KorAP: Find »[drukola/base=gilbert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...72 >

1,781 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

Gilbert, și salată de roșii italienești conservate, cu verdețuri aromate. Roșiile acestea excelente trebuie mâncate reci. Pot fi ușor încălzite, dar niciodată fierte, pentru că-și pierd savoarea specifică.) După aceea au urmat cireșe și prăjiturelele spongioase de lămâie, preparate de Gilbert. Apoi brânză Gloucester cu biscuiți foarte tari, pe care Gilbert îi trecuse încă o dată prin cuptor. „Feciorul“ nostru, instruit prin telepatie, s-a făcut curând nevăzut. La masă am băut vin alb. Titus a mâncat cu o poftă de lup

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Roșiile acestea excelente trebuie mâncate reci. Pot fi ușor încălzite, dar niciodată fierte, pentru că-și pierd savoarea specifică.) După aceea au urmat cireșe și prăjiturelele spongioase de lămâie, preparate de Gilbert. Apoi brânză Gloucester cu biscuiți foarte tari, pe care Gilbert îi trecuse încă o dată prin cuptor. „Feciorul“ nostru, instruit prin telepatie, s-a făcut curând nevăzut. La masă am băut vin alb. Titus a mâncat cu o poftă de lup. Cât Gilbert era încă prezent, am purtat o ușoară conversație

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
brânză Gloucester cu biscuiți foarte tari, pe care Gilbert îi trecuse încă o dată prin cuptor. „Feciorul“ nostru, instruit prin telepatie, s-a făcut curând nevăzut. La masă am băut vin alb. Titus a mâncat cu o poftă de lup. Cât Gilbert era încă prezent, am purtat o ușoară conversație de politețe. — Presupun că ești foarte de stânga, ca majoritatea tinerilor. Nu. — Ești interesat de politică? — Politica partidelor? Nu. — Dar alt gen de politică? A recunoscut că era interesat de prezervarea balenelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ai vrea să facem o partidă de înot? — Înot? O... da. — Bine, atunci odihnește-te puțin, o să înotăm ceva mai târziu, și după aceea luăm un ceai. Aș prefera să înot acum. Am pornit-o prin iarbă, ignorându-l pe Gilbert care s-a ridicat respectuos în picioare când am trecut prin bucătărie, și după aceea am urcat pe stâncile dinspre mare și am ajuns în vârful „muntelui“ meu. Fluxul continuase să înainteze și marea ajunsese acum la vreo trei metri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mototolită. O pereche de butoni scumpi, într-o cutiuță de catifea. O ediție bilingvă, italiană și engleză, a poemelor de dragoste ale lui Dante, luxos legată și cu gravuri decoltate. Ultimele două articole m-au cam pus pe gânduri. Desigur, Gilbert, perfect informat acum asupra identității musafirului nostru, era frământat de o curiozitate și o agitație pe care abia de și le putea înfrâna. Și ce-ai de gând să faci cu el? — Așteaptă și ai să vezi. — Foarte bine, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cunosc locul. La sugestia mea, Titus și-a clătit părul cu apă rece. Uscat și pieptănat, s-a înfoiat, o masă compactă de cârcei spiralați roșu-castanii, iar înfățișarea lui se îmbunătățise simțitor. Seara își îmbrăcase cămașa curată, dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios la Gilbert și la mult prea impecabila lui atitudine, dar n-a pus nici o întrebare. L-am informat vag: — E un vechi actor, fără de noroc. Explicația a părut să-l satisfacă pentru moment. La masă am discutat despre teatru și televiziune. Mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cărți din odaia de jos. Părea foarte interesat de cărți, dar și-a stins curând lumânarea (îl pândeam de pe scări). La micul dejun a acceptat să rămână să ia și prânzul cu mine. În timpul micului dejun i-am îngăduit mierosului Gilbert să ia parte la conversație. Nu voiam ca Gilbert să-i apară ca un mister demn de interes. După această gustare de dimineață, l-am lăsat pe Titus liber să înoate și să exploreze ținutul spunându-i că eu sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cărți, dar și-a stins curând lumânarea (îl pândeam de pe scări). La micul dejun a acceptat să rămână să ia și prânzul cu mine. În timpul micului dejun i-am îngăduit mierosului Gilbert să ia parte la conversație. Nu voiam ca Gilbert să-i apară ca un mister demn de interes. După această gustare de dimineață, l-am lăsat pe Titus liber să înoate și să exploreze ținutul spunându-i că eu sunt ocupat cu „scrisul“. Am socotit că-i mai bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ostentativ într-o singură mână, înălțată deasupra capului. A așezat masa pe iarbă și după aceea mi-a sugerat să mâncăm afară, lucru la care m-am împotrivit. (Sunt de acord cu domnul Knightley în ce privește mesele al fresco.) Între timp, Gilbert făcuse cumpărături și preparase, conform instrucțiunilor mele, o tocană cu salată de varză crudă, tocată. La prânz, când m-am găsit din nou în tête-à-tête cu Titus, am hotărât că sosise momentul să stau serios de vorbă cu el. Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mine mânat de singurătate, de disperare? Și dacă e așa, atunci asemenea stare n-o să-l facă mai receptiv la propunerile mele... la dragostea mea?“. Era în seara aceleiași zile. Părea lipsit de sens să mai aștept. Îi schițasem lui Gilbert în linii mari planul meu, deși o bună parte din el îl ascunsesem până și de Titus. Gilbert, urmând să joace acum rolul-cheie la care mă gândisem mai de mult, gusta întreaga dramă în chip rușinos. Așteptasem, ascuns în pădure

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
receptiv la propunerile mele... la dragostea mea?“. Era în seara aceleiași zile. Părea lipsit de sens să mai aștept. Îi schițasem lui Gilbert în linii mari planul meu, deși o bună parte din el îl ascunsesem până și de Titus. Gilbert, urmând să joace acum rolul-cheie la care mă gândisem mai de mult, gusta întreaga dramă în chip rușinos. Așteptasem, ascuns în pădure, aproape un ceas, până când Hartley își făcu, în sfârșit, apariția. Cât despre domn, nici urmă. Un moment am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea, greoi, de parc-aș fi tras după mine o stivă de lemne. Am ieșit pe drumul de pe țărm, mânjiți și răsuflând gâfâit. Gilbert își parcase Volkswagenul chiar la marginea ierbii. Când ne-a văzut apărând, a pornit motorul și a tras mașina în dreptul nostru. Câteva zile de vacanță la mare îl transformaseră complet pe Gilbert. Arăta mai tânăr, în formă, până și buclele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
pe drumul de pe țărm, mânjiți și răsuflând gâfâit. Gilbert își parcase Volkswagenul chiar la marginea ierbii. Când ne-a văzut apărând, a pornit motorul și a tras mașina în dreptul nostru. Câteva zile de vacanță la mare îl transformaseră complet pe Gilbert. Arăta mai tânăr, în formă, până și buclele lui albe erau mai libere și mai naturale. Își cumpărase de la Magazinul Pescarilor pantofi de pânză, pantaloni ușori de doc și o jachetă largă de bumbac, pe care o purta acum peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și mai naturale. Își cumpărase de la Magazinul Pescarilor pantofi de pânză, pantaloni ușori de doc și o jachetă largă de bumbac, pe care o purta acum peste o cămașă albă. Renunțase la fardul deplorabil al obrajilor. Erau zile frumoase pentru Gilbert. Se simțea util. Mă ajuta să cuceresc o femeie, alta decât Lizzie, și se angajase într-o aventură la care participa și un băiat fermecător. Ochii îi străluceau de vitalitate și curiozitate. Am ajutat-o pe Hartley să intre pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
participa și un băiat fermecător. Ochii îi străluceau de vitalitate și curiozitate. Am ajutat-o pe Hartley să intre pe bancheta din spate, și m-am așezat lângă ea, încercând să-i văd pe fiecare dintre ei prin ochii celuilalt. Gilbert apărea ca un gentleman chipeș, bine hrănit, înstărit, venit în vacanță. Rolul „feciorului“ fusese acum schimbat cu rolul proprietarului de yacht. Dar nu, nu-mi puteam imagina cum o vedea Gilbert pe draga mea, sau cum se așteptase să arate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-i văd pe fiecare dintre ei prin ochii celuilalt. Gilbert apărea ca un gentleman chipeș, bine hrănit, înstărit, venit în vacanță. Rolul „feciorului“ fusese acum schimbat cu rolul proprietarului de yacht. Dar nu, nu-mi puteam imagina cum o vedea Gilbert pe draga mea, sau cum se așteptase să arate „unica iubire“. — }i-l prezint pe prietenul meu, domnul Opian. Doamna Fitch. Pornește, Gilbert! Când mașina porni în viteză pe drumul de pe țărm, Hartley se întoarse spre mine, dar nu rosti

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
fusese acum schimbat cu rolul proprietarului de yacht. Dar nu, nu-mi puteam imagina cum o vedea Gilbert pe draga mea, sau cum se așteptase să arate „unica iubire“. — }i-l prezint pe prietenul meu, domnul Opian. Doamna Fitch. Pornește, Gilbert! Când mașina porni în viteză pe drumul de pe țărm, Hartley se întoarse spre mine, dar nu rosti un cuvânt. Probabil inconștient, își ținea mâna încleștată de mâneca hainei mele. Eu ședeam relaxat, mulțumit să-i simt atingerea degetelor și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
un smintit. Când mașina a oprit la digul rutier, nu i-a venit să coboare. Știe că sosesc? N-ar putea să vină el aici, la mașină? — Hartley, iubito, fă ceea ce-ți spun eu. După ce am scos-o afară, Gilbert a condus mașina mai departe, așa cum fusese instruit să facă. A dispărut după colț, în direcția hotelului Raven. Îi cerusem lui Titus să stea în bucătărie, dar când ne aflam la jumătatea drumului pe dig, a deschis ușa din față

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
reavăn al pământului, al vegetației, al florilor. Am alergat pe dig, apoi de-a lungul drumului de coastă, în direcția turnului și a hotelului Raven, pe urmă am dat colțul spre partea unde golful devenea vizibil. Aici, conform dispozițiilor mele, Gilbert își parcase mașina. Nu voiam să fie la vedere, pentru cazul în care voi fi nevoit, mai târziu, s-o mint pe Hartley. Gilbert ședea pe o stâncă și contempla apa iluminată într-un albastru strălucitor. Când mă zări, sări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Raven, pe urmă am dat colțul spre partea unde golful devenea vizibil. Aici, conform dispozițiilor mele, Gilbert își parcase mașina. Nu voiam să fie la vedere, pentru cazul în care voi fi nevoit, mai târziu, s-o mint pe Hartley. Gilbert ședea pe o stâncă și contempla apa iluminată într-un albastru strălucitor. Când mă zări, sări și veni către mine. — Gilbert, ia scrisoarea asta și depune-o imediat la Nibletts, știi, ultimul bungalov din șir. — O.K. conașule. Cum merg

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
voiam să fie la vedere, pentru cazul în care voi fi nevoit, mai târziu, s-o mint pe Hartley. Gilbert ședea pe o stâncă și contempla apa iluminată într-un albastru strălucitor. Când mă zări, sări și veni către mine. — Gilbert, ia scrisoarea asta și depune-o imediat la Nibletts, știi, ultimul bungalov din șir. — O.K. conașule. Cum merg lucrurile? — În ordine. Hai, fii bun și pleacă imediat. Și pe urmă întoarce-te și așteaptă-mă tot în locul ăsta. — Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
bungalov din șir. — O.K. conașule. Cum merg lucrurile? — În ordine. Hai, fii bun și pleacă imediat. Și pe urmă întoarce-te și așteaptă-mă tot în locul ăsta. — Și eu când îmi iau cina? N-aș putea intra în casă? Gilbert, plesnind de curiozitate, ar fi vrut grozav să-și caute de lucru prin odăi. Dar eu n-aveam nevoie de el. Nu, încă nu. Cumpără-ți mai bine un sandviș la „Leul Negru“ și pe urmă întoarce-te aici. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Sper și eu. Acum, valea! — Dar, conașule... Pleacă! — Pot să iau și-o băutură la cârciumă, mi se scurge inima după un pahar... — Da, dar să nu te întinzi, nu mai mult de patru minute. Privind mutra nemulțumită a lui Gilbert, mi-am amintit cu neplăcere de Freddie Arkwright. Și acum, Arkwright ăștia se răspândiseră peste tot, și îl captaseră și pe Ben. Am alergat îndărăt, și mașina m-a depășit pe drum. Am intrat în casă (casa era rece), m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ăsta. — Nu-i nevoie să pleci. L-am trimis pe Opian cu un bilet în care l-am anunțat pe Ben că te afli aici cu Titus, ca să nu fie îngrijorat, și probabil că va veni aici. Și pe urmă Gilbert o să vă ducă pe toți acasă. Titus scoase un fluierat, își dăduse seama pe loc de enormitatea celor ce săvârșisem. Lui Hartley îi trebui un moment ca să înțeleagă. Vrei să spui... vrei să spui... că i-ai spus lui, i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]