1,325 matches
-
strălucitoare în noapte, în opoziție cu imaginea reală a clădirii în care pătrunsese fără a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe foaia de hârtie, el era furat de intrigă și îi era de-a dreptul imposibil să vadă țeava revolverului îndreptată spre ceafă. În acel moment, celălalt trase două gloanțe în dreptul fotoliului din fața biroului improvizat. Apoi dispăru în noapte cu geamantanul într-o mână și cu pardesiul în cealaltă. Trăia o plăcere nouă, perversă și murdară, plăcerea de a se desprinde de tot ce îl înconjurase. De acum fiecare moment va avea un alt sens și putea să își compună existența
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în comportamentul său? — Nu. Poate doar faptul că nu a vrut să fie ajutat cu bagajul, dar acest lucru este simplu de explicat: orice comis-voiajor ține foarte mult la marfa lui. — Știți cumva ce produse comercializa? Nu cunosc ce conținea geamantanul, dar acum îmi închipui că era mașina de scris. — Cât urma să stea? — Până astăzi dimineață, mi-a spus că trebuie să prindă neapărat un tren. Polițistul făcu semn medicului că poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu vreau să te mai văd în ochii mei. Nici pe tine în starea asta. Pleacă din casa mea! se răstește furioasă. —Zău? —Pleacă, ți-am spus! ridică și mai tare tonul. Matei, ca să-i dea o lecție, ia un geamantan, își pune câteva haine, se face că pleacă, în timp ce copiii, neavând curajul să rămână cu mama furioasă, strigau: — Tati, mergem și noi cu tine. —Rugați-o pe mama să vă îmbrace. —Mami, te rugăm îmbracă-ne să mergem cu tati
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el se adresă tuturor mesenilor de la cumetria din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși țărani! Asta e o stație de amplificare, tovarăși țărani, care merge cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un sentiment de singurătate amestecată cu regret. Suferea. — Stai! Fugi după el printre oameni, până la intrarea pe peron. Stai, Gaston, stai! Oameni se ciocneau de ea cu geamantanele lor, dar ea nu-i băga în seamă. Nu-i păsa nici măcar că se întorc după ea și o privesc ciudat. — Gaston! Dar când l-a ajuns și i-a citit uimirea pe față văzând-o că fuge după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
risca, la congres participă mulți colegi, va fi și Manlio. Pe stradă mergem la o oarecare distanță unul de celălalt. Italia își face mai multe probleme decât mine, nu știe unde se duce, dar merge țeapănă. Și-a luat un geamantan pe roți, prea mare pentru zile atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridică privirea, se uită la mine, apoi îi aruncă o privire ciudată Italiei. — Încercăm să-i găsim un loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu mai sunt sigur de ceea ce fac. O las pe Italia în fața blocului ocupat abuziv, îi iau mâna și i-o sărut. Mă grăbesc să mă despart de ea, poate că își dă seama. Sunt amabil, cobor să-i dau geamantanul din portbagaj, dar atunci când dispare după colț, înghițită de mirosul urât din jur, mă simt ușurat. Nu mai rămân nici un minut. Dimineața, locul acela mi se pare îngrozitor. Mă duc direct la spital, mă cufund în meseria mea cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timp. Doresc o femeie, dar poate că mi-e rușine cu ea, mi-e rușine că o doresc. Mă tem că te pierd, dar poate că fac totul să fiu părăsit. Da, mi-ar plăcea să te văd făcându-ți geamantanul și dispărând în toiul nopții. Aș alerga la Italia și poate acolo aș descoperi că-mi lipsești. Dar tu rămâi aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără a fi exagerați, și totuși nu doresc câtuși de puțin să-i ating. Își pune cerceii, a chemat un taxi. Îi las totul, nu mă cert pentru nimic, nu mă apuc să împart nici măcar cărțile, arunc ceva într-un geamantan și plec. Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ușor împins înainte, în afara liniei corecte a corpului, ca și cum ar fi încercat să anticipeze ceva, o frică poate. Am pus în portbagaj cele două sacoșe, apoi m-am întors către Italia, oprită pe cealaltă parte a străzii. Am luat geamantanul pe care insistase să-l ducă singură și care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A stat să mă privească în timp ce închideam portbagajul. Când s-a urcat în mașină, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva case urâte, spânzurate pe strada prost iluminată), pe o firmă verticală fluorescentă am văzut scris: Restaurant, iar mai jos, pe orizontală, cu litere mai mici: camere, Zimmer. Am oprit mașina pe platforma largă de la marginea străzii. — Ai nevoie de geamantan? Nu mi-a răspuns, în întuneric cuvintele mele i-au atins ușor ceafa nemișcată. — Haide, să mergem. Am ajutat-o să coboare, m-am aplecat până la ea și i-am cuprins talia cu brațul, i-am simțit oasele vibrând în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te mai gândi, îmi spuneam, ia ce găsești și pleacă. Morții sunt îmbrăcați de două persoane, dar eu am vrut s-o fac singur. Când asistenta s-a oferit să mă ajute, am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aeroportul din Curaçao, escala la Miami a fost ceva ca un vis nedeslușit. Singura dovadă că într-adevăr avusese loc — ochelarii Gucci de 200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de bandana cu care își legase părul. Nu prea îmi amintesc. Adriana ridică privirea. — În Jamaica? Râseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]