6,593 matches
-
să fie convingătoare. România are nevoie de SUA și SUA are nevoie de România, iar dacă Președintele Donald Trump nu este convins de asta, atunci va trebui să-l convingem. O jumătate de Europă abandonată, pentru a doua oară, în ghearele Rusiei este o afacere proastă inclusiv pentru interesele strategice și economice ale SUA. Un cap de pod solid într-o mare(e) de regimuri proruse poate fi un avantaj uriaș pentru americani. Deși avem un parteneriat strategic cu SUA, acesta
în cele 5 zile care au schimbat totul, România a devenit un concurent cu șanse reale să câștige „The Apprentice” () [Corola-blog/BlogPost/338334_a_339663]
-
cu prim criteriu - eficiența, și astfel produce avuție. În mai puțin de două decenii, din 1990 și până la criza ce a izbucnit în 2008, câteva sute de milioane de ființe umane de pe întreaga planetă au fost scoase de credit din ghearele sărăciei și plasate în clasa de mijloc. Iar acum, după ce criza a făcut ravagii cu deosebire în rândurile clasei de mijloc, tot creditul este colacul de salvare. Creditul - acest bun public ce este înrudit cu viața și își are matca
Dacă bănci există de vreo patru veacuri și monedă de douăzeci și șase, creditul e de când lumea () [Corola-blog/BlogPost/338451_a_339780]
-
fiecare an trecem nepăsători prin ziua morții noastre”. Nu este universitate mai înaltă decat cimitirul, spunea părintele Cleopa Ilie. Iar Nicolae Iorga ne îndemna să citim viețile oamenilor care se odihnesc sub cruci, și “tot veți prinde ceva înțeles”. - “Din gheara diavolilor am scăpat ușor. Dar cum să mă eliberez din îmbrățișarea îngerilor?” Într-adevăr, (și) diavolii ne ofera totul, pe lume, travestiți în îngeri de lumină, nu numai oamenii. - “I-au luat boului jugul, și acum așteaptă ca el să
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
creațiilor din carne și oase, nici măcar nu mai poate cere ajutor, nici nu poate întinde o mână înspre trecătorii indiferenți, grăbiți spre nicăieri! Uite, lângă această păpușă schilodită stă un câine jigărit, fără cucoană de companie, și o păzește cu ghearele și cu dinții, nu cumva să vină alți “câini mai bărbați” să-i măture alcătuirea îmbrăcată în rochie de stambă, s-o zvârle în tomberoanele nepăsării și s-o care definitiv la marele gunoi al omenirii! Uite, stau și mă
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
doctori, credeți că există durere în lumea asta? - Există, părinte! - Eu nu cred! E o nebunie să cred, domnule, dacă n-am văzut-o! - Există, părinte! - Dar când îl tăiai cu bisturiul și omul răcnea acolo și se zbătea în ghearele morții, durerea n-ai văzut-o? - Nu. Asta nu se vede! - Și vrei să vezi sufletul? Și durerea-i una din facultățile trupești, firești, ale omului, și-i amestecată cu cele sufletești. Și după cum nu poți vedea durerea, așa nu
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
1 Stema României simbolizează statul național, suveran și independent, unitar și indivizibil și se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare și scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan. Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic sfertuit în inserțiune: a) În primul cartier este stema Țării
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
compune din două scuturi suprapuse: scutul mare și scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan. Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic sfertuit în inserțiune: a) În primul cartier este stema Țării Românești: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, ținând în
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
mare și scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan. Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic sfertuit în inserțiune: a) În primul cartier este stema Țării Românești: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan. Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic sfertuit în inserțiune: a) În primul cartier este stema Țării Românești: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta și de o lună nouă de aur la stânga; b) În cartierul doi este stema Moldovei; pe roșu, cu un cap de bour negru
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
confesiuni complete despre cele ce i se întâmplaseră lui Deșire la acea nefasta petrecere și el se rugase de inspector, să-l lase să fie prezent la acele confesiuni ale oamenilor, care o ajutaseră pe ea, să se salveze din ghearele acelor periculoși mafioți. Printr-un concurs de împrejurări pe care Deșire nu avusese cum să-l fi prevăzut, după ce plecase, tatăl său aflase întregul adevăr. Lucrurile luaseră acea întorsătură neașteptată, imediat după ce Marco fusese reținut de poliție în urmă denunțului
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
-nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, motani fără de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
Dependența de morfină este Iadul personal al naratorului și Șerpoaica perfida cuibărita în măduva spinării, care prosperă „pe seama durerii”, „sindromul care îl cunoștea deja”, acel alter-ego al persoanei care fusese odinioară- este învinsă după o coborâre adâncă și halucinanta în ghearele sevrajului - „un necaz care se sfârșește în bucurie”! Iadul personal al Mariannei Engel este amplificat de exacerbarea bolii sale psihice împletita cu chemarea adânci a destinului artistic. Ea spune că „ absorb visele pietrei, iar garguiele dinăuntru îmi spun ce trebuie
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
Își pune la piept cocarda tricoloră și ia drumul codrului unde se găsesc luptătorii lui Avram Iancu. Aici îl reîntâlnește pe Ioan, devenit tribun al Revoluției. Trecând printr-un orășel pustiit, Nour salvează pe fata unui preot de la dezonoare, din ghearele honvezilor. În urma trădării unui sas morar, Ioan își găsește moartea. Toma Nor se reîntoarce la Cluj, la casa unde întâlnise pe Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care își cere iertare pentru trădarea iubirii lor, dezvăluindu-i că
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
elementele cosmice își pierd scara, devenind și manevrabile: „țin noaptea în palmă / numărându-i bătăile inimii”. Viziunea e atât de insistent urmărită, încât riscă să piardă mai mult din extindere, neasigurându-i-se eufonia de suprafață: „viața mă ține în gheare / nu știu dacă ceea ce o animă / e binele ei sau preabinele meu”. Metafora „gheară” dă o sugestie de suferință și captivitate. Victoria Milescu crede în influența stelelor asupra destinelor noastre. Are această superstiție. Însă întâlnim și fragmente în care iubitul
VICTORIA MILESCU: Conspiraţii celeste () [Corola-blog/BlogPost/339570_a_340899]
-
bătăile inimii”. Viziunea e atât de insistent urmărită, încât riscă să piardă mai mult din extindere, neasigurându-i-se eufonia de suprafață: „viața mă ține în gheare / nu știu dacă ceea ce o animă / e binele ei sau preabinele meu”. Metafora „gheară” dă o sugestie de suferință și captivitate. Victoria Milescu crede în influența stelelor asupra destinelor noastre. Are această superstiție. Însă întâlnim și fragmente în care iubitul neportretizat „face să se aprindă-n ceruri / steaua bolnavă”. După remarcile în exces: „îmi
VICTORIA MILESCU: Conspiraţii celeste () [Corola-blog/BlogPost/339570_a_340899]
-
forță a naturii! O creatură înaltă de trei metri pînă la umeri și de patru pînă la capul hidos, bălos, cu fălci clămpănitoare, o furtună de vîrtejuri și noduri spațiale care înainta grăbită pe patru picioare ca patru pistoane, cu gheare uriașe rupînd hălci din pardoseala indestructibilă de impătrunzitium, un monstru zămislit de nebunie și coșmar se cabră în fața lor urlînd de-ți îngheța inima-n piept. „Iată!”, urlă drept răspuns Colonelul von Thorax făcînd spume cu sînge la gură, „Acesta
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
antrenament a cămilelor, unde veți învăța să cooperați cu tovarășii voștri credincioși. Nu pierdeți din vedere faptul că aceștia dispun de un set complet de dinți din impătrunzită, precum și de teci din același material, ascuțite ca briciul, care le îmbracă ghearele. Rupeți rîndurile!”. Barăcile aspiranților la gloria CCC-ului erau binecunoscute pentru stilul fără zorzoane și fără cocoloșeli în ceeace privește decorul și respectiv confortul. Paturile erau lespezi de impătrunzitium - fără saltele care să-ți ruineze coloana - iar așternutul, din pînză
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU VULTURULUI ORB Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VULTURULUI ORB Vecinului meu, Nicu Butculescu C and vulturul orb și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
Mârzac Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VULTURULUI ORB Vecinului meu, Nicu Butculescu C and vulturul orb și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință Bibliografica: ELOGIU VULTURULUI ORB / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
Toate Articolele Autorului Dor M-a chinuit un monstru și-acum, încet, încet, după ce-a dispărut și nu mai este decât în amintire, oribilă poveste, încep, din când în când, să îl regret. Nu-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
nici un sfânt nu bate din aripile pictate pe ziduri săi însoțească întoarcerea. Rătăcește prin culori de vitralii lovește necunoscute orizonturi dure aude doar pocnetul ca de grindină al trupului ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
cerului să-i fac plămadă, Să nasc din apa lui încă vreo câțiva ani. Să culeg timp și să-l așez cărare. Secundă de secundă s-o leg, s-o împletesc Și să câștig de drept și fără supărare Când gheara rece-a morții sub talpă am s-o strivesc. De-ar fi durerea cer sub pleoape-am să-l topesc, Ca apa vie-a-vieți în ochi s-o am izvoare Viață să-ți dau din ei, de câte ori privesc În ochii tăi
DE-AR FI DUREREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341089_a_342418]
-
cu ochii holbați, părul vâlvoi și mut. Încercă să-l readucă la realitate, dar acesta abia a doua zi reuși să îndruge câteva cuvinte. Oșteanul povesti că în toiul nopții zărise o creatură cu coarne, urechi lungi, coadă stufoasă și gheare cu care se cățăra pe zid. Trăsese o săgeată asupra acelei arătări, dar aceasta o smulsese din piept fără să-i curgă nici o picătură de sânge, îi rânjise batjocoritor, apoi sărise peste zid făcându-se nevăzută. Peste vreo două zile
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
un vultur uriaș țâșnește dintre stânci, își desfășoară aripile imense și se năpustește asupra străjerilor. Căpitanul Preda izbește cu paloșul în pieptul acvilei. Instantaneu aude un țipăt înfiorător de se cutremură turlele castelului și cei doi străjeri sunt prinși de ghearele fioroasei păsări. Câteva clipe tinerii plutesc prin aer, apoi sunt azvârliți printre ramurile copacilor. Căpitanul privește uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos o suliță și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]