3,959 matches
-
subiectului, dacă, ajungând acasă, îți îngheață condeiul în fața hârtiei imaculate, cuvintele nu te ascultă, iar ideile zboară în jurul tău ca niște fluturi speriați. Fără expresie și fără o anume articulare a ideii, jurnalistul devine o simplă anexă tehnică, un banal ghișeu de informații. Presa românească de astăzi este plină de băieți harnici și băgăreți, tineri racolați din cele mai pitorești meserii - de la instalatori sanitari, la key account manager. A venit timpul ca presa noastră să se profesionalizeze, prețuind în egală măsură
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
această temă (vezi A. Kientz, 1971, p. 58). Pare cinic, dar trebuie să o spunem fără pic de ezitare: presa nu este, nu poate fi și nici nu trebuie să fie obiectivă. În caz contrar, presa ar deveni un uriaș ghișeu de informații, un fel de anexă a Institutului Național de Metrologie. 2.1. Eveniment sau fapt de presă? Până acum, am avansat ideea că limbajul de presă aparține literaturii, dar fără a-și pierde cu adevărat identitatea, aducând ca argumente
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru. Trecu de clienții surprinși (care nu erau obișnuiți să vadă albi), păși peste rastelurile pe care stăteau cutii de aspirină, leucoplasturi și laxative și se duse la ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci și doi, răspunse Lefty. ― Așa să fie. Încercând să Îndrepte drama din zilele cu jocuri de noroc de odinioară, bunicul meu Începu să joace din nou, În cartierul de vest. Începu ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mai erau numai 159 de numere ca să ajungă la 999! Și-apoi? Ce mai făcea? O lua de la Început. Casierii de la bancă Îi Înmânau lui Lefty teancuri de bani xpe care el, la rândul lui, i le Înmâna farmacistului de la ghișeu. Jucă 741, 742 și 743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că nu mai avea fonduri suficiente pentru a retrage numerar. Casierul Îi arătă soldul contului: 13,26 dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ce? — Că a plătit cu banii jos. A fost singura dată cînd notarului nostru i s-a Întîmplat una ca asta, așa că și-a amintit imediat. Venise cu o valijoară plină de bani. — Ai pus să fie chestionați funcționarii de la ghișeele gării? — La naiba! Nu m-am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot spune asta mîine. Poftă bună! Și o seară plăcută! Era ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Este adevărat că de acolo putea să plece În altă parte cu autocarul. — Vreun bilet pentru Paris? — Nici unul. — Și de cînd durează toate astea? — Ultimul angajat de la gară cu care am stat de vorbă lucrează de nouă ani la același ghișeu. „Era deja clienta noastră”, mi-a spus el. Cei de la gară o cunoșteau. O așteptau să vină. Angajații pariau uneori pe orașul pe care Îl va alege. — Pleca la anumite date? — Tocmai că nu. Uneori, nu-și făcea apariția timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Îmi puteți spune să fac ceva anume? Întrebarea nu venea de la Trigaud, ci Îi fusese sugerată de șmecherul de Lecoeur. Dacă tot Îl avea pe Maigret la Îndemînă, de ce să nu se folosească de el? — Mă Întreb dacă angajații de la ghișee ar putea să-și amintească cîteva date precise, nu multe, două-trei ar fi de ajuns. Una o am deja. 11 iunie. Tipul Își amintește pentru că destinația era Reims, soția lui e de acolo și În ziua aceea era aniversarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bilete. Apoi bătrânul i-a zis ceva cu voce tare și George Îi răspunse ca și cum glumea: — Să nu te iei niciodată după ponturile mele. După aia am șters-o, făcându-ne loc prin mulțimea care privea, până am ajuns la ghișeul unde se Înregistrau pariurile de 100 de franci. Da’ eu mă prinsesem că se-ntâmplă ceva serios, pentru că George era jocheul Țarului. Taică-miu luă din drum o foaie din alea galbene cu cotele și Țarul era cotat cu 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta neagră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șmecher și ăsta. Nu că e, Max? — E plin de șmecheri În orașu’ ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una cu șuncă și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la discuții cu puștiu’ ăsta? Auzi, Îi spuse lui George, zi-i lu’ negru’ ăla să vină-ncoa. Ce vreți să-i faceți? — Nimic. Pune-ți și tu capu’ ăla la contribuție. Ce să-i facem unui negru? George deschise ghișeul dinspre bucătărie. — Sam, strigă, vino-ncoace puțin. Ușa de la bucătărie se deschise și negrul intră. — Ce e? Întrebă el. Bărbații așezați la tejghea se uitară la el: — Nimic, cioară. Stai aicea, zise Al. Sam, negrul, rămase-n picioare, Încins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se uita-n oglindă În timp ce vorbea. — N-aș putea să zic. — Ei, Al, istețu’ zice că n-ar putea să spună ce crede el despre toată treaba asta. — V-aud bine și de aicea, strigă Al din bucătărie. Deschisese micul ghișeu din bucătărie și Îl proptise cu o sticlă cu sos de tomate. — Auzi, istețule, Îi spuse lui George din bucătărie. Dă-te puțin mai Încolo. Și tu, Max, treci mai la stânga. Era ca un fotograf care aranjează un grup pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înghețaseră pe la margini. La gară mai erau cinci curve care așteptau să vină trenul, șase bărbați albi și patru indieni. Era aglomerație și zăpușeală de la sobă și un fum rânced umplea Încăperea. Nimeni nu vorbea când intrarăm și ferastra de la ghișeul de bilete era Închisă. — Nu vrei să-nchizi ușa aia? spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi. Purta pantaloni din piele de cerb și cizme de cauciuc, ca tăietorii de lemne, și, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi l-a pus Steve la podea, spuse blonda oxigenată. În momentu’ ăla s-a-ntors spre mine și mi-a zâmbit. — Păi, parcă ziceai că nu erai În est, spuse cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pregăteam să fiu la întoarcere! După vizele pe la legații, care, toate, erau în momentul de a se închide, m-am dus la prefectura poliției să-mi puie viza franceză. Acolo mi s-a spus: "À demain!" M-am plâns la ghișeu, m-am zbătut și am spus o minciună: "Mon père est mort!" Mi-era scârbă de minciuna mea. Eram așa de deprimat, că m-au crezut, dar nu erau de vină, nu era șeful care trebuia să iscălească. În orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doi indivizi Îi oferi 60 lei pentru un singur dollar. Tentația era colosală. Își propuse totuși să mai aștepte. Vroia mai Întâi să afle prețul oferit de bancă. Însfârșit, după Încă o jumătate de oră de investigații, se prezentă la ghișeul băncii cu zece minute Înainte de Închidere.Imediat Însă, rămase surprins când o funcționară ce lăsase cu mult timp În urmă anii tinereții, Îl Întâmpină ostil. „Bine domnule,la ora asta se vine? Toată dimineața, ce treburi ai avut? Hai, spune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
funcționară ce lăsase cu mult timp În urmă anii tinereții, Îl Întâmpină ostil. „Bine domnule,la ora asta se vine? Toată dimineața, ce treburi ai avut? Hai, spune repede, ce vrei...?” Tony Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zece dollars. „Te rog să prezinți pașaportul...” - ceru funcționara În timp ce studia banknota pe ambele fețe. „Dar dacă nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin buzunare, timp În care femeia de la ghișeu rămase cu receptorul telefonic suspendat În aer, aruncându-i priviri ucigătoare. „Însfârșit, poftiți pașaportul...” - răsuflă el ușurat dar cu o ciudată curiozitate ce s’ar fi putut Întâmpla dacă nu era În posesia acestui act... Funcționara formă un număr vorbind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a părăsi interiorul băncii căută cu privirea panoul cu prețurile schimbului valutar, care de fapt se afla expus În toate băncile țărilor civilizate, numai În această bancă nu se afla nici unde...! Încercă să se informeze Întrebând lucrătorii de la unele ghișeie Însă, aceștia nu răspundeau dar În schimb Îl cercetau cu privirea de parcă atunci sosise de pe altă planetă! Cu o stranie curiozitate, se lăsă În voia pașilor care-l conduse către zona fierbinte a Bursei Negre. Aici află, o sumedenie de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era pierdută În spațiu, Însfârșit când Își revenea, Începea scormonirea prin poșetă și buzunare pentru banii care nu-i mai găsea, punând la grea Încercare nervii următorilor plătitori...! Hotărât să termine repede,Tony Pavone depuse Cec-ul la funcționara dela ghișeu apoi merse la mașina automată unde ridică suma de una sută dollary. Coborî repede În stradă parcurcând cele patru-cinci trepte ale eșirii din bancă În timp ce Își stivui banii În portofel păstrând totuși o banknotă de zece dollary care o ținea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]