4,520 matches
-
Acum, la 25 de ani, de la evenimentele din decembrie 1989 pe care unii le numesc Revoluție a poporului român, iar alții lovitură de stat ai eșalonului doi cu sprijin extern, aduc propria-mi mărturie pe baza textelor scrise atunci, când gloanțele vâjâiau și pe lângă pereții Casei Scânteii. Cred că, pe lângă cele reținute în cartea ” Adevărul și corupția”pe care am lansat-o luna trecută la Târgul Gaudeamus, dețin încă multe adevăruri pe care încă nu le-am văzut descrise, oricât de
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri de nici 15 ani, secerați de mercenari, nu vom înceta să vă plângem. Și ce sunt soldații noștri de 19 și 20 de ani care cad sub gloanțele acelorași nemernici dacă nu tot niște copii. Glorie veșnică vouă copiii noștri eroi. Cu ce a greșit acest popor în fața istoriei, a Dumnezeului său? Cu nimic alta decât că nu a strivit la vreme năpârcile. Dar tragicele zile vor trece
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
speciale israeliene (cel mai probabil unitățile de asasini Kidon ale Mossad) l-au reperat pe Abu Daud în Bulgaria și s-au dus după el să-l execute. „L-au prins într-o cafenea. Au tras în el vreo 3-4 gloanțe, dar nu s-a lipit niciunul de el. Norocul lui... Când s-a întâmplat treaba asta, am intrat nițel în panică. Zic <<Băi, de ce n-au acționat ăștia la noi?!>>„, povestste colonelul Botofei. Bătrânul securist susține că o sursă i-
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
la tragedia familiei lui Vasile Mândrescu, care, în zorii zilei de 22 mai 1941, a fost prevenit de câțiva slugoi NKVD-iști că urmează să fie deportat. Convingându-i că nu poartă nici o vină, gospodarul a încercat să fugă, însă glonțul vrăjmașului l-a rănit grav și el a căzut, fiind arestat și încarcerat. Peste câteva ore a venit un camion după soție și copii. Servilii regimului sovietic din localitate i-au încărcat, nelăsându-i pe cei trei copilași micuți nici măcar
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
mai trăi iubirea ideală Poate pe-acest pămînt cît vom mai fi, Uitînd într-un tîrziu cumplita boală, Prin care am trecut spre-a ne iubi. Ne-a fost această febră ca o luptă, Război absurd al spațiului vital, Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptă Și am mai dezertat printr-un spital. Am ars ca două lumînări deșarte, Am tot pășit bezmetic prin oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Vom mai trăi iubirea idealăPoate pe-acest pămînt cît vom mai fi,Uitînd într-un tîrziu cumplita boală,Prin care am trecut spre-a ne iubi.Ne-a fost această febră ca o luptă,Război absurd al spațiului vital,Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptăși am mai dezertat printr-un spital.Am ars ca două lumînări deșarte,Am tot pășit bezmetic prin oraș,Parc-a ne căuta și după moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul e povestită, seara, copiilor, înainte de culcare. A mai venit cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar ce? Un glonț În ceafă? - Oh, nu. Un glonț În frunte - cavalerismul n-a dispărut cu totul din lume. Am Înghețat. Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar ce? Un glonț În ceafă? - Oh, nu. Un glonț În frunte - cavalerismul n-a dispărut cu totul din lume. Am Înghețat. Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme ulterior. Individul era nebun. Și criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șase cuvinte pline de conținut. Îmi explica binevoitor că, acolo unde mă aflam, ei, centromanii, și numai ei, fac regulile, iar eu găsisem de cuviință să Întreb provocator ce se poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreb provocator ce se poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Închipui că ne-am coborî la compromisul de a-i trânti cuiva un glonte În ceafă, ne subestimezi, ne jignești, credeam că suntem Între oameni serioși, ce naiba!? Și pentru ca efectul să fie deplin, „nu” era lungit oleacă: nuuu... Dimpotrivă, „un glonț În frunte” Îl spusese cu o simplitate jucată, candidă și perversă, În același timp, pentru că anticipa șocul provocat interlocutorului și aglutina satisfacția că Îl pune În fața unei alternative pe cât de surprinzătoare, pe atât de implacabilă În naturalețea ei criminală. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În naturalețea ei criminală. Probabil că tot dintr-o remanență culturală s-a născut și schimbarea de abordare a micului fragment de dialog la care mă oprisem, schimbare ce s-a dovedit decisivă. Am constatat că replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oracolul din Delphi. Strangulat, otrăvit, Împușcat, lovit cu o cărămidă În cap, asfixiat - orice e posibil. Dar ce mai contează cum? - Contează, și Încă foarte mult, te vei convinge imediat. O să-ți spun eu cum a murit: Împușcat. Cu patru gloanțe trase În regiunea inimii, dintre care unul și-a atins perfect ținta, iar altul s-a izbit de o coastă și a rămas Înfipt În piele, provocând o rană superficială. Pe acesta din urmă l-am extras fără dificultate: iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
discheta aceea, știi despre ce vorbesc...? - La loc sigur. Dorm cu el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil, am bâiguit siderat. E absurd, e ridicol... Pot să jur pe orice că nu... - Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El, care luptase pe mare, pe uscat, prin mlaștini, prin foc, prin glonț, prin baionete, se găsea deodată singur-singurel în fața unui front de sute de femei desfășurat pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
odată sfârșit romanul, am simțit aceeași satisfacție pe care am încercat-o când am terminat cartea mea cea mai dragă. Sper ca și cititorul să simtă acest lucru. Alberto Vázquez-Figueroa Ziua în care inmouchar-ul Gacel Sayah a murit ciuruit de gloanțele bodyguardului președintelui Abdul-el-Kebir, a intrat în istorie pentru tristul fapt că, din vina lui, democrația nu reușise să se instaureze definitiv în țară, dar a intrat, de asemenea, în legenda poporului Kel-Talgimus - „Poporul Vălului“ -, pentru că dovedise în mod neîndoielnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vin la un mare târg ce se organizează la Al-Raia, cam la șapte zile de mers spre vest. Acolo se adună păstori, vânători, traficanți de vite și comercianți care schimbă animale și piei pe sare, ceai, zahăr, semințe, cărți sau gloanțe. Noi obișnuim să mergem când avem cămile de vânzare, și așa ne aprovizionăm. Odată chiar am fost chiar la târgul din Kano, dar ăsta e destul de departe. — Cât de departe? — La trei săptămâni de mers. — Nu-mi pot imagina un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru ca ochii și auzul fin al viețuitoarelor acelor întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul să se apropie pas cu pas și să mănânce lujeri, mișcându-se în voie în toate părțile, deoarece în singurătatea aceea un glonț era o adevărată avere ce nu trebuia risipită, iar un bun vânător nu apasă niciodată pe trăgaci până când nu e sigur că nu va rata ținta. Răbdarea este pentru tuaregi ca o a doua piele în care intră chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în deșert și rămăsese uimit de eficiența cu care proiectilele nimereau ținta pe timpul nopții. Ce putea face el în fața unei asemenea situație având doar un Mauser ruginit moștenit de la bunicul lui, pentru care nu mai avea decât un pumn de gloanțe? Ce putea face el, când cea mai rezistentă și mai rapidă dintre cămilele sale străbătea într-o zi doar a suta parte din distanța pe care o putea parcurge una din acele împuțite mașini? Își întoarse privirea spre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor și, după ce se uită la fiecare în parte, spuse pe un ton ce încerca să sune cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]