1,313 matches
-
pus capăt comportamentului meu de licean. Toate veștile convergeau: părinții și sora mea supraviețuiseră războiului și expatrierii fără daune exterioare. De curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt popas în Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cânta cu toate degetele piese pentru pian ce picurau ca ploaia și care a pus pentru mine, cotor lângă cotor, cărți pe care ea nu le citea, ea, căreia, din trei frați, i-a rămas doar cât să umple un geamantan de mărime mijlocie și care i-a văzut pe frații ei trăind mai departe în mine - „toate astea le ai de la Arthur și Paul și un pic și de la Alfons...“ -, ea, care-mi amesteca zahăr în gălbenușul de ou, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai plimbau printre proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că știe că este bogat, sau are o familie bogată În Elveția, și-ncepe să facă cu glas tare planuri de căsătorie. Pascal continuă să tacă. A doua zi, În zori, prostituata iese În stradă și se urcă, cu un geamantan În mînă, Într-un taxi, ce pare a fi ultimul taxi din univers. Cam acesta ar fi foarte pe larg story-ul filmului lui Patrick Mimouni (Villa Mauresque, Franța, 1992). O creație rafinată despre dispariția iluziilor și a sensului vieții, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locurile noastre și am privit noaptea și Rinul punctat de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am apucat toți odată să desfacem cu febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceas nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sticlă erau Închise. Sigur că am tras de ele. De necrezut. Aveam să ne petrecem prima noapte În Belgia În gara din Bruxelles. Mașa a găsit În cele din urmă un telefon public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există, am zărit În sfîrșit doi oameni, doi tineri negricioși, albanezi sau marocani, care au trecut agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
W. Fisk“. Dle sergent White, Dl căpitan Exley dorește să te vadă imediat (ceva legat de revista Whisper și de un cadavru pe sub o casă). Prezintă-te la Anchete Interne Îndată ce ajungi la Los Angeles. Bud rîse și Își făcu geamantanul: haine, teancul de hîrtii secrete - asasinatele prostituatelor, Nite Owl... trebuia Întrebat Dudley. Aruncă bilețelul În budă și se pișă pe el. *** Conduse pînă la Gardena și se cază la Victory: o cameră cu așternuturi curate, plită electrică și nici o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece el din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gemetele și vorbele care o fac roșească numai când și le amintește. Din cauza asta a plecat. Și pentru că tărăgăna lucrurile, iar procesul nu mai ajungea la capăt. Cineva trebuia să taie nodul gordian. Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul după ei, decât la casa bătrânească din marginea Buzăului, pe care n-o mai văzuse de pe vremea războiului, dar rămăsese scăldată în același parfum știut de meri și lumină fierbinte. A fost uimită până și ea însăși când, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuit să aștepte mult. Au chemat-o mai întâi cu telefonul, la câteva zile după aceea a venit și scrisoarea, dar ea a mai lăsat să treacă alte câteva zile înainte de a îndesa din nou veșmintele în cufăr și în geamantanul legat de-a curmezișul cu o curea și de a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea ei, judecătorii hotărâseră să îi lase ei casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când a descuiat, pătrunzând în salonul mare în care se așternuse deja praful, dând drumul cu zgomot cufărului și geamantanului uzat, a avut mai întâi un sentiment de gol, de lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră, în afara cărților, transportate în parte încă de dinaintea plecării ei. Ar fi trebuit să o cuprindă disperarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căpșuni pe care mi le lăsase cineva, cu mare amabilitate, În micul bar din apartament. Ce bine ar fi fost să‑mi fi lăsat un cheesburger, am gândit eu. Mi‑am adus aminte că Îmi pusesem o ciocolată Twix În geamantanul care fusese aranjat ordonat Într‑un colț, dar nu aveam timp să o caut. Trecuseră exact patruzeci de minute de când primisem ordinul de atac. Era momentul să văd dacă trecusem examenul. O altă - dar la fel de Îngrozită - cameristă mi‑a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Casiera a chemat‑o pe proprietara magazinului și au decis amândouă că ar fi mai bine să Închidă magazinul pentru câteva ore, până când evaluează marfa. Setul de voiaj Louis Vuitton - cele două sacoșe enorme, geanta de mărime medie și un geamantan - Îmi aduseseră doar ele șase miare, iar când au Încetat, În sfârșit, să șoptească, să examineze și să chicotească, am ieșit de acolo cu un cec de peste treizeci și opt de mii de dolari În mână. Ceea ce, după calculele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
opune controlului sau se manifestă violent va fi imobilizată, după care i se va face controlul corporal. 3. Controlul bagajelor Controlul bagajelor constă în verificarea amănunțită a interiorului, exteriorului și conținutului acestora. Prin bagaj se înțelege orice obiect (geantă, valiză, geamantan, servietă, sacoșă, pachet, poșetă etc.) în care o persoană deține și transportă bunuri. Controlul bagajelor se execută atunci când, datorită împrejurărilor și locurilor unde a fost întâlnită persoana, creează suspiciuni că transportă sau deține bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni ori
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
dezordonat de amintiri care o zgâriau peste tot, încă nu se regăsise pe sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor de Clara Martin. Dar Clara Martin plecase din ea, alungată, repudiată, târându-și geamantanul doldora de amintiri fără nici un ajutor, așa cum plecase mama ei, demult, cu geamantanul doldora de haine. Era pe la începutul lui martie 1975. Clara Martin era singură acasă, într-o singurătate compactă. Stătea în vârful patului și citea un volum de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor de Clara Martin. Dar Clara Martin plecase din ea, alungată, repudiată, târându-și geamantanul doldora de amintiri fără nici un ajutor, așa cum plecase mama ei, demult, cu geamantanul doldora de haine. Era pe la începutul lui martie 1975. Clara Martin era singură acasă, într-o singurătate compactă. Stătea în vârful patului și citea un volum de poezii de Emily Dickinson. Ce femeie curajoasă! Ce poetă minunată! Și, după cât se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se uitase la mama ei și zâmbise. — Au să-mi lipsească teribil criticile tale, mamă! Doamna Martin își mușcase buzele și se întorsese spre du lap, începând să strângă cu dexteritate umerașele cu haine și să le așeze într-un geamantan care părea să o aștepte pe pa tul din dormitor. Clara o privea concentrată, urmărind cum se golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și să intre într-un geamantan! Ce ușor se poate transfera
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să le așeze într-un geamantan care părea să o aștepte pe pa tul din dormitor. Clara o privea concentrată, urmărind cum se golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și să intre într-un geamantan! Ce ușor se poate transfera un obiect..., murmurase ea, mai mult pentru sine. Doamna Martin se oprise în mijlocul dormitorului, cu un ultim umeraș în mână. — Ai spus ceva, draga mea? — Mă întrebam dacă îl iubești, rostise Clara cu voce tare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu privirea. Mă întrebam dacă merită cineva să-l iu bești cu o iubire care schimbă cu totul viața ta și a altora... Dacă sentimentele se transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul în geamantan. Rămăsese o clipă pe gânduri, apoi, cu un gest hotărât, închisese geamantanul și se întorsese spre Clara. — Nu e așa cum crezi, șoptise ea cu neașteptată blândețe. Apoi tăcuse, privind-o cu intensitate pe Clara. — Din păcate n-am reușit să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o iubire care schimbă cu totul viața ta și a altora... Dacă sentimentele se transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul în geamantan. Rămăsese o clipă pe gânduri, apoi, cu un gest hotărât, închisese geamantanul și se întorsese spre Clara. — Nu e așa cum crezi, șoptise ea cu neașteptată blândețe. Apoi tăcuse, privind-o cu intensitate pe Clara. — Din păcate n-am reușit să ne cunoaștem suficient, Clara. Eu credeam că te cunosc foarte bine, tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
O privise pe Clara drept în ochi și Clara îi susținuse privirea în tăcere, cu un surâs ironic. — îmi pare rău că nu vrei să-l cunoști și nu vrei să locuiești cu noi..., adăugase doamna Martin, oftând și dând geamantanul jos de pe pat. Are o casă frumoasă în centru, pe o străduță liniștită. — Urăsc casele din centru, de pe străduțe liniștite! exclamase Clara, înverșunată. Nu-mi place nici apartamentul ăsta, m-am săturat de el până peste cap! îmi pare bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]