2,506 matches
-
sacre, trăiește spaimele legate de o posibilă victorie a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul cel Rău, lumea va fi profanată și distrusă de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor asupra naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și a intervalului temporal care o va Închide În limitele sale - ceea ce autorul a numit, cu o formulă devenită canonică, „timpul din afara timpului” (time out of time); b) rituri de purificare: cu ajutorul focului, apei sau aerului curat, aceste rituri magice gonesc puterile malefice În afara comunității sărbătorești. Alte rituri de apărare, precum binecuvântările sau procesiunile cu obiecte sacre au menirea de a proteja acest spațiu de intervențiile ulteriore ale spiritelor rele; c) rituri de trecere: permit marcarea trecerii de la un stagiu la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Eu și lumina (1988), voluptatea și îmbătarea simțurilor se domolesc, se transformă în mature responsabilități ale sinelui, pe care poeta încearcă să și le camufleze: „În casa unde mi-am închinat o vară / la amintirea în stingere a unui bărbat / gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
ca ceilalți: mort ori liber. Văzând Mahomed atâta curaj și credință, rămase gânditor, apoi, Întorcându se către pașalele din jurul său, zise cu Întristare: Dacă Țepeș ar avea o sută de mii de soldați ca acesta, de mult ne-ar fi gonit din Europa ! Mahomed porunci apoi să scoată pe soldat din fiare, Îi dărui o pungă cu bani de aur și-l lăsă liber. Soldatul trecu mândru printre șirurile de oșteni turci și se duse la ai săi. Cuvinte: lupte de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nu mai știu Încotro să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care-i gonesc, lovindu-i de zor, până când noaptea ia sub ocrotirea Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția populației. Scenă-n crâșmă. Ș-aduce aminte de Angelica. Ea-i înamorată de un sunet de corn - Zburătorul. Ea se-namorează în el. Epizod erotic. El se-ntoarce la Suceava cu armată, îl gonește pe Mihnea, dar îl cruță cum ar cruța pe Cain. Acesta și răpitoarea sa femeie Irina iau lumea-n cap. ACT IV Gruie-Sînger - remușcările de conștiință pentru moartea lui Floribel - revoltarea sa împotriva naturei ș-a lui D-zeu - nenorocitul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce dorință și... orce drept pentru liniștea ei. Nu va fi el acela care să aducă oști străine în țară; și dac-a fost în țara leșească, a fost numai fiind gonit de neîncrederea voastră și-a părintelui vostru; și daca s-a-ntors în Moldova pe ascuns, n-a făcut alta decât a fugit de regele Poloniei, pe care voi îl îndemnaseți ca să vi-l estrădea. Ce poate face mai mult fiul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel Petru Rareș!... Ce mijloc să-ntrebuințez ca să-l gonesc din mintea mulțimilor?... Mărirea?... (cu desgust) E! ce sec, ce gol e sufletul meu! De-aș muri mai curând... Viața mea, o noapte neagră... abia o stea mai luce pe cerul ei... numai una... Ea... Cine-i ea?... Pentru ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a ședea în capul mesei. 1° BOIER TÎNĂR (încet lui Vodă) Vă spun, M[ăria] Voastră, că bătrînii-l vor pe Petre Rareș de Domn. El le-a promis de-a-i reașeza pe toți în boieriile din care i-ai gonit acuma M[ăria] Ta pentru de-a ne pune pe noi în ele. Bătrânii răzvrătesc poporul. {EminescuOpVIII 172} 2° BOIER Azi încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt mai mare, ca să spânzure în vânt Precum gîndu-i era-n viață între cer și-ntre pământ.... O, viteaz fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca iarna, iară corbi în negre stoluri De asupra-ți se coboare în sălbatece ocoluri, Pentru inima din tine s-or lupta pe oseminte Câte ai făcut tu mie, Lăpușneanu ține minte... (s-aude un țipăt de femeie ) Ce strigări... Goniți muierea!... Se preface cumcă piere Vist[i]erul singur știe ce plătește-acea durere. [BOIER I] O! tiranu-i fără milă [BOIER II] Biata, mînile își frânge, O, cum plânge de se-neacă. LĂPUȘN[EANU] Da! [și] foarte bine plânge, Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai scrii o faptă în ea... Eu, care îmblu de mână cu soartea ta, care te-ani scos din pulbere, voi dicta... Scrie trei vorbe: Mira va muri. M[AGDALINA] Va muri? Să mă-ncovoi sub muntele vorbei tale ca strigoiul gonit de un blăstăm?... Nu... Te lauzi că m-ai scos din pulbere, că m-ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat demult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12 cai pe un Domn cu barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce gonise pe Ieremia și intrase-n Suceava - alături cu el Marcu Vodă - era fratele meu. Descriere Fugeam amețit pe stradele ce vuiau de gurile poporului - din partea opusă s-auzea trâmbițele oștirei lui Zamoiski și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum i se prezintă oricărui ochi vizionar netrezit încă, oricărei subiectivități fericite în grădina înflorită a închipuirilor sale. 2 2254 [ÎNTUNERICUL ȘI POETUL] ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă și s-adună. Numai dorul libertății m-a gonit din țara mea Unde orice rădăcină mie o piedică-mi părea. Floarea soarelui e astfel, e legată de pământ, Pe când capul ei se-ndreaptă după soare, fără vânt. Existența ce-o dusesem îmi părea nesuferită, Deci plecai în lumea largă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oameni plini de vanitate și de inimă săraci, Între ei amorul nu e decât goală jucărie Ce se dă precum se cere, de urât ori de mândrie, Pentru trecere de vreme, uneori pentru câștiguri, Iar când patima s-arată o gonim ca niște friguri, Căci ar fi o nerozie ș-o pornire în zădar De-a deschide unor oameni cum sunt ei un sanctuar Ca al inimei. Simțirea ce-ar veni din adâncime O înăbușim cu sila, ca să nu ne știe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile mele este o poruncă pentru fiecare aci!... Oh, nu, nu poci, nu trebuie a mă face complice a soartei lui ce îl gonește după urmă, a aceștii fatalități ce apasă atât de greu ființa lui... Căci pentru mine el sufere! O, Dumnezeul meu! cugetarea această îmi despică inima, și dacă el nu s-ar fi aruncat după mine în lacul d'Albano, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu aș fi pierit, și când el sufere, când boala îl apasă, îi sfâșie pieptul, când toate s-au sculat asupră-i să-l facă nenorocit, eu să nu merg să-l mângâi, să privighez la trebuințele lui, să-i gonesc nenorocirea?... Oh! când aș cuteza aș vorbi tatălui [meu] despre dureroasa stare a aceluia ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sosească la Neapol mai nainte de a porni aceea pe care iubea. Gândul lui era ca să o urmeze cel puțin până la Roma. Era atât de turburat încît porni fără să-și ia ziua bună de la mumă-sa. însă nenorocirea îl gonea din urmă; toate trăsurile publice era pline de călători. Sărbătoarea Salernei îi ardicase toate mijloacele de a se putea duce. Așa, trebui să pornească pe jos, cu toată starea de slăbiciune în care se afla, abia întremat. Picioarele îi slăbea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atac, românii știură să aducă oastea-mpărătească într-o poziție critică și să-i rărească șirurile văzând cu ochii. Romeii începură să se clatine când iată că le veni împăratul în ajutor, c-un corp de rezervă intact încă, și-i goni pe vlahi, cari, auzind zgomotul cu intenție mărit de cornuri, trâmbițe, surle și alte instrumente, crezură că trupa romeică de ajutor ce venea asupră-le e cu mult mai mare decum era aceasta în realitate. Astfel numai izbuti Isaac Angelos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins pe mâna unui cuman, care tăinui mai întîi lucrul, să puie singur la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]