25,515 matches
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1452783682.html [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
o realitate spirituală, pentru că toate actele vieții apar transfigurate. Și sunt cu adevărat transfigurate, de vreme ce sunt conștient luminate cu lumina dumnezeiască. Încercările nu mai sunt socotite ca întâmplătoare, ci ca necesare și firești evoluției spirituale. Casa aranjată nu mai e goală, ci plină de Duh Sfânt” . Trăind astfel momentele vieții cotidiene ca pe o dăruire către celălalt , dăruire luminată și întărită de relația cu Dumnezeu, obișnuitele tensiuni generate de lăsarea anumitor activități și responsabilități pe seama celuilalt vor putea fi depășite; dăruirea
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
spectacole de divizie B sau C. Pe internet există destule canale de YouTube și posturi de televiziune la care se pot urmări spectacole lirice de calitate. Dacă nu oferi și tu același lucru, publicul te taxează și rămâi cu sala goală. Din fericire, la noi nici nu se pune problema. „În anii ’90, am fi putut formă o operă numai cu artiștii clujeni -români și maghiari - care fugiseră din țară” Care a fost cea mai grea perioadă prin care a trecut
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” by http://uzp.org.ro/szep-gyula-la-cluj-napoca-a-fost-compusa-si-prezentata-prima-opera-in-limba-maghiara-din-lume/ [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
o anume forță. De aceea nu neglija trupul, el poartă sufletul, un timp, ai grijă de trup, el are limbajul său, ca ochii, ca fața, expresia. Ascult o solistă - forță și lumină. De aici începe arta. Eu fug de cuvinte goale - profunzime, adâncime, abis, puah! Omul se uită în sus, în adâncuri se adună mizeria vieții. În trei rânduri am reușit să scriu o sinteză din trei romane citite cu zece ani înainte. Asta m-a salvat de la chinul de a
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1424456400.html [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINȚA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința prea plină, prea goală, rug aprins al speranței tăvălește amintiri, fierbe iluzii și sânge, atinge cu sete gânduri înfrigurate, le conduce, vulcanic, prin vene firave cu strigăt de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 by http://confluente.ro/Daniela_tiger_1406066557.html [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
stă cu spatele O locomotivă. Oamenii fug să o ia de la capăt. Uneori amețesc, am o stare confuză de slăbiciune Am să fac sport Voi fi puternic Zilele trecute mi-a căzut un dinte Mă simt bătrân. Urât O alveolă goală Ecouri. Un inorog. Fildeșul dragostei. Desigur, șansa mediocrității Voi iubi, voi citi, sigur că da Voi fi cult și slab copleșit de bubele singurătății. Dar ce voiam să spun? A da! Voi trăi....totuși. Din volumul VOI TRĂI...CLIPA Editura
VOI TRĂI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 by http://confluente.ro/Voi_trai_rodica_elena_lupu_1344075025.html [Corola-blog/BlogPost/358116_a_359445]
-
le ducea la conac și le preda familiei care îl omenea cu acest prilej dându-i friptură, cozonac și, evident, băutură pe deșelate, pentru toți fârtații. Ca să nu mai vorbim de războiul cel mare când prindea tancuri nemțești cu mâinile goale iar avioanele de dobora scuipându-i pe piloți drept în ochi. Și, deși se dăduse ordin ca toți piloții să poarte ochelari, peste satul lor, Cochirleanca, nu căzuse nici o bombă. Așa de tare se speriaseră toți dușmanii de curajul lui
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
le ducea la conac și le preda familiei care îl omenea cu acest prilej dându-i friptură, cozonac și, evident, băutură pe deșelate, pentru toți fârtații. Ca să nu mai vorbim de războiul cel mare când prindea tancuri nemțești cu mâinile goale iar avioanele de dobora scuipându-i pe piloți drept în ochi. Și, deși se dăduse ordin ca toți piloții să poarte ochelari, peste satul lor, Cochirleanca, nu căzuse nici o bombă. Așa de tare se speriaseră toți dușmanii de curajul lui
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
băieții mei a călcat pe bec și acum e șantajat!” repetă femeia cuvintele șefului. - Asta, n-o să iasă bine pentru nici unul dintre noi, suspină colega așezată lângă Florin. Dodo se ridică și părăsi biroul, fără un cuvânt. Intră în secretariatul gol și bătu încet la ușa semideschisă a șefului. Matei se vedea prăbușit în fotoliul din fața biroului impunător, cu capul cuprins între palme. - Tu ce mai vrei, bobocule, se răsti impozantul director, de la înălțimea celor aproape doi metri cât măsura? - Doar
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1439965095.html [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
20 minute) ieșisem din liceu și făceam baie în Crișul Repede din fața acestuia. Ca să-mi joace o farsă, un coleg mi-a furat hainele lăsându-mă în costum de baie. Cum stăteam departe și nu puteam sa străbat orașul aproape gol, am decis sa ma înapoiez folosind intrarea principala (cele secundare erau închise, ca să nu plece elevii). Am urcat scările fugind, acoperindu-mi față: ajungând în clasa mi-am cerut hainele. Acestea fuseseră date unui coleg din secția paralelă, clasa VII
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_claudiu_matasa_consul_onorific_al_romaniei_in_statul_florida.html [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
drept „Istoria Artelor”. La venirea profesorului, care era cunoscut drept șugubăț, elevii au sugerat să ies la tablă și să explic ceva. Mirat, profesorul m-a chemat, iar eu, demascat și neavând altă alternativă, am ieșit pășind apăsat, dar aproape gol. Scandalizat, profesorul a descris cazul pe larg, mult prea detailat după mine, în condica ce acompania catalogul. Indignat la ideea că nu îmi cunoștea părinții care puteau să fi fost foarte săraci, mi-am scos și costumul de baie luând
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_claudiu_matasa_consul_onorific_al_romaniei_in_statul_florida.html [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Cântec > DURERE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului "Secetă a ucis orice boare de vânt" Mai ucidem și azi căprioare în gând Ne mai dor chiar și-acum ochii umezi și goi Și mai plângem săraci, plini de griji și nevoi. Mai pândim la apus inc'-un cerb de ucis Mai trăim dezgoliți când pe ceruri e nins. Mai strigam încă beți de-al durerii coșmar Când copiii flămânzi ne zâmbesc dulce-amar
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452014694.html [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
ultima dorință, o îndrept spre... Ceruri Sfârșitul, să aștepte! Viața-mi s-o trăiesc! De-ar trebui, aș da și-un ultim strop de sânge, Din inima-mi sleita, Pieirea... să gonesc! Văd cameră sterilă; albu-i mă-nfioară. Privirea-mi este goală, inima îmi plânge. C-o ultimă-ncercare îmi întorc din... Zare Sufletul bolnav ce durerea-l frânge. Întoarce-te la mine, nu ma părăsi! Trupu-mi fără ține, este gol și rece. Lacrima-mi îngheață. Din iris împietrit Moare și albastrul
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1449503305.html [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
Pieirea... să gonesc! Văd cameră sterilă; albu-i mă-nfioară. Privirea-mi este goală, inima îmi plânge. C-o ultimă-ncercare îmi întorc din... Zare Sufletul bolnav ce durerea-l frânge. Întoarce-te la mine, nu ma părăsi! Trupu-mi fără ține, este gol și rece. Lacrima-mi îngheață. Din iris împietrit Moare și albastrul când viața mi se trece. Dar ce e cu iubirea? te-ai întrebat vreodată? Spre cer dacă plutești, ce va fi cu ea? Suflete, indura! întoarce-te în trupu-mi
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1449503305.html [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
pierd pacea. Indiferent că este vorba de furt, minciună, curvie, mândrie, beție, gânduri sau priviri murdare. Indiferent că mă delectez cu imagini asupra cărora n-ar trebui să-mi opresc ochii (și spunea Iosif Ton "Stradă este plină de carne goală"). Indiferent dacă eu vreau să recunosc sau nu că vine iarnă, iarna tot vine. Indiferent dacă eu mă văd "curat"in ochii mei, Dumnezeu judeca gândurile ascunse ale inimii mele și faptele pornite de acolo. ................................................. Dacă simt că merit o
PEDEAPSA CARE NE DA PACEA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_pedeapsa_care_ne_da_pacea_.html [Corola-blog/BlogPost/356597_a_357926]
-
Nichita Stănescu, pe urmă Marin Sorescu și, cel mai la urmă, recitiți Nichita Stănescu... Dar abia la urma ultimei urme, spre a nu vă rătăci în desiș imitativ, citiți și alți poeți ai versului alb, așa-zis modernist, prespălat, stors, gol de metafore și mesaje suave, curgătoare, refrenice, elegiace... Și abia apoi scrieți iar și iar ceea ați vrut să sugerați în primele încercări, în primele stihuiri încropite în format de versuri. Nu aș vrea să vă fac o demonstrație matematică
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1471524521.html [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
place mai mult așa, poți să îmi spui Fred. Atât. Și o luă în jos, pe scări, după ceilalți. Tulburată de acest răspuns neașteptat, simțeam de parcă o arșiță ar fi cuprins totul, în jur. Am trecut în camera cealaltă, acum goală, și m-am așezat. Ca și cum o fantezie stupidă m-ar fi purtat pe aripile ei, în minte mi se învârteau versurile citite mai devreme: “Așa ca o floare, ca un foc, ca un pas greșit,/ Pe întinsă, uitată zăpadă.” De ce
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1428310222.html [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
În povestea copacilor goi, Scârțâind într-o singură ușă, Este vorba de noi amândoi, Este vorba de foc și cenușă. Doi copaci fără frunze pe drum, După cum îi privește înaltul, Doi copaci prin sărutul de scrum, Aplecându-se unul spre altul. Nu mai suntem
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440915568.html [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440915568.html [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Universității. Privea copacii grădinii Copou, în care poposise cândva Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos; însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele după ce se asigurase că nici un trecător nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, străbătu aleea cunoscută deja, mărginită de-o parte și de
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
voi vorbi eu. N-avea să afle decît după mulți ani, că părintele său sosise la Iași, să-i retragă personal actele. Profesorul remarcase de cum îl văzuse pe bărbatul chel cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându-i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna, îi arătă un scaun apoi ieși din birou, nu pentru că ar fi avut vreo treabă ci pentru
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
ochii. Se ridică de la birou și-și trase un scaun aproape. La vreo oră după aceea, directorul îi strângea mâna musafirului și-l conducea până la căsuța portarului, unde elevul de serviciu se întreba nedumerit: - Omul acesta pleacă cu valiza tot goală, fără sa-și fi văzut fiul! Ciudat.... *** Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, se plimba pe străzile bătrâne ale Iașului care păstrau memoria oamenilor de cultură trecători sau adoptați de oraș, începând cu casa-castel a lui Sadoveanu, fostă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VISUL UNEI CIUTURI GOALE Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1033 din 29 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sub luna plină Iubirea mea - Ciutura goală De la fântână La miezul nopții Luna se coboară pe Pământ Și vine la apă Iar ciutura se coboară
VISUL UNEI CIUTURI GOALE de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Visul_unei_ciuturi_goale_marius_robu_1383074909.html [Corola-blog/BlogPost/346889_a_348218]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VISUL UNEI CIUTURI GOALE Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1033 din 29 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sub luna plină Iubirea mea - Ciutura goală De la fântână La miezul nopții Luna se coboară pe Pământ Și vine la apă Iar ciutura se coboară la apă Și vine la Lună Rămân amândouă Pline și ude Până la ziuă. 7 martie 2004, noaptea http://mariusrobu.wordpress.com/ https
VISUL UNEI CIUTURI GOALE de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Visul_unei_ciuturi_goale_marius_robu_1383074909.html [Corola-blog/BlogPost/346889_a_348218]