își cunosc perfect drepturile și libertățile". Mulți, din păcate prea mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
între 10 septembrie 1883 și octombrie 1884. Nu s-au păstrat decât primele douăzeci și patru de numere și numărul 32 din 5 iunie 1884. Totuși, „L’Indépendance roumaine” din 14 octombrie 1884 anunța încă apariția gazetei craiovene, al cărei director era gazetarul liberal Panache Niculescu. Partea literară a fost, probabil, îngrijită de Traian Demetrescu, statornic colaborator cu versuri, cronici literare și cronici dramatice. Panache Niculescu, deși cam agramat, pare să fi fost un personaj interesant, prieten bun în tinerețe cu N. Filimon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
RÎULEȚ, Const. (pseudonim al lui Sofocle Verigopol; 22.VIII.1882, București - 1967, București), gazetar, dramaturg, prozator și autor de versuri. Este fiul Vasilichiței (n. Dodopol) și al macedoneanului Sofocle Verigopolu. Intră în 1901 în gazetărie, semnând la început cu numele adevărat sau cu derivate precum Rigo Pol, apoi și S.S. sau Const. Rîuleț în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Deviza este: „«Eftin și bun!» 10 bani numărul.” O spirituală Profesiune de credință către cititori imită solemnitatea, deseori fără conținut, pe care o afectau editorialele și articolele-program ale jurnalelor nou-apărute. Cititorul este asigurat că nu mai puțin de 39 de gazetari lucrează la redactarea gazetei, în timp ce un bogat grup de corespondenți împânzește Europa pentru a satisface nevoia de informație a celor 33 333 de prezumtivi cititori. Totodată se dau asigurări că eforturile redacției vor fi îndreptate mai ales spre păstrarea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
orice eveniment politic în favoarea lor, de amatorii de știri senzaționale, de naivii care dau fiecărui gest al unei personalități semnificații ultraimportante. Este zeflemisită și buna credință a cetățeanului simplu, avid de noutăți, dezinformat, gata să creadă în orice. Tot moravurile gazetarilor timpului sunt vizate și în articolele Către cititori sau Deslușire. Primul dintre ele este un atac împotriva publicității exagerate pe care și-o făceau jurnalele. Cel de-al doilea este îndreptat împotriva interminabilelor profesiuni de credință care se etalau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
și-o făceau jurnalele. Cel de-al doilea este îndreptat împotriva interminabilelor profesiuni de credință care se etalau în mai toate gazetele și în care se discuta, cu fraze sforăitoare, despre menirea presei moderne, despre îndatoririle morale și sociale ale gazetarului. Viața parlamentară constituie subiectul unor cronici corosive. Într-una din anecdotele adunate sub titlul „Gogoși”, cele două personaje, băcanul Ghiță Calup și Ilie, tejghetarul său, prefigurează două dintre personajele comediei O noapte furtunoasă a lui I. L. Caragiale: Jupân Dumitrache și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
cunoaștere excelentă a slăbiciunilor umane, aparențele sunt date la o parte pentru a se releva fondul cu mijloacele umorului simplu, accesibil. Meschinăria, parvenitismul, patriotismul afișat cu ostentație și cu gândul la viitoarele recompense, găunoșenia discursurilor parlamentare nesfârșite, corupția și duplicitatea gazetarilor, superficialitatea omului de pe stradă (viitorul Mitică), perpetuu și complet avizat în orice „chestie”, sunt tot atâtea teme ale literaturii din gazeta lui I.L. Caragiale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
, George (9.III.1848, Iași - 6.XI.1910, București), memorialist, gazetar și critic literar. Este fiul Anei (n. Gugora) și al maiorului Vasile Panu, unul dintre aghiotanții lui Al. I. Cuza. A urmat școala primară (din 1856) și liceul (din 1860) în orașul natal, absolvindu-l în 1867. În același an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
meditație și o dezbatere despre destinul uman în condiții istorice vitrege. Chirurg talentat și pasionat, cu vocație pentru profesie, EPS se vede obligat să lucreze în presa oficială comunistă și, în pofida eforturilor de a se sustrage acestei recalificări forțate, rămâne gazetar aproape două decenii. Se întoarce la profesia de medic într-un târziu, aparent deprofesionalizat, dar reușește să facă față. În jurul său descoperă multe existențe mutilate ori zdrobite, figurile conturate de autor nefiind deloc schematice. Există în roman și o tramă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
, Pan[telimon] (1.VIII. 1883, Cubolta, j. Soroca - 30.IV.1979, București), poet, memorialist și gazetar. Fiu al Paraschivei și al dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și se implică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
care au însemnat odinioară pentru un altul căi ale renunțării în lumea asta. Frații noștri mai mari știu din instinct, mai bine ca noi, ce anume ne frământă sau ne cheamă, și asta dincolo de metehnele care ne marchează. Nu sunt gazetar, nici ziarist de anchetă și încă și mai puțin specialist în problemele Orientului Apropiat. Creștin prin educație, nu am altă religie decât studiul religiilor. Dacă mi-au mai rămas unele reminiscențe de latină și de greacă, nemaicitind totuși curent texte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar alții, puțini dintr-o prea bună, excepțională „adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a creației chiar. (Nu vorbim aici, bineînțeles, de acele zone În care precocitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
are urmări grave și azi, la aproape două decenii de la izgonirea lor de la putere - mă refer la receptarea valorilor culturale și artistice produse după război și la Înțelegerea marilor personalități care ne-au fost contemporane. Nu numai că un oarecare gazetar, curtat de toată lumea, frustrat, probabil, deoarece se Încearcă și el În câmpul prozei, propune cu insolență arderea operei lui Nichita Stănescu, pur și simplu - doar naziștii, În frunte cu Goebbels, prietenul lui Hitler, mai aveau reflexul de a arde valorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înflorire și dezvoltare! Chiar și În Rusia absolutisă și reacționar-feudală, proza și gândirea secolului XIX a cunoscut culmi greu de egalat În viitor!... Evident, reacția am simțit-o curând după enunțarea acestui „paradox”, emis, e drept, pentru urechi avizate: un gazetar de la Adevărul, celebru și invitat și azi peste tot - care, printre altele, și-a Însușit iute ideea nazistă a distrugerii „artei putrede, nesemnificative”, propunându-ne să ardem cărțile de poezie ale celui mai mare poet român de după al doilea război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin zone de umbră în căutarea unor lucruri noi. Îi rețin atenția autori despre care nu prea se vorbește, așa cum unor scriitori consacrați li se dezvăluie anumite trăsături sau manifestări puțin sau câtuși de puțin cunoscute (V. A. Urechia ca gazetar politic, preocupările literare ale lui A. D. Xenopol, anii de început ai lui B. Fundoianu, N. I. Popa în ipostaza de publicist). E un gest, comprehensiv și întotdeauna motivat, de restituire, în cadrul unei strategii de (re)evaluare care se sprijină pe elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
discută o conferință a lui G. I. Ionnescu-Gion, ținută la Ateneul Român. S.ț., din care au ieșit numai zece numere, a fost o gazetă scrisă cu nerv, cu rubrici vioaie și însemnări de actualitate, confirmând încă o dată calitățile de gazetar ale lui Macedonski. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
Marian Popa, umblă și azi știrea falsă că aș fi fost șofer de taxi!Ă -, numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală ne miră mai puțin, dar însuși „actorii” acelei epoci, din neglijență sau mai degrabă din neonestitate culturală o fac. Dovadă însuși P. Dumitriu care, în câteva largi interviuri acordate unor gazetari și scriitori români după revoluție (Eugen Simion, printre alții!Ă, vorbind de sfârșitul deceniului șase, recunoaște doar trei valori în proză: M. Preda, Eugen Barbu și pe sine însuși. Ajuns la Frankfurt, după fuga sa din 1960, cu mașina, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Dimov și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
construiesc” individul, cu precădere acel individ care o afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în temniță sau într-o „societate-temniță”. (Un gazetar al unui important ziar bucureștean m-a înjurat literalmente când am afirmat cele de mai sus într-o sesiune publică și, evident, într-o formă mai redusă!...Ă 6 Și totul a plecat de la ambiție, cuvânt bivalent, care înseamnă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
minte orizontul care o depășește și o cuprinde. De la o asemenea problematică a sublimităților la peisajul nostru politic și mediatic picajul e, poate, prea mare. Dar meschinăria unghiului de vedere, bălăcăreala la prețuri mici, agitația noroioasă a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un pic de înălțime! Luați un pic de distanță față de harța zilnică, față de combativitatea partizană
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]