2,432 matches
-
E cu totul altceva să fii Înăuntrul unui trup decât În afara lui. De afară poți privi, poți evalua, poți compara. De dinăuntru n-ai nici un termen de comparație. În ultimul an brândușa se lungise considerabil. În momentele ei cele mai glorioase avea vreo cinci centimetri. Însă cea mai mare parte din această lungime era ascunsă de faldurile de piele dintre care ieșea. Și apoi mai era și părul. În stare neutră, brândușa nici nu se observa. Când mă uitam În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
furtunoasă, alteori fructoasă, de Illyricum, când a simțit pentru prima dată excitația pe care ți-o oferă câmpul de bătaie. Ce zile minunate! Refuză însă să se gândească cum a căpătat-o. Într-un mod cât se poate de puțin glorios. Ieșind dintr-un fort de lemn împresurat, s-a împiedicat de un bolovan. Vezi tu, stăpâne..., îl trezește vocea lui Themison din visare. Îndreaptă privirea către el. Ajutat de Musa, desface cu o cro șetă buzele plăgii pentru a o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
regatului, care este garanția cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mândrie această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor noștri, sfințită de biserică. Ea va fi păstrată ca o coroană prețioasă, amintind momentele grele și timpurile glorioase ce am străbătut împreună; ea va arăta generațiilor viitoare voinicia românilor din aste timpuri și unirea care a domnit între țară și Domn. Pentru Regină și pentru Mine, însă, coroana cea mai frumoasă este și rămâne dragostea și încrederea poporului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
avea loc în orașul Tulcea, primarul orașului, Elefterie Nicolescu a lansat un apel către cetățeni în care se afirma: "Ziua de 14 noiembrie fiind o zi de sărbătoare națională a cetății Tulcea, spre amintirea realipirii Dobrogei la patria mamă în urma glorioaselor fapte ale armatei române sub înțeleapta și vitejeasca conducere a Majestății Sale Regele Carol I al României, zi în care M. S. Regele, prin proclamația sa, a dat acestei provincii legile țării care garantează libertatea, siguranța, egalitatea întregii populații a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
altul. De câteva zile, toți cei cu care mă întâlnesc mă întreabă despre botezul japonezilor. Acum aștept, așa cum așteaptă păianjenul să-i cadă prada în plasă, ca vestea să ajungă până la urechile guvernatorului. Apoi, firește, japonezii vor primi un botez glorios în mijlocul locuitorilor curioși și încântați din Mexico. Iar după aceea... nu se poate să nu-și dea seama că eu, cel care i-am adus poporului o asemenea împlinire, sunt omul potrivit să fiu episcop al Japoniei. „Doamne, oare faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
purtând pe cap mitra roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei splendori stoice - și se Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește de curajoșii mei prieteni. După ce vor fi găsiți, și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm Împreună de răsărituri și apusuri. Heidi râse, apoi chițăi. — Vorbește despre noi! Suntem salvați! Moff o strânse În brațe de bucurie. —Doamne-Dumnezeule! se smiorcăi Wendy. Suntem salvați! Ne-ntoarcem acasă! Dă-l mai tare! spuse Moff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
despre mutilările lor, despre chipurile oamenilor buni. Vorbise despre bunătatea lor. Povestea lor nu se dăduse pe TV Myanmar, ci pe Global News Network. Inima Îi bătea cu putere. Întreaga lume le cunoștea acum povestea. Povestea supraviețuirii lor era mai glorioasă decât oricare dintre cele de la Supraviețuitorii lui Darwin. O barcă ce ia apă e o problemă mică. Hipopotamul nu exista cu adevărat, nici crocodilii. Pentru toți acei oameni de la televizor, toate astea erau doar o păcăleală. Dar poporul lui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță glorioasă, precum ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță glorioasă, precum ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară, nimicind odată pentru totdeauna infernala rasă masonică, înainte ca ea să ne nimicească pe noi". Dar "infernala rasă masonică", de care vorbește Infantele Don Miguel, e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultrademocratică. Sinceri sau nu, acești oameni credeau că viața devine mai vrednică de a fi trăită într-o Portugalie europenizată, într-o Portugalie care-și caută izvorul spiritual la Paris sau la Londra, iar nu în tradiția ei multiseculară și glorioasă. Oamenii aceștia erau în permanent neastâmpăr, căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chose. În aparență, partidele de guvernământ - după infinite sciziuni, disensiuni și coaliții pasagere - s-au regrupat în două mari partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt cele două partide care alcătuiesc rotativa. Regele e indiferent, visător, apatic. Lasă, în 1876, să ia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui le putea desăvârși și promova. Bunăoară, marea importanță pe care Salazar nu obosește s-o dea - înainte chiar de a ajunge profesor de Economie Politică și Finanțe - agriculturii și muncilor agrare. A copilărit la Santa Comba aproape de pământ, cunoscând glorioasa robie a plugarului, atât de bogată în semnificații morale și religioase și pe care anevoie ar putea-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a zis despre romani - spuse el - e mult adevăr, iar neîncrederea în privința lor o împărtășim cu toții; dar lăsați-mă să spun că în momentul acesta trebuie să fim practici. Nu ne ajută cu nimic să ne tot amintim clipele glorioase din trecut; pe de altă parte, dacă-l jignim pe Dumnezeul nostru ori să-l facem mereu vinovat pentru necazurile prin care a trecut poporul nostru, cu asta n-o să ne fie mai ușor să luăm o hotărâre. în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri noi pentru fiecare din ele; toate, însă, erau gata să se dea la o parte respectuoase la apariția nobilei figuri a Herecăi, prima sa soție, căreia îi revenea conducerea casei. Atila nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chipul lui Cristos, rosti cu mare putere: — Ce numești tu puterea mea vine de la El! De la El vin gloria și dreptatea, pedeapsa veșnică și iertarea, înfrângerea și victoria! El îi sprijină pe cei pe care îi cheamă să înfăptuiască lucruri glorioase, dar îi blestemă și îi părăsește pe cei care săvârșesc răul. El e, înainte de toate, iubire! Iubire și iertare, înțelegi? între timp Gomerius, prins într-o luptă tăcută cu epilepticul, reușise să-i vâre între dinți o crenguță ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatelor și ajutându-l puternic la cucerirea cetăților. Sebastianus se mulțumi să constate cu amărăciune că faptul că trebuia să se facă apel la asemenea aliați era dovada cea mai bună a decăderii în care se zbătea un imperiu odată glorios. Descoperiră că fiecare dintre ei provedea dintr-o familie caracterizată printr-o tradiție militară bine înrădăcinată: un unchi al lui Metronius fusese chiar Legat imperial la Magonza pe vremea primelor invazii barbare, în timpul principatului lui Aurelius Probus. Din cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Metronius fusese chiar Legat imperial la Magonza pe vremea primelor invazii barbare, în timpul principatului lui Aurelius Probus. Din cele câteva indicii despre participarea sa la războiul bagaudic, pe care nu părea să-l treacă între acțiunile sale cele mai glorioase, Sebastianus se convinse că experiența sa pe câmpul de luptă nu trebuia trecută cu vederea. Metronius, printre altele, nu era entuziasmat de a avea un alan ca însoțitor în acea misiune: îi aminti lui Sebastianus că, în urmă cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum făcea întotdeauna în luptă, în vreme ce Mandzuk, la o oarecare distanță, ținea stindardul verde, glorios, al lui Uldin, oferind oamenilor ce veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală, aproape toți războinicii, de ambele părți, își aruncaseră în iarbă armurile și luptau acum goi până la brâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai departe. A plâns mult să-l trimită la Iași la școli mai înalte. Dar n-a avut cu ce. Și sunt sigur că s-a pierdut un om de mare valoare. Acum ar avea 62 de ani. Cine știe ce nume glorios ar fi fost! (Îmi dau foarte bine seama de ceea ce spun. Nu mă face să spun lucrurile acestea nici sentimentalismul, nici faptul că mi-a fost un om de aproape. Am sute de fapte și idei de-ale lui, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas. Mergeam cu Adela pe jos. Cosașii de sub ierburi îi imitau fâșâitul aspru al fustei de mătasă. Noaptea era nemișcată. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Munții, pe care ziua îi văzusem glorioși amenințând cerul, acum erau niște ipotetice blocuri de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele munților, ici și colo, se stingea și se aprindea mereu câte un foc singuratic. Iar deasupra Văraticului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-a ținut mult. Adela îmi cerea mereu lămuriri asupra locurilor pe unde treceam sau care se vedeau din trăsură, așa încît, la urma urmei, găsind un pretext plauzibil să fiu cu ea, am cerut voie și scuze doamnelor și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]