1,633 matches
-
acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stai, că doar nu te mă... Uite-așa! Nadina avu o cutremurare dureroasă. Se mai zbătu câteva clipe, apoi țipetele ei deveniră tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat repede de trei ori... După ce își mai veni puțin în fire, auzi deodată, foarte deslușit, un suspin greu și dureros ca un geamăt. De groază nici nu putu scoate glas, dar sări în picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu de sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau în gemete din ce în ce mai slabe și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva, dar o văzu pe Lambert dând energic din cap. Chiar dacă Parker se înșela, ce aveau de pierdut? Doar puțin aer. Pe de altă parte, dacă știa ce făcea... ea coborî o manetă. Pe puntea inferioară, un vaiet, ca un geamăt, ajunse la urechile lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă. Străinul emise un fel de geamăt, parcă de pe fundul unei ape. Fără să-i pese de membrul prins în capcană, între tambuchi și perete, se dădu înapoi, se răsuci, și o porni în viteză pe coridor, suferind vizibil, și-l aruncă pe inginer într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cuprinse greața. Gâfâind, se opri să se localizeze. Traversase nava dintr-o parte în cealaltă. Era exact în mijlocul sălii de propulsie. Auzi un zgomot ușor și-și opri respirația. Se repetă. Dădu drumul aerului din plămâni. Sunetul era omenesc, familiar. Gemete. Strângând aruncătorul de flăcări cât mai aproape de ea, gata să-l declanșeze, făcu turul încăperii mari și supraîncălzite, în căutarea sursei zgomotului. Venea dintr-un fel de suflătoare al cărei orificiu era astupat cu un disc de metal. Aruncând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lentilele convexe, se poate utiliza nisipul, după tehnologia cunoscută, pentru fabricat sticla. Toate posibilitățile sunt disponibile și la îndemână. Mai trebuie ca cei ce hotărăsc soarta lumii să le accepte și să dispună aplicarea lor, înainte de a fi prea târziu. Geamătul de durere și de suferință al lumii se aude. Mai trebuie să-l audă și cei ce o conduc. Rezolvarea problemei energiei este foarte aproape, foarte simplă și la îndemână, încât nu i se dă atenție. Totdeauna se dă atenție
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de la Ninive, am fi citit probabil titluri de felul acesta: „Ezechia constrâns să plătească tribut lui Senaherib”, „Ezechia în genunchi în fața stăpânului asirian”, „Canossa lui Ezechia”, „Victoria lui Yhwh asupra asirienilor”, „Asirienii pe fugă”, „Miracol la Ierusalim”, „Dezolarea lui Iuda”, „Geamăt și plângere în cetatea lui Yhwh”, „Triumful lui Senaherib”, „Senaherib, el campeador”, „Veni, vidi, vici”, „Trădători umiliți”, „Cealaltă față a campaniei”, „Amărăciunea unui marș spre Mare” etc. Sunt titluri posibile, în care apar opiniile diferitelor părți: iudeii, locuitorii Ierusalimului, partidul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
semn să rămână pe loc. Se întoarse repede, aproape alergând. - Intrăm în sat, șopti. Trebuie să traversăm din nou șoseaua și să încercăm pe dincolo, arătă întinzînd brațul. Darie își îngăduia acum să sufle greu, dar își stăpânea cu furie geamătul. - Ne apropiem cu băgare de seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau înainte, adăugă depărtîndu-se. Așteptau, îngenuncheați sub ploaie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el, și după el, noi toți. Nu murise. L-am găsit moțăind, uitîndu-se la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câțiva pași de ea. Era o femeie în vârstă, cu părul cărunt, tuns scurt. Nu părea ucisă de revărsarea pietrelor, deși un bolovan ajunsese chiar lângă ea și-i prinsese un colț din fustă. I se păru că aude un geamăt și începu să cerceteze atent peretele și stâncile din jurul lui. - Veronica! strigă de mai multe ori, înaintînd încet de-a lungul peretelui. Auziră amândoi geamătul, apoi câteva țipete scurte, urmate de cuvinte necunoscute, pronunțate repede, ca într-o incantație. Numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lângă ea și-i prinsese un colț din fustă. I se păru că aude un geamăt și începu să cerceteze atent peretele și stâncile din jurul lui. - Veronica! strigă de mai multe ori, înaintînd încet de-a lungul peretelui. Auziră amândoi geamătul, apoi câteva țipete scurte, urmate de cuvinte necunoscute, pronunțate repede, ca într-o incantație. Numai după ce ajunse lângă stâncă, înțelese. Căzând, stânca se oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-ți fie teamă, îi șopti când, puțin timp în urmă, se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, rezemîndu-se, ca să nu cadă, de un dulap, una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat. Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni în toată casa... - Atunci de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai încet. Și să nu vorbim, să nu ne mișcăm câteva minute. Să vedem dacă se aude ceva... La început, nu se auzi decât vântul, așa cum îl auzeau de câte ori rămâneau pe întuneric, tăcând amândoi. Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
început, nu se auzi decât vântul, așa cum îl auzeau de câte ori rămâneau pe întuneric, tăcând amândoi. Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului. - Nu e nimeni, șopti Ieronim. Nici un duh, nici o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nici un duh, nici o stafie, vreau să spun. Toate zgomotele pe care le auzi vin de sus, de la lucarna care nu se mai închide bine și o clatină vântul... - Șșșt! îl întrerupse Iconaru, apucîndu-i brațul. Ascultă acum!... Se auzi din nou geamătul, dar se auzea de asemenea, dinspre ușa podului, altfel de zgomote, mai puternice, parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături. - Poate au prins de veste, continuă Iconaru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor chircit, aș fi plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care tot noi le producem: fie ambalajul unui pachet de biscuiți foșnind, fie un pocnet metalic scos de vreo cataramă, fie cineva tușind și scuipînd cu discreție, fie acel sunet mut pe care Îl emit creierii noștri, un fel de geamăt, un sunet cărnos, subliminal. Eu... eu mă gîndesc că nu am nici un motiv să... Dar apoi Îmi dau seama că de fapt nu pot să mă gîndesc la nimic. Am mintea albă de teamă, prin ea trec niște umbre. S-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că nu-l mai sîcÎi cu Întrebări al căror răspuns Îl știu. Parcurgem cei doi kilometri În aproape două ore, În gemetele și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
incandescent, care se afla În vîrful acestei construcții periculoase, ridicată cu grijă, Împotriva tuturor provocărilor, a opreliștilor și a neajunsurilor, un punct minuscul și fragil, ca o gămălie de ac, apoi am auzit-o mai Întîi scoțînd un fel de geamăt, hai, mă, ce faci?, mirosul a mai apărut o dată foarte intens și pe urmă a Început să rîdă iar. Tandru, i-am dat o țigară și ea mi-a Înhățat tot pachetul, tu-ți cumperi altul, păi nu? și dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
păcatului coroborată cu propunerea de a nu mai păcătui. Sf. Augustin spunea că „nu ajunge să îți îmbunătățești comportamentele și să te îndepărtezi de răul comis, dacă nu îi dai și lui Dumnezeu recunoașterea cuvenită prin durerea penitenței, cu un geamăt de umilință și cu sacrificiul unei inimi umilite, ajutându-te cu oferirea de pomană”. Prin aceasta se dorește să se restructureze timpul trăit, pentru că, prin memorare, penitentul înregistrează trecutul într-un mod static, iar prin mărturisire îl reorganizează, eliminând păcatul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Toaibă, să le lege frumușel, așa cum a învățat printre târâșuri chiar de la dumneavoastră. Probabil că <iubindu-lă prea mult pe sergent, Toaibă i-a cam sucit mâinile la spate cu toată puterea lui, încât acesta a icnit ca înjunghiat. Dar, în afară de gemete înfundate, nu a scos nici o vorbă... Înghițea în sec. Când l-a văzut copăcel pe malul gropii, l-a întrebat: Câte cartușe de manevră aveți, domn’ sărjănt? Noi suntem săraci. Sunt sigur că aveți mai multe ca noi, numai că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar a constatat că fluierul piciorului stâng era rupt. Cu mare greu au ajuns la drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea și asta fiindcă ne-am lăsat furați de o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]