31,702 matches
-
clemență din partea confraților clujeni. S-a obiectat cronologia poeziilor și titlul de "opere complete". Dar pe vremea lui Kibédi cam atâtea poezii eminesciene câte tradusese el erau cunoscute. Cu toată ostilitatea unei părți a criticii, a fost remarcată totuși importanța gestului în sine. A traduce 79 de poezii era o performanță de invidiat la vremea respectivă. Și dacă luăm în considerare că în 1939 Gerö Finta va publica un volum cu doar 36 de traduceri eminesciene, iar Editura de Stat a
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
care l-a regăsit pe Dumnezeu - chiar dacă fără a-l numi întotdeauna? Părea puțin probabil că ar fi putut fi trezită nostalgia cititorului pentru universul pierdut al candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
i-ai putea răspunde - "nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
fără făptură și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
relația Elena - Drăgănescu - Marcian. în ciuda profesiei ei de medic, "bondoaca" și "ghemuita Lina","femeie grasă și scurtă de gât" aduce în noua și moderna locuință bucureșteană izul de bucătărie al tinereții ei de moldoveancă din Tecuci. "Deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pierdută", profesorul Rim își exprimă "firea sensibilă" prin obsesii erotice, împărtășite până și în prelegerile lui universitare: "Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic". Apariția leneșei și grosolanei Sia în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
zis și "mierloiul" nu cântă, ci fluieră. Fluieratul îi anunță regulat nu numai aparițiile, ci și, "cu nuanțe schimbate", stările sufletești. Fluieră admirativ, fluieră indiferent, fluieră a bună dispoziție, fluieră "a rendez-vous". Fluieratul lui Lică îi definește, mai mult decât gesturile și vorbele lui, firea de aventurier nonșalant și flușturatic. Relația furtunoasă cu prințesa Maxențiu - alias Ada Razu, femeie frumoasă și bogată, dar de joasă extracție - are pentru simpaticul "trubadur", deprins cu neangajante flirturi de mahala, parfumul unei aventuri inedite, cu
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cu profesorul de-a lungul a peste patru decenii; ce poate ști, la drept vorbind, un student despre caracterul omului de la catedră? Răspunsul nu e greu de dat, ținînd seama că imaginea unui profesor se încheagă dintr-o infinitate de gesturi și atitudini, trecute prin filtrul de extremă finețe al sensibilității auditoriului, rareori capabil de a se lăsa înșelat. Simpatiile sau aversiunile unui amfiteatru nu vor fi niciodată gratuite. Timpul va putea eventual să le estompeze, dar nicidecum să le dezmintă
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește și varsă pe costumul de catifea raiată un pahar de espresso câteva gesturi lichide claxonul unei mașini negre cu girofar escaladând un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
al muzei Calliope reînvie timpurile revolute nu își găsește precedent; în fapt, poeții convertesc în metaforă miturile, spre a-și exxprima propriile idei și sentimente, iar ideea atragerii prin cântec a trecutului arată că pentru Eminescu cultivarea istoriei este un gest poetic prin excelență. Cum însă Sarmis îi blestemase pe zei urmează pedeapsa; zeul Soare o rostește și o și aduce la îndeplinire: întrucât Sarmis nu a știut să vadă frumusețea cosmosului creat de Zamolxis și s-a lăsat înșelat de
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd pe rue Verneuil, cu Tacou și cu familia Balotă, proprietarul restaurantului dezosase la masă, în fața noastră, un asemenea pește; o demonstrație elegantă, cu gesturi sigure... Am imitat-o pentru Albert, iar el, flămînd, a putut în sfîrșit să mănînce. Îl văd la Leipzig, la Tîrgul de Carte din 1998, uitîndu-se gînditor la uriașa hală de sticlă care adăpostea expoziția de carte și vorbind pentru
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
pictat }ine o coasă în mână Și se apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și până Și ochii îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură coasa-n neant Dar poartă perucă de lână. Bătrân și macabru amant între salon și țărână Plătește răspunsul riscant Cu ironia peșină: în limba germană, cum știm, Moartea-i de sex masculin
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
le este atribuit în poem ni se adresează nouă, ființelor omenești. Actul de a ne potoli setea este unul de autoritate: Ele ne silesc să-ngenunchem, ca și de luare în stăpânire, vecină cu raptul : pentru a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii suzerani curgând la picioarele noastre, și prin inspirata răpire a setei omenești. Ultimele două versuri au nevoie de o completare : potolindu-ne setea, izvoarele "ne
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins în Cotidiene, 1986), sugativa devine principiu cosmic, aplicabil unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
tu cu strania ta frică" parcă terminînd de interpretat un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna" "O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre elemente, de a suplini golurile din ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe trecute în moarte. Vina provocată de cunoașterea contradicțiilor și convulsiilor existenței pretinde expierea; dezintegrarea viului cheamă
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un unchi aproape nonagenar, imobilizat în pat și foarte ramolit, adică un bătrîn în stare proastă comparativ cu alții, care, la
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
mai multe planuri de viață interioară, dacă am început prin a admira exemplul rușilor în emigrație, la urmă îl și resping. Mi se impune concluzia că sensibilitatea mea pro-românească e mai mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar nu sunt sigură că-i așa. (Ianuarie 1996) Risipa Mama nu numai că era conștientă de valoarea obiectelor, dar le și iubea, de la cele mai frumoase și de preț pînă la cele mai umile și
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
un pahar la izvorul 9. Dar era cam agitat, preocupat de ceva. L-a privit mai atent și... din buzunarul cămășii oranj depășea ceva alb, un carton sau așa ceva. Uite ce bine-și amintește și azi. După atâția ani! Fiecare gest, fiecare cuvânt: Ť"Ce-i acolo?" "Ce să am? Niște vederi pentru colegi. Trec pe la poștă să le pun." "Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Trec pe la poștă să le pun." "Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa scrii tu la colege: Mare plictiseală aici. Abia aștept să te văd și... și... puncte-puncte, ai?! Nu ți-e rușine, porcule ce ești!? Cine-i asta: Mielușa
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cu care poetul își urmează drumul, de la un titlu la altul: a scris, de la început, o poezie de notații și stări, ca și lipsită de metafore, înscriind mereu în fragmente de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și o măsură în gest, care (") nu sunt lipsite de nobleță". Cele nouă registre ale imaginarului lingvistic violent, pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc (cel subuman, cel igienizant, cel infracțional, apoi cel de tip bestiariu, dar și registrul religios, cu subdiviziunile
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
mari personalități din domeniul artelor plastice europene, moderne și contemporane. Stimulentul la care m-a supus Virgil prin "îndărătnicia" lui a fost atât de puternic, încât i-am rămas recunoscător toată viața. în comparație cu tot ce i-a precedat atitudinea și gestul, meritul său iese cu atât mai pronunțat în evidență. A trebuit să înfrunte sumedenia de obstacole ce-i îngreunaseră demersul care mi-a influențat destinul. A dat dovadă de încredere, de generozitate, de simț pedagogic. Articolul meu despre Van Gogh
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
uneori îl va lăsa chiar, în straturi groase, ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc"". Se poate spune, cu deplin temei, că Emil Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
fascinația afectivității și senzualității. Poemele propriu-zis de dragoste se impun prin fragilitatea și suavitatea imaginilor, prin puritatea desenului și senzația de intimitate, de apropiere, de comuniune delicată și profundă ce se degajă aici. Ilustrativ este poemul în dormitor, în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]