1,118 matches
-
și Volga până la Porțile de Fier și în continuare spre Balcani, până pe țărmul Mării Negre și la Gurile Dunării, cuprinzând toate teritoriile din estul și sudul Carpaților, precum și toată Dobrogea împreună, cuim am menționat deja, Gurile Dunării. De asemenea în 1321, geograful și istoricul arab Abul Feda menționează în scrierile sale orașul "Isakgi" și dă unele informații despre Dobrogea. Stema orașului Isaccea se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru se află o cetate de argint cu un
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 - 804 ), care a fost însărcinat să organizeze învățământul. Cu ajutorul acestora au fost reînființate școlile publice după modelul vechi roman, încercându-se astfel să se înlăture practica germanică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
n. circa 87 d.Hr., probabil în Ptolemais Hermii — d. circa 165 d.Hr., Alexandria) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca elenistică tardivă în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea. Din vechile izvoare istorice rezultă că și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Alexandria, unde și-
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
căzut în mâinile arabilor. Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano-Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de , care a început în 827 după trădarea de către amiralul Euphemius a colegilor săi bizantini, acesta cerând Aghlabizilor să invadeze insula. Cronicarul și geograful musulman povestește că, în 870 e.n., după o luptă violentă împotriva bizantinilor, invadatorii Musulmani, în frunte mai întâi cu Halaf al-Hadim, și mai târziu cu Sawada ibn Muhammad, au prădat și au jefuit insula, distrugând cele mai importante clădiri, și
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
de "Albania" este numele țării în latina medievală. În limba vorbită de localnici, țara se numește "Shqipëri". În greaca medievală, țara se numește "Albania" (), existând și variantele "Albanitia", "Arbanitia". Numele provine, probabil, de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful și astronomul din Alexandria, care a alcătuit o hartă în 150 e.n. care arată orașul Albanopolis (aflat la nord-est de Durrës). Numele poate fi o continuare a numelui unei așezări medievale denumite Albanon și Arbanon, deși nu este sigur că
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
slave includ în macedoneană Bitola (Битола), Bitolj în sârbă (Битољ) și Bitolya în bulgară (Битоля). În perioada bizantină, numele a fost grecizat în Voutélion (Βουτέλιον) sau Vitólia (Βιτώλια), prin urmare, “Butella” a fost numită de William de Tyre, “Butili” de către geograful arab al-Idrisi). Numele în aromână “Bituli” este, de asemenea, derivat din numele slave. Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz, este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
în arabă: حضارة عربية إسلامية), cunoscută și ca Renașterea islamică reprezintă perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al XIII-lea, ajungând chiar până în secolul al XVI-lea, după unii autori. În această perioadă, artiști, ingineri, savanți, poeți, filozofi, geografi și comercianți care aparțineau lumii islamice (fără a fi neapărat musulmani), au adus contribuții notabile în domenii ca: artă, agricultură, economie, industrie, drept, literatură, navigație maritimă, filozofie, știință, sociologie, tehnologie, realizând o serie de inovații peste acest sistem tradițional al
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
deosebită importanță a fost Școala de la Maragheh. În Bagdad apare primul observator astronomic. Al-Tusi pune în evidență, în mod empiric, rotația Terrei. Lui Al-Battani i se atribuie descoperirea deplasării apogeului solar, a variației diametrului aparent al acestuia, introducerea geometriei sferice Geografii arabi au moștenit cunoștințele marilor savanți ai antichității, Herodot, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
în mod empiric, rotația Terrei. Lui Al-Battani i se atribuie descoperirea deplasării apogeului solar, a variației diametrului aparent al acestuia, introducerea geometriei sferice Geografii arabi au moștenit cunoștințele marilor savanți ai antichității, Herodot, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur, numeroșii alchimiști islamici au obținut diverse sustanțe noi (de exemplu acidul azotic) și au perfecționat instrumente și
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
65 cm, 85 cm × 60 cm, 87 cm × 63 cm și 86 cm × 62 cm. Porțiunea conservată a hărții detaliază coasta vestică a Africii și coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost elaborată pe baza a 20 de grafice
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
Unii specialiști au susținut că sursa hărților este Biblioteca din Alexandria, bazându-se pe aluziile lui Piri la Alexandru cel Mare, întemeietorul Alexandriei, la Ptolemeu I care a condus Alexandria în secolul al IV-lea î.Hr. și la Claudius Ptolemaeus, geograful și cartograful grec care a trăit la Alexandria în secolul al II-lea d.Hr.
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
împărat și onorat cu Ordinul imperial Leopold clasa a 3-a cu decorație de război (KD.). El a primit, de asemenea, o sabie de onoare din partea locuitorilor orașului Cernăuți. Aceste acțiuni l-au făcut celebru printre prieteni și dușmani. Marele geograf și explorator Sven Hedin, care l-a vizitat în Bucovina încă în timpul războiului, l-a numit „Andreas Hofer al Orientului” (Andreas Hofer des Ostens”). Pe data de 1 februarie 1918 (rang de la 17 martie al anului) a avansat la gradul
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
Moldovenească și RSS Ucraineană, pe atunci administrativă în interiorul URSS, a fost delimitată în august 1940 de o comisie societică, în jurul zonelor unde Moldovenii erau atunci peste 75% din populație, fără să se țină cont de "principiul viabilității frontierelor" definit de geograful Emmanuel de Martonne, și tăind astfel, uneori de repetate rânduri, șosele și căi ferate. Regiunile în care Moldovenii erau sub 75% sau minoritari, au fost atribuite RSS ucrainene. În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
ele de Republica Moldova. Lungă de 362 kilometri, prima parte are ca extremitate un colț unde se întâlnesc frontierele ungaro-română și ungaro-ucraineană. De acolo, ea ajunge la Carpații Orientali: acest segment a fost trasat în 1918 de către comisia internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne. Mergând apoi pe o linie ce separă cursurile de apă din Carpați, frontiera urmează un traseu de la vest la est mai mult sau mai puțin rectiliniu, fixat în iunie 1940 de o comisie sovieto-română constituită ca
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
1 km frontieră fluvială. Frontiera româno-ungară a fost trasată, succesiv, începând cu sfârșitul anului 1918, după terminarea Primului Război Mondial, și definitivată pe teren între anii 1920 - 1923, după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) de o comisie internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne și de generalul Meunier. Ea începe dintr-un colț situat în regiunea istorică a Banatului, la 15 km sud-est de orașul maghiar Szeged, unde se intersectează și cu frontiera dintre Serbia și Ungaria, precum și cu frontiera
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
principiul de 1/3 pentru Șerbia și 2/3 pentru România (cu schimbul de minorități între cele două state). Frontieră ce a tăiat Banatul în două părți a fost trasata la sfârșitul anului 1918 de o comisie internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne și confirmată prin Tratatul de la Trianon din 1920, lăsând o mică parte din Banat Ungariei (în apropiere de orașul Szeged), 1/3 Regatului Iugoslaviei și 2/3 României. La 24 noiembrie 1923, România și Regatul Sârb
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun din Egipt. Ibn Tulun a reconstruit portul și în timpul domniei lui, după spusele geografului arab contemporan Al Muqaddasi, orașul a început să cunoască o perioadă de prosperitate. După o scurtă perioadă de reintrare în stăpânirea Bizanțului, Akko intra în veacul al X-lea sub dominația califatului șiit al Fatimizilor cu centrul în Egipt. În
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
duce de la Iași la Român. Drumul se află pe direcția nord, printre două dealuri, pe valea pârâului Valea lui David, la o altitudine de 80-100 metri. Fânețele se află pe coasta dealului La Cosari. Denumirea rezervației provine de la naturalistul și geograful Mihail D. David (1886-1954), fost profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar rezervației care astăzi îi poartă
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
așezări, cea mai importantă era "Dokuz Agaç" ("Nouă copaci"), azi Măgura. Erau singurele așezări arăbești din Europa. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea, însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
din Cyrene (în , "Eratosthenes"; cca 276 - cca 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet, geograf și astronom antic grec, care a aparținut școlii din Alexandria. A fost membru al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost apreciat de Arhimede pentru activitatea sa. S-a născut la Cirene și a avut ca
Eratostene () [Corola-website/Science/315206_a_316535]
-
Român" este, pe acest plan, un "cetățean al României", indiferent de originile, naționalitatea (etnia) și religia, sa (pe când conform dreptului strămoșesc, un "Român" ar fi numai o persoană de naționalitate/etnie română, indiferent de cetățenia sa). În cartea sa "Collapse", geograful american Jared Diamond a calculat că dacă aplicarea dreptului pământean de la 1850 încoace ar fi anulată, și dacă dreptul strămoșesc ar fi adoptat integral de toate statele, 60 % dintre Americani, 80 % dintre Argentinieni, 25 % dintre Britanici și-ar pierde cetățenia
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
Român" este, pe acest plan, un "cetățean al României", indiferent de originile, naționalitatea (etnia) și religia, sa, pe când conform dreptului strămoșesc, un "Român" ar fi numai o persoană de naționalitate/etnie română, indiferent de cetățenia sa. În cartea sa "Collapse", geograful american Jared Diamond a calculat că dacă astăzi dreptul strămoșesc ar fi adoptat integral de toate statele, și dacă aplicarea dreptului pământean de la 1850 încoace ar fi anulată, 60 % dintre Americani, 80 % dintre Argentinieni, 25 % dintre Britanici și-ar pierde
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
Orașul a prevalat că un important centru comercial în timpul secolelor de dominație arabe islamice în cadrul dinaștii Umayyad, Abbasid și Fatimid. Sub conducerea musulman, Nablus conținea o populatie diversă de arabi și perși, musulmani, samaritenii, creștini și evrei. În al 10-lea-lea, geograful arab Al-Muqaddasi, a descris-o că abundență de măslini, cu o piață mare , o moschee fin pavate Mare, case construite din piatră, un curent care trece prin centrul orașului, si mori notabile. El a menționat de asemenea că aceasta a
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
de asemenea, un azil pentru pelerini. Crusader regulă a luat sfârșit în 1187, atunci când Ayyubids condusă de Saladin capturat oraș. Potrivit unui manuscris liturgic în siriacă, creștinii au fugit latină Nablus, dar originalul Ortodoxe Răsăritene de locuitori a rămas creștin. Geograf Yaqut sirian al-Hamawi (1179-1229), a scris că Ayyubid Nablus a fost un "oraș sărbătorită în Filastin (Palestina) ... având în terenuri larg și un district amendă." El menționează, de asemenea, populația samaritean mare în oraș. După recupereze acestuia de către musulmani, Marea
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
frază a cărții, căpitanul este obsedat de Polul Nord și, chiar și în spitalul în care este internat, efectuează zilnic aceeași plimbare, de la sud către nord. Romanul se bazează în parte pe teoria că marea polară nu este acoperită de ghețuri. Geograful August Peterman a fost principalul susținător al acestei teorii, care a influențat expedițiile desfășurate între 1853 și 1876. Scriitorul J.-M.G. Le Clézio arată că ruta urmată de căpitanul Hatteras este aceeași cu cea urmată de Markemson. În realitate
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]