4,147 matches
-
Poate chiar o fi! Dar, nu cred. Oi fi avut eu o viață lungă dar n-am ajuns niciodată prin Moldova. Te rog să nu te superi pe un bătrân care s-a apucat să vorbească slobod, dragul meu, mai glumesc și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia să-și întrețină și el familia. Sigur nu l-ai scos de pe Muntele Rău? Nu l-am întrebat niciodată de unde îl are. Moșule, nu glumi cu mine! îi scăpărară din nou ochii Ilenei. Tu nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clar, nu mai avea ce căuta acolo. Întoarce! reuși el să îngăime, înainte de a răspunde la telefonul care începuse din nou să sune strident. V-a plăcut? întrebă aceeași voce de mai devreme. Cred că v-ați convins că nu glumim. Domnule Mihailovici, nu avem nimic personal cu dumneavoastră, e vorba numai de afaceri. Nu-i nevoie să fugiți. Puteți să vă continuați drumul nestingherit. Vă garantez că nu se va clinti nici un fir de păr din capul dumneavoastră. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ce nu m-ai trezit? Erai în stare de șoc. Somnul era cel mai potrivit remediu pentru tine. Somnul? Eh, au mai fost niște leacuri din ierburi preparate de mine. Trebuia să dormi, ca să-și poată face efectul mai rapid. Glumești, nu-i așa? întrebă inspectorul. Nu pot să cred că m-ai drogat numai ca să mă poți doftorici. Nici nu poate fi vorba de droguri, ți-am dat numai un ceai mai special și apoi, n-am avut încotro, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din dosare pe care le studia foarte intens. De îndată, insistase acesta nervos, și spune-i să aducă și documentele pe care le-a furat de la noi. Vezi cum vorbești cu el! Vreau să-l faci să priceapă că nu glumim cu treaba asta. Ori vine, ori ... lăsă acesta fraza neterminată. Boris nu avea chef să coboare în oraș și să-l scoată din scutece pe fostul contabil șef. Se ocupase toată ziua de o nouă idee a șefului său. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
discuția până atunci, credea că Vlad îl va pune să facă cercetări, pentru a afla cum stau lucrurile, dar iată că nici vorbă de așa ceva. Pur și simplu, acesta nu voia decât ca ei să continue să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela ca să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de tot și te las să te descurci singur cu... animalul acela, cum îi zici tu. Vlad nu răspunse, dar nici nu se băgă la loc sub așternuturi, ceva în glasul lui Boris îl făcuse să înțeleagă că acesta nu glumește. Să știi că nu întâmplător am pomenit de duhul din lampa lui Aladin. Și nu mai da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
botul vehiculului de teren în care desigur că se afla Godunov, care supraveghea atent capcana. Nu prea știa ce ar fi putut face. Dacă sărea din remorcă, Boris l-ar fi văzut fără îndoială. Știa foarte bine că acesta nu glumise când îl amenințase mai devreme. Nu avea nici cea mai mică îndoială că pistolul se afla în mâna lui. La fel de sigur era și că nu va ezita nici un moment să tragă asupra lui. Poate că nu l-ar fi nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altul, ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pot găsi alte cărți pe care le-o fi scris. Barceló a rîs pe Înfundate și și-a vîrÎt la loc portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o clipă, mi s-a părut că Întrezăresc În privirea lui un respect care nu fusese acolo cu cîteva momente În urmă. Vom face o Înțelegere, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o livrare, Îl auzeam pe cîte un client glumind cu tata. — Sempere, ceea ce trebuie să faci dumneata e să-ți cauți o fată de treabă, că acuma e belșug de văduve arătoase și În floarea vîrstei, mă-nțelegi. O fată cumsecade Îți aranjează viața, prietene, și te Întinerește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei dintr-o imensă sufragerie unde ar fi putut intra 60 de persoane! O adevărată cină romantică! Glumesc. După cum ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac demn de o seară la Operă! Masa îți lua ochii, farfuriile, fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Gaultier, are băiatul un corp... sabie, nu alta. — Maestre, eu o să-ți tai limba, cânți prea frumos!!!, se alintă Căpșuna, știe că are succes la bărbatul cu ochi albaștri și nasul mare. — Nu poți asta, numai Zeul e în stare, glumește doct Maestrul, râde, leagă-te de catarg dacă te seduc! — Poftim? Regizorul și actorul se uită iar lung la Căpșuna, apoi nu îndrăznesc să se privească unul pe altul, sunt însă solidari și trăiesc lângă fete mai departe, cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
artistică a lui Titus, dar nu conta, bărbatul - prin Maestru se angajase și profesor la o facultate particulară de teatru conducea o clasă de studenți la actorie - punea în scenă Shakespeare și Brecht. Iar studenții, talentați și nebăgați în seamă, glumeau pe holuri: am văzut o piesă nouă, cu Victor în rolul principal. care, Rebengiuc?, aaa, nu, Victor de la secția 1 sculărie! mai joacă și Ștefan. care, Iordache? aaa, nu, Ștefan de la vagoane! mai juca și Dan. care, Puric? aaa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce privire are?, ochi de curvă, măăă, privirea aia de femeie hoață, se uită dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că se poate, maică, nu sunt îngeri artiștii, că nu se poate (la fel, a-nțeles discuția). — Tu ești un înger, mamă, o îngeriță (convins). — Norocul meu că n-am ajuns artistă, așa, cu îngeria mea, ce mă făceam eu? Glumesc, dar mult am vrut eu să joc teatru. De-aia te-am și ajutat așa, să ajungi actor măcar tu, să fii pe scenă. Că atunci, pe scena aia la care eu am visat atât, ai dat aproape tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
învățătoarei e străjuită de vie ridicată pe spaliere, aveau umbră vara și struguri toamna, Iacobeștii făceau un vin cunoscut de toată lumea, se întreba pe Valea Oltului de vinul de la părintele, un roze parfumat ușor, dac-ar mai fi și gratis!, glumea băiatul preotului din Cristești, măi, tată, ai putea să-l împarți enoriașilor, că primești înapoi înzecit. Așa era, părintele avea de toate, era iubit în satul său, oamenii veneau la biserică, erau mândri de vocea preotului, de slujbele lui, sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul moștenise de la mamă nasul ăsta, e nas de actor, măăă, glumea Marinică, de când băietul avea patru-cinci ani și recita prin casă. În limba română, existau despre nas proverbe, obsesii, vorbe deloc simple, expresii, „vezi-ți de nasul tău”, „a-și lua nasul la purtare”, „a-i râde în nas”, „a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nici orașele?, întreba băiatul mirat. Păi, nu, mor și ele, orașele mor ca noi, oamenii. Visezi la oraș, vrei să cucerești orașul? Visez la Teatrul din oraș, orice artist cucerește orașul, vorbesc de un artist genial ca mine, mustăcea băiatul (glumea, dar timpul a arătat că a avut dreptate: a ajuns un artist genial, apropiat de artistul din Renaștere prin Teatru și Muzică, dar modern prin concepție și formă - preotul îl învățase că originalitate înseamnă formă, îi povestise că, în artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
discute și să-și dea acordul, eu eram în bucătărie și așteptam, tu știi că nu se stătea cu musafirii, am zis da și-a fost o nuntăăă, mi-a rămas în suflet nunta mea, cu trăsuri și cai, nașu glumea și-mi zicea: uite, vezi muntele ăla?, acolo te duce, în vârf, te închide Împăratul într-o peșteră și nu mai ieși dacă-l minți pe mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău. Așa a fost nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tăiam, draga mea, e adevărat, contează o femeie?, aia care îți cade la pat e o victorie?, dar uite că vine și altă victorie, și-ajungi ca, după 1.000 de victorii de-astea, toate să fie la fel. Fidele?, glumeam eu, da, fidele ca-n poezia aia celebră, nu recita niciodată de la început, nici nu cred că știa textul tot, da’ el îmi turna mie, cu apropo: „...Alții spun că, totuși, nu-i de vină el/ Că din contră, Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]