1,178 matches
-
bucură de o înaltă reputație de unitate de salvare și căutare cu răspuns rapid (timpul standard de desfășurare este de 10 ore) și eficient. Contingente mai mari de forțe austriece sunt desfășurate în Bosnia, Kosovo și, din 1974, în Înălțimile Golan. Ca republică federală, Austria este împărțită în nouă landuri federale (în ). Aceste landuri sunt mai departe împărțite în districte (în ) și orașe statutare (în ). Districtele sunt împărțite mai departe în comune (în ). Orașele statutare au competențele cumulate de district și
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
נפות; singular: "anaf"). La rândul său, fiecare sub-distrcit este divizat în regiuni naturale. Cifrele din acest articol sunt bazate pe rapoartele întocmite de Biroul Central de Statistică Israelian și includ astfel toate locurile în conformitate cu articolul civil israelian. Prin urmare, sub-districtul Golan și cele patru regiuni naturale sunt incluse în numărul de sub-districte și regiuni naturale, chiar dacă nu sunt recunoscute de Organizația Națiunilor Unite sau de marea majoritate a membrilor săi ca teritoriu israelian. Districtul Ierusalim ("Mehoz Yerushalayim"). Populație: 907,300 Capitala
Districtele Israelului () [Corola-website/Science/301323_a_302652]
-
1,55%). Pentru 5,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Giurgeni", făcea parte din plasa Fundul a județului Roman și era alcătuită din satele Băneasa, Fundu Șiștarului, Giurgeni, Golani, Muncelul de Jos și satul de reședință Valea Ursului, ele având o populație totală de 1495 de locuitori ce trăiau în 358 de case. În comună se aflau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi (dintre care 4
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
o școală mixtă cu 17 elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă. Comuna Giurgeni avea 1872 de locuitori în satele Giurgeni, Muncelu de Jos, Valea Ursului și în cătunele Băneasa, Fundu Șiștarului și Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu satul Muncelu de Jos. Satul Chiliile a fost alipit și
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur ("Ziua Ispășirii", cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967). Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 - 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Războiul de Șase Zile (1967). Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 - 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez, (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
au avut loc mai multe războaie, începând cu anul 1948. În timpul războiului de șase zile, israelienii au cucerit întregul Sinai, până la Canalul Suez, malurile canalului devenind mai apoi linia de încetare a focului. De asemenea, Israelul a cucerit și Platoul Golan, care aparținea Siriei. În anii care au urmat, Israelul a ridicat linii de fortificații atât în Sinai, cât și pe platoul Golan. În 1971, Israelul a cheltuit 500.000.000 $ pentru un lanț de fortificații și lucrări genistice de-a
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Suez, malurile canalului devenind mai apoi linia de încetare a focului. De asemenea, Israelul a cucerit și Platoul Golan, care aparținea Siriei. În anii care au urmat, Israelul a ridicat linii de fortificații atât în Sinai, cât și pe platoul Golan. În 1971, Israelul a cheltuit 500.000.000 $ pentru un lanț de fortificații și lucrări genistice de-a lungul canalului Suez, numite, în cinstea generalului Haim Bar-Lev, linia Bar Lev. Conform lui Haim Herzog, Decizia israelienilor urma să fie adusă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat că noua sa armată poate să învingă în mod sigur armata israeliană, cucerind astfel rolul dominant în zonă. Assad credea că orice negocieri pot să înceapă numai după recucerirea prin forța armelor a Platoului Golan, ceea ce ar fi făcut ca Israelul să părăsească malul de vest al Iordanului și Fâșia Gaza și, eventual, să facă și alte concesii. Sadat avea la rândul lui preocupări interne importante care-l făceau să dorească războiul. "Cei trei ani
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Până pe 19 octombrie, israelienii au reușit să construiască patru poduri separate la nord de Marele Lac Amar, în ciuda bombardamentelor grele egiptene. La sfârșitul războiului, israelienii intraseră adânc în teritoriul egiptean, ajungând la 101 km de capitala țării, Cairo. Pe Platoul Golan, sirienii au atacat cele două brigăzi și 11 baterii de artilerie cu 5 divizii și 188 baterii. La izbucnirea luptelor, 188 de tancuri evreiești au trebuit să facă față asaltului a 2.000 de tancuri siriene. Toate tancurile israeliene aflate
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
atacat cele două brigăzi și 11 baterii de artilerie cu 5 divizii și 188 baterii. La izbucnirea luptelor, 188 de tancuri evreiești au trebuit să facă față asaltului a 2.000 de tancuri siriene. Toate tancurile israeliene aflate pe Platoul Golan au fost implicate fără mijlocire în luptă în faza inițială a atacului. Comandouri siriene transportate pe calea aerului cu ajutorul elicopterelor au reușit să cucerească cel mai important punct fortificat israelien din zonă ("Jabal al Shaikh" - Muntele Hermon), unde erau amplasate
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
în faza inițială a atacului. Comandouri siriene transportate pe calea aerului cu ajutorul elicopterelor au reușit să cucerească cel mai important punct fortificat israelien din zonă ("Jabal al Shaikh" - Muntele Hermon), unde erau amplasate numeroase echipamente de supraveghere. Luptelor de pe Platoul Golan li s-a acordat o importanță de prim rang de către Înaltul Comandament Israelian. Luptele din Sinai erau suficient de depărtate de teritoriul național pentru a nu reprezenta o amenințare imediată pentru Israel. Dacă Platoul Golan ar fi fost cucerit însă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de supraveghere. Luptelor de pe Platoul Golan li s-a acordat o importanță de prim rang de către Înaltul Comandament Israelian. Luptele din Sinai erau suficient de depărtate de teritoriul național pentru a nu reprezenta o amenințare imediată pentru Israel. Dacă Platoul Golan ar fi fost cucerit însă, sirienii ar fi putut avansa chiar pe teritoriul israelian. În zona de conflict din nord au fost trimiși rezerviști mobilizați în grabă. Ei au fost îmbarcați pe tancuri făra să se mai aștepte reconstituirea echipajelor
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
1, au avut numai câteva succese modeste. Spre sfârșitul zilei, o brigadă siriană de tancuri care a traversat prin pasul Rafid, s-a îndreptat către nord-vest pe un drum puțin folosit, cunoscut ca Drumul Conductei Trans Arabe, care străbătea Platoul Golan în diagonală. Acest drum s-a dovedit a fi cea mai importantă locație strategică a întregii bătălii. Drumul ducea direct de la punctul străpungerii siriene către Nafah, care era nu numai locul în care se afla cartierul general al diviziilor israeliene
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
străpungă liniile inamice către Marea Galileii și către Nafah. În acest punct al luptelor, brigada israeliană a încetat să funcționeze ca o unitate militară organizată, fiecare tanc și echipaj rămase în luptă continuând bătălia pe cont propriu. Situația de pe Platoul Golan s-a schimbat odată cu sosirea rezervelor israeliene, care au reușit să oprească atacul sirian și, începând cu 8 octombrie, să respingă forțele siriene către pozițiile de plecare. Suprafața Platoului Golan era prea mică pentru a permite manevre de amploarea celor
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
în luptă continuând bătălia pe cont propriu. Situația de pe Platoul Golan s-a schimbat odată cu sosirea rezervelor israeliene, care au reușit să oprească atacul sirian și, începând cu 8 octombrie, să respingă forțele siriene către pozițiile de plecare. Suprafața Platoului Golan era prea mică pentru a permite manevre de amploarea celor din Deșertul Sinai, dar s-au dovedit de o importanță strategică majoră pentru apărarea israeliană și pentru împiedicarea avansării siriene. Până miercuri, 10 octombrie, ultima unitate siriană din sectorul central
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
care să justifice un atac împotriva Iordaniei. Dayan a refuzat să ofere orice fel de asigurări, dar Israelul nu avea intenția să deschidă încă un nou front de luptă. Irakul a trimis la rândul lui o forță expediționară pe Platoul Golan, formată din aproximativ 30.000 de oameni, 500 de tancuri și 700 de transportoare blindate. Sosirea diviziilor irakiene a fost o surpriză pentru Marele Stat Major Israelian, care se aștepta la o avertizare de cel puțin 24 de ore din partea
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
război, retragerii israelienilor dincolo de linia roșie și a stabilirii unei zone tampon a Națiunilor Unite. Această înțelegere a pus capăt hărțuielilor și duelurilor de artilerie care erau frecvente pe linia de încetare a focului. A fost stabilită instalarea în regiuna Golanului a UN Disengagement and Observer Force - Forța de dezangajare și observare a Națiunilor Unite. Discuțiile de pace de la sfârșitul războiului a fost primul eveniment în care oficialii israelieni și arabi s-au întâlnit în cadrul unor întâlniri publice de la încheierea războiului
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
poziții, mult mai favorabile. Totuși, datorită succeselor limitate din Sinai, în ciuda unor reușite deosebite din primele primele zile ale atacului, cât și datorită faptului ca Israelul a reușit să ocupe un teritoriu mai mare decât avusese mai înainte pe Platoul Golan și reușise să cucerească o zonă pe continentul african, se pare ca liderii arabi au ajuns la concluzia că inamicul comun nu poate fi învins pe cale militară și de aceea opțiunea negocierilor a părut tot mai demnă de luat în
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
au jurat că și-ar da viața unul pentru altul. Ca bărbați, au făcut-o"" («"As boys, they said they would die for each other. As men, they did"»). Scenariul filmului este bazat pe romanul "The Hoods" (în traducere aproximativă "Golanii din cartier"), semnat de autor - un fost gangster, devenit informator de poliție - cu pseudonimul "Harry Grey". Romanul prezintă doar evenimentele din primele două treimi ale filmului. Scenele contemporane (considerate de unii fani ca fiind doar un vis, o iluzie) au
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
actorul Scott Tiler) și trupa sa de borfași, formată din "Patrick "Patsy" Goldberg" (Brian Bloom), "Phillip "Cockeye" Stein" (Adrian Curran) și "Dominic" (Noah Moazezi), în zona ghetoului evreiesc din cartierul "Lower East Side". Activitățile necurate din cartier sunt controlate de golanul local "Bugsy" (James Russo) și grupul său. Noodles și amicii săi îl întâlnesc pe "Max Bercovitz" (Rusty Jacobs), după care încep activitățile ilegale sub conducerea acestuia împreună cu Noodles. Între evenimentele importante sunt incluse păstrarea banilor "câștigați" de grup într-o
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
Law School. Este președintele Asocației Foștilor Bursieri Fullbright din România și membru al Asociației "21 Decembrie" din București (care reunește participanți activi în prima zi a Revoluției din Decembrie 1989 în București). A fost vicepreședinte al acestei asociații în timpul demonstrației "Golanilor" din Piața Universității (aprilie-mai 1990). La 19 decembrie 1996, Lucian Mihai a fost ales în funcția de Secretar general al Camerei Deputaților din Parlamentul României, din care a demisionat la data de 9 iulie 1998, deoarece fusese numit în funcția
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
Muzeului de artă Ilana Gur. În ultimii ani mișcarea religioasă hasidică Habad încearcă să obțină încăperea pentru credincioșii ei. Jaffa și fostul cartierul limitrof de nord Manshiye au fost teatrul scenelor unor filme israeliene populare - unele în regia lui Menahem Golan (locuitor al Jaffei) - "Eldorado" (1963), musicalul "Casablan" (1973) pe muzica lui Dubi Seltzer si având în centru povestea unor bande de strada de tineri noi imigranți originari din Maroc, și unde rolul principal l-a jucat cântărețul Yehoram Gaon, și
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Primul Congres Sionist, ținut în 1897 la Basel el a lansat sintagma „sionism” ca denumire a mișcării pentru realizarea acestui ideal. La începutul secolului XX provincia otomană Palestina, zona cuprinsă între marea Mediterană la vest, râul Iordan la est, podișul Golan la nord și pustiul Sinai la sud cuprindea o populație de puțin peste 400.000 de locuitori: circa 300.000 arabi, 80-90.000 evrei, 10-15.000 druzi și cerchezi, 17.000 creștini (nearabi) și 10-20.000 personal administrativ și militar
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]