1,314 matches
-
bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu mai ajung/ Spre-mplinire". Ion Brad cântă Transilvania care se confunda cu țara: "Arsă-mi este gura de sărutul/ Gliilor sub care dorm ai mei./ De la ei pământul, împrumutul/ Să-l așez copiilor temei." Ion Brad rămâne un poet militant important. Ion Horea "Poezii", E. S. P. L. A., 1956; "Coloana în amiază", E. P. L., 1961; "Încă nu", Editura Eminescu, 1962
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe mînă e semn de belșug. Să dai din livadă, ca și de la stînă, oricui a veni de a cere, că atunci Dumnezeu îți dă spor și izvor. La Paști pune de o parte și de alta a pragului casei glii de iarbă verde, ca tot anul să ai în casă belșug și roadă bună. De se trag clopotele în ziua de Paști toată ziua, roadele pă mîntului se vor face bine. Cînd sînt mulți șoareci, are să fie belșug în acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ai să bei vin ori rachiu. Cînd îți cîntă gîtul, faci petrecere. Cînd te arde gîtul, să-ți lingi podul palmei, că ți trece. Cînd mortului i-i gîtul moale e semn că are să mai moară încă cineva din casă. Glie în ziua de Paști se pun de o parte și de alta a pragului glii de iarbă verde, pe care [se] calcă cînd [se] vine de la biserică. Glonț Cine a fost împușcat dinadins ori din greșeală și are glonțul sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gîtul, să-ți lingi podul palmei, că ți trece. Cînd mortului i-i gîtul moale e semn că are să mai moară încă cineva din casă. Glie în ziua de Paști se pun de o parte și de alta a pragului glii de iarbă verde, pe care [se] calcă cînd [se] vine de la biserică. Glonț Cine a fost împușcat dinadins ori din greșeală și are glonțul sau haliciul* în el, de acela dracul nu se apropie. Goană Cînd vrei să faci goană
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
textul de la sufleuză și citi prima replică: "Patrule... patrule!". Apoi, începu să explice, actorilor: "Deci, ce zice autorul? Că trec patrule, în timpul războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
esențiale ale existenței: natura, iubirea, moartea; 2. Cunoașterea înseamnă iubire (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ .../ căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte"; 3. Iubirea este o cale de comunicare cu Universul: "și sub glii ți-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă"; 4. Tristețea poetului este o revărsare asupra întregului univers el simte durerea "în picurii de ploaie care curg"; 5. Viziunea asupra morții era la început doar presimțire: "Presimt:/ frumoase mâni, cum îmi cuprindeți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acestea "refuză gălețile lor". Acum, fiorul metafizic ("tristețea fără leac") este semnificat de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie" se întrevăd semnele morții, descompunerea formelor de manifestare a divinului: "odată vor putrezi și îngerii sub glie". În timp ce totul cade în profan, doar apele din adânc mai păstrează adevărul mitic. Acesta se trage în adânc, departe de cunoașterea umană. Sensul tragic se ivește din ceea ce era spirit și aparținea divinului, absolutului. Gorunul În elegia Gorunul, L. Blaga
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
durere și necaz, dar care ne și dă plenitudine; care ne oferă o grădină la crepuscul, atingerea mâinii pe care o iubim; sângele acesta, focul acesta, iubirea această, aceasta așteptare a morții. Dorința această de a transforma viață într-o glie umană"97. Oamenii-personaje din românele lui Sábato sunt "mici absoluturi", desprinse din "Marele Absolut" din sufletul său, "ce-și menține permanent o privire scrutătoare, plină de foc și iubire asupra lumii"98, oamenii fiind, pentru Sábato, acele "pedazos de absoluto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Pinacoteca ieșeana - Portretul soției, Metalurgist din Zlatna, Inginerul Sandu Grigore, Autoportret, fac dovada acestei înzestrări, din păcate, insuficient cultivate. Peisagist înnăscut el a preferat să zugrăvească oamenii în mijlocul naturii, în păduri, pe dealuri și câmpii, înfrățiți cu pământul reavăn al gliei și cu minunatele frumuseți ale acesteia. Iată de ce, aproape întotdeauna, compozițiile sale sunt plasate în aer liber, în ambianța sa pe fundalul unor peisaje naturale, mai cu seamă din împrejurimile Iașului. Menționăm dintre acestea La strânsul recoltei, La culesul semințelor
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și profund sensibilă totuși, gravă și optimistă în același timp. Un sentiment complex, cu rezonanță mioritică, îi străbate creația de la un capăt la celălalt, făcând din ea un produs autentic al spiritualității autohtone. Emanație specifică a orizontului nostru spațial, a gliei românești, Mihai Cămăruț s-a simțit puternic legat prin sine însuși, prin părinții săi și prin toate generațiile de țărani români care s-au sedimentat la temelia ființei sale și din adâncurile cărora s-au ivit, o dată cu harul de a
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
18,9%, apoi 26%), cîștigată de către PCI va garanta pentru un timp calea aleasă. La polul opus cazului italian se înscrie tragedia grecească. Căci totul este tragic în parcursul primului partid care luase poziție, la 28 octombrie 1940, pentru apărarea gliei naționale alături de un guvern totuși fascist. În septembrie 1941, după schema generală, este fondat EAM (Frontul național de eliberare), ce regrupa mici partide de stînga și trei centrale sindicale. În februarie 1942, KKE pune pe picioare ELAS (Armata populară grecească
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
unui naționalism care nu-i pare defel desuet. Îndeosebi Sub zodia Traciei (Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979), Țăranul zidit (Editura Miremis, Iași, 2000), Muzeu de sate (Editura Junimea, Iași, 2001) și Atlet moldav (Editura Augusta, Timișoara, 2003) cântă dragostea de glie, de istoria națională și figurile ei exemplare (în special Ștefan cel Mare, "Atlet moldav supus întru Hristos/ Din cruce pavăză-ai făcut spre veșnicie/ Și pentru ea tu ai adus prinos/ În câte-un sat biserică în veacuri să ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o parte din propria armonie. Reintegrarea în aceasta devine, la Quasimodo, posibilă cu condiția că artistul să elimine, printr-o corectă poziționare în mediul înconjurător, distanța ce îl separă de acesta. Replierea în sânul naturii ia astfel formă reîntoarcerii la glie (deschid brazda / ce e a mea și-n ea mă-ntind) sau a fitomorfozei. Printre constantele condiției umane similare la poeții noștri am regăsit durerea, incapacitatea de a dialogă cu natura și singurătatea structurală a individului. Sicilianul a transpus în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ținuturile feminității, întunecă uneori mințile și stârnesc furtuni nu doar în pahare cu apă. Temperament ardent. Elvira Sorohan e condusă în demersul ei cărturăresc de principiul sine ira et studio. Acest adagio o călăuzește și în manifestările de iubire pentru glia căreia îi aparține. Nu-i o dragoste oarbă, ci lucidă, și astfel substanțială și autentică. Toate acestea s-au rânduit într-un parcurs al unei munci râvnitoare. Aceasta a făptuit minunea metamorfozării darurilor din părinți în părinți într-o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
procesul de auto-instituire a intelectualilor francezi, care se constituie atunci în două tabere rivale, cea a intelectualilor de stînga, continuatori ai misiunii universaliste a Luminilor, și cea a intelectualilor de dreapta, care vor apăra și ilustra valorile sfinte ale Statului-națiune: Glia, Morții, Tradiția, Rațiunea de Stat, Onoarea Armatei. Sfera intelectualilor europeni este puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă și oscilantă din punct de vedere ideologic. Ea oscilează între statutul elitist al "marelui gînditor" sau "profesor" și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și o atitudine teoretică și practică ce începea să domine realitatea istorică a vremii sale. Tema centrală a romanului a cărui acțiune se desfășoară în Rusia anului 1859, așadar cu doi ani înainte de eliberarea țăranilor și de abolirea legării de glie este conflictul dintre generația părinților, care se inspiră din idealurile umaniste tradiționale, și cea rebelă a fiilor, materialistă, dezamăgită și lipsită de iluzii. Bazarov, care aparține acesteia din urmă, este un tânăr medic aflat în vizită la moșia unui prieten
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1971, revista "Antaios", care dorea să furnizeze o "mitografie a forțelor cosmice". Aici s-a publicat o serie extraordinară de cercetări asupra mitului, religiei, artei, culturii, sub ocrotirea lui Anteu, gigantul care devenea invincibil când își sprijinea picioarele de Maica Glie, și pe care Heracles a reușit să-l ucidă numai ridicându-l de pe pământ. Pământul este așadar pântecul care dă naștere omului, doica ce îl hrănește și ocrotește, străfundul din care acesta își ia puterile și energia. Este un fel
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145 lui, copacul se-nclină către glie”. Ce e drept, artistul Ionesco ține să precizeze că arborele se simte abandonat. V-amințLți de povestea lui Shel Silverstein? și copacul lui Ionesco, precum copacul din povestirea lui Silverstein par pregătiți „a aștepta de-a pururi” (posibil) întoarcerea ființei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din acest univers. și câtă sinceritate-n confesiunea: „dealul mă cheamă, valea mă alungă, / dorul mă roade, spaima mă-nveșmântă” (Capul meu). și dincolo de timp și de spațiu, o dulce înșoptire surâzândă străbate clipa: „Zac îngropat de-atâtea ori cu glia peste mine / și pun vina pe moarte că ea locului măține...” (Capul meu) Apropiați-vă de piatra de mormânt, sigur veți auzi vocea interioară șoptind: „Pretutindeni exiști tu, pământule, / ars de roți, frământat de lumini, / supt de oceane, / dar eu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și aceleiași ființe suprafirești, unanim îndrăgite. Ca și Primăvara, zeița egipteană pogoară ca o divinitate, adică vine de sus și de peste tot: Venit-a, a venit Tefnut Cu Șu întru acest ținut, Din Bigeh făcînd cale-întoarsă, Și-a pogorît pe glia arsă... Și-i zise atunci zeiței, Toth: Ferice-i pe aici socot! A fratelui său Șu prea frumoasă soață, Cu el împreună din Kenset veni Și într-al lor oraș se uniră. Tefnut-Hator se întoarce într-un moment critic: glia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
glia arsă... Și-i zise atunci zeiței, Toth: Ferice-i pe aici socot! A fratelui său Șu prea frumoasă soață, Cu el împreună din Kenset veni Și într-al lor oraș se uniră. Tefnut-Hator se întoarce într-un moment critic: glia era arsă. Prin urmare, tristețea de moarte a zeului însemna o metaforă a cîmpului pîrjolit de secetă, ca și boala grea a Regelui Pescar din mitul lui Parsifal. Și tot o metaforă este căsătoria zeiței cu fratele ei, Șu. Mitul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul său!». Craiul Denel porni iar la drum, străbătu cîmpul ars de secetă și văzu un spic de grîu în ogorul pîrjolit, el văzu un spic pe glia uscată. Dezmierdînd spicul, îl sărută și-i spuse: «Să crească mare, să crească înalt spicul grîului! Să se înalțe spicul în pămîntul cel pîrjolit! Spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te strîngă și să te pună în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]