1,302 matches
-
așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Îmi era frică“, spunea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat ceva...“. Am luat-o în brațe, era incredibil de ușoară. Am trecut cu ea prin fereastră. Își lipise fruntea de obrazul meu, era foarte mică, rotundă, ca ghemul de raze desenat lângă urechea mea în seara plecării lui Dragoș. Abia îndrăzneam să respir, de teamă să nu se destrame. „N-ai fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și așa mai departe. Cred că venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la nouăsprezece ani...“. Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și, într-adevăr, la întâlnirea aceea se întrebase dacă nu cumva meseria ei o va pune vreodată în fața pericolului adevărat. Acum, la gândul vizitei pe care o avea de făcut acasă la doctorul Ranta, simți cum i se face stomacul ghem. Firește, n-avea nici un motiv să simtă așa ceva. Nu era decât o casă oarecare de pe o stradă obișnuită de lângă școala Maru-a-Pula. Vor exista și niscai vecini, se vor auzi glasuri, câinii vor lătra în noapte; vor fi farurile automobilelor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de portocală în dreptul inimii. (A)casă este locul în care îți imaginezi că cineva a fost trimis să te aștepte. Drumul între două singurătăți era precum un lanț lung. Petru împletea zale. În zori, ca un șarpe, depărtarea se făcea ghem în jurul inimii, apoi, odată cu răsăritul soarelui, pustia își înghițea coada de reptilă flămândă. Singurătatea înghesuia nemărginirea într-o fotografie. Din Bistrița până pe valea Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu ei ne acoperim goliciunea); se complac unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica fortăreață într-un ghem de inimă; respira în fiecare cărămidă timiditatea lui Petru. Se priveau pe furate. Se atingeau din greșeală. Își vorbeau din întâmplare în pauzele dintre ore, în sala de sport, la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În parc creșteau statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pătrată se numește viață, regresie în propria existență: Doamne, atât de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Și era atâta liniște, și sfinții dormeau în tempera, și îngerii se înveleau cu file
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat, ștergar alb, peste care Domnul va frânge pâinea, multe pâini se vor coace în sufletul tău. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înverzesc câmpiile. Privește viața din locuri diferite, moarte lasă riduri în oglindă. Așteaptă, Dumnezeu pune dragostea pe umerii păcătoșilor, precum călărețul aruncă șaua pe dobitoc, niciodată mai mult decât încape pe o cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați în culoare! Eu nu comand plutonul de execuție. Cine v-a pus cu fața la zid, cine? Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii unei vite înjunghiate în iarba de mai. Rece era lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în tufe așteptând drama acelei dimineți. Având febră din cauza agitației și nervozității pe care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dinspre moluscă. - Nu există anotimpuri! Există doar soare, cer și imaginație! și zâmbesc... cred... Am vocea ca un imn triumfal zaharos cu mici rugozități. - Nu știu ce vorbești! revine melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Nu zărea în jurul ei niciun pui. Se apropiase prietenos de femelă, adulmecând-o și măsurând-o din priviri. Ursoaica, fiind încântată de atenția acordată, îi întinse piciorul din față să-l provoace la joacă. Peste câteva minute formau deja un ghem uriaș care se rostogolea pe pământ în voie, auzindu-se doar mormăitul lor fericit. Alegerea perechii se făcuse, iar după bucuria femelei se vedea că și ea acceptă partenerul. Așa că, de data asta, porniseră împreună pe drumul pe care venise
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
casă Împărtășea confortul acelorași cearceafuri și căldura aceluiași pled. Se apropie mai mult, aproape ștergându-se, dacă se poate spune așa ceva, de noptieră, și văzu că bărbatul era singur. De cealaltă parte a patului Însă, Încolăcit pe covor ca un ghem, dormea un câine de mărime medie, cu blana de culoare Închisă, probabil neagră. Cel puțin din câte Își amintea, asta a fost prima dată când moartea se surprinse gândind că, neservind ea decât pentru moartea de ființe umane, acel animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lega de el, dar nu-l lega pe el de mine: nu aș fi putut dezvălui nimănui ceea ce privea el, fără să admit o complicitate necuviincioasă. Ce mai puteam face? Eram sortit să mă afund mereu mai mult într-un ghem de echivocuri, căci acum Makiko mă considera unul dintre numeroșii amanți ai mamei ei, iar Miyagi știa că n-aveam ochi decât pentru fiica ei; amândouă aveau să mă facă să plătesc scump, în timp ce bârfele mediului academic, răspândite rapid, alimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]