14,967 matches
-
opus, întîlnirea cu suedezul care speră să i se îngăduie să se pună în slujba instituției care combate "acest grohăit", după expresia lui Thomas Mann, altele de acest gen, concluzia fiind că Volovici ar fi o persoană care nu se grăbește să combată ticăloșia, altfel spus manifestă o anume înțelegere, poate chiar o blîndețe moldovenească pentru asemenea ideologie. Nimic mai fals decît această interpretare superficială, deloc nevinovată în spiritul ei, dacă ne gîndim bine. Antisemitismul de orice soi și de orice
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
Ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală! Dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
-se în tăcere. Cândva, după 1973, după ce voi plecaserăți în exil, în Germania, mă aflam într-o librărie de pe Dorobanți. O librărie din care nu fusese ridicată cartea lui Armura de aer. Am extras-o din raft și m-am grăbit să-i achit prețul. Nu mai costa 15,50 lei, pe banii de-atunci, ci numai 10, valoarea textelor neputându-se niciodată măsura și aprecia în bani. Atât de frumoasă Armura de aer, apărută la Cartea Românească în 1973, cu
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
Și pentru că am pomenit de această instituție: cum au rămas lucrurile cu Felix? A turnat sau n-a turnat? Vom afla acest lucru - vorba poetului - în timpul vieților noastre, sau în timpul vieții urmașilor urmașilor noștri? Teleghidații canalelor de știri s-au grăbit să cânte prohodul votului uninominal. E adevărat, în destule localități ale României au ieșit învingători indivizi despre care fie că se știe că sunt corupți, fie au probleme constante și durabile cu legea. În fața unor astfel de situații, evident că
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
soția președintelui..."; "Ei bine, o campanie pentru uninominal..." etc., etc. Ei bine, eu unul nu mai suport! M-am decis așadar să ader și eu la noua modă verbală, cu intenția de a-i înmulți partizanii și de a-i grăbi astfel decesul. Căci orice modă moare atunci cînd devine unanimă. Voi purcede la treabă chiar în momentul de față. Aflu dintr-un articol recent că, pentru cititorul de filozofie, "ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
Cristian Teodorescu Presa cotidiană a început să scrie necroloa-gele personalităților vieții noastre publice în avans. Celor care se vor grăbi să spună că asta e încă o dovadă a cinismului jurnalistului român le atrag atenția că ceea ce ziarele de la noi au descoperit de-abia acum e un procedeu patentat și verificat de marile cotidiane occidentale. Personalităților susceptibile de a deveni
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
de axuri coordonatoare. De-abia recitite prin acest nexus detaliile insinuate în Davida, Poziția astrelor la 19 iunie etc., devin evidente. Așadar, ele sunt descoperite de cititor retrospectiv; e uimit că nu le-a observat de prima oară și se grăbește să conteste întregul roman. Dacă ar mai face încă o lectură, ar descoperi că acestea rămân, într-adevăr, detalii înăbușite de scriitor încă din fașă, țin doar de butaforie și nu au alt efect decât acela de a asigura publicarea
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Marina Constantinescu Nu scriu noaptea. Excepțiile, însă, fac parte din joc. E tîrziu, e trecut de miezul nopții, plouă, iarăși, torențial. Cu tunete și fulgere. Și în Lear e furtună. Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi mărturisesc emoția unor seri de teatru extraordinar. Emoția de a
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
doar pasărea în zbor, înlocuind corabia cu peștii: Ce urmă lasă șoimii-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Blasfemia maternă nu poate fi pusă la îndoială ("E un păgân și Dumnezeu, / E un păgân"), sancționată de reacția mulțimii: "Grăbit poporul cruci făcea / De mila ei, și sta-ngrozit". Un sfetnic bătrân, care-și ridică sprâncenele cu mâna, o va dăscăli pe regină cu sentințe filosofice - pe cât de solemne, pe atât de comune. Revin la răsfoirea operei poetice coșbuciene. "Pe lângă
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
lui Sebastian. Se vor regăsi în falsul dicționar, printre altele: o notă, după un curs al lui Nae Ionescu, cînd ar fi vrut să-i spună aceluia "ce monstruoase contraziceri cu sine însuși debitează", dar nu apucă, deoarece profesorul "era grăbit", alta în care scrie despre același: "Este cel mai complex și mai interesant om pe care l-am cunoscut", (după ce, în Cum am devenit huligan, notase cu dezgust "m-am înșelat"), intenția formulată în 1935: "Nu scriu aici decît cînd
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
al doilea. Dar nu pot trece peste semnături ca aceea - grea - a lui Valeriu Cristea sau peste panorame ca aceea a lui Țeposu doar pentru faptul că - deși intuindu-i precis forța narativă - nici unul dintre cei doi nu s-a grăbit să-i instrumenteze și o rapidă campanie de promovare. Nu era momentul. Aceasta este cea mai sinceră, mai înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
probabil, consecința constatării că România nu s-a vădit "veriga slabă" a puternicei organizații. O colaborare economică mai largă cu vecinul de la răsărit devine, pe fondul creșterii solidarității NATO și UE, perfect previzibilă. România va trebui, în această perspectivă, să grăbească modernizarea economiei sale, în special a infrastructurii. Aspirând abia de acum la rolul de "punte" între NATO și Rusia, ea va trebui să-și adapteze rapid întreaga infrastructură, facilitând astfel posibilitatea de desfășurare, în caz de conflict internațional, a forțelor
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici, spre a scăpa de amenințările Big Brother-ului globalist, se livrează benevol decepțiilor. Avui această revelație către finele anului trecut: conduceam o mașină pe autostrada spre Porto și, grăbit de obligații profesionale, depășeam pe alocuri viteza maximă admisă. Abia pe la jumătatea voiajului am obsevat că, la intervale nu prea mari, pe margine erau instalați stâlpi subțiratici din metal, având în vârf deja arhicunoscutele camere de supraveghere. Aprehensiunea că întregul
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
relație strânsă cu Victor Schoelcher, îl întreabă ce mai știe despre el, se arată interesat. De astă dată nu mai sunt doar cuvinte convenționale pentru a satisface un admirator. Dl de l'Aubépine simte, perseverența i-a fost răsplătită. Se grăbește să-l înștiințeze pe Maestru că ar putea, de acolo din Vestul său unde trăiește retras, ca să nu spună chiar exilat, să contribuie la repunerea în legătură a republicanilor sinceri. Supralicitează puțin, se și vede într-un rol. Îl cuprinde
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
ar trebui să fiți invitat mai întâi la Londra. Lambert, uneori ești la fel de naiv ca și Eugénie, nu știu ce să mai cred. Nu pleacă Duplessis până ce nu trece și pe la dumneavoastră. Abia veți avea timp să compuneți răspunsul. Și dacă sunteți grăbit, folosiți poșta obișnuită. Chiar așa nevinovat ești. Corespondența obișnuită este citită. O scrisoare adresată lui Victor Hugo, prințul exilaților... asta ar însemna să te dai singur pe mâna călăului. Mie nu mi se pare că e cine știe ce crimă să trimiți
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pe care Duplessis se pregăteșete să i-o dea. Dl de l'Aubépine îl trage de mânecă, repede, sus pe scară. Are figura aceea a lui măcinată. Altă scrisoare de la Victor Hugo? S-a amânat cumva invitația? Duplessis nu se grăbește, un om care călătorește de la două noaptea trebuie să-și dezmorțească picioarele, să se scuture de praf. Vorbim mai târziu. Nu se poate. Bine, uite. Ce mai bucurie atunci pe capul dlui de l'Aubépine, e ceva, un bărbat de
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Marin Mincu, constituirea unui eu poetic autonom. Ar fi de făcut o istorie a acestei noțiuni în critica românească. Am impresia că primul nostru critic care propune această noțiune, împrumutată din critica germană, este Mihail Dragomirescu, dar la investigațiile mele grăbite din acest moment nu găsesc sursa. Cred însă că noțiunea de eu poetic este absolutizată astăzi - și de Marin Mincu, și de manuale, care au făcut o adevărată obsesie. Criticul o definește din primele pagini ale densei sale introduceri la
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
autogara mizerabilă cu scaune rupte Bătrânul șchiop cu privirea goală traversează de la un capăt la altul tramvaiul treizeci și doi Copilul prăfuit de la metrou se pierde în "Aventurile lui Habarnam" citite pe cimentul rece Muncitorul care va muri mâine se grăbește să parcheze camionul omidă vis-a-vis de Bellu în față la Mall într-o viață de om nu contează decât cele cinci secunde euforice care nu mai vin niciodată Ei cred că înțeleg totul ei au toți chei răngi și șperacle
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
cea mai fragilizată a României. Suficient de numeroasă și de influentă, ea poate juca - pe de altă parte - rolul unor imbatabili agenți electorali. Vechiul mânuitor la manivelă, Mitrea, a mirosit și el ce potențial zace în dăscălime și s-a grăbit să-i bage bacșișul în buzunar. Așa cum s-a văzut și la 15 martie, populismul naționalist și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul. Figurile de înmormântare ale lui Vadim și Funar - disperați că românii și ungurii nu se mai
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
puțin respecta rochia pe care o îmbrăcase, semănând a femeie. Dar acum Austria a propus un monstru ca din circurile ambulante, femeia cu barbă. Noi trebuia să trimitem un cuplu inversionist, bărbat cu rochie și femeia cu barbă. Să ne grăbim înainte ca fenomenul să escaladeze și să aibă mare trecere zoofilii sau pedofilii!”. În revista “România Mare”, Radu Toma, trăitor multă vreme pe pământ american, este și mai categoric: “Vesticii au dat aproape toate punctele vesticilor, iar esticii au dat
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
Scutăreanu, lucrare care a fost atracția serii nu doar datorită interpretării strălucitoare a artistului, ci și datorită faptului că tema Ciocârliei este de mult cunoscută publicului larg din China. Enunțul acestui program poate stârni zâmbete pe chipul rafinaților care se grăbesc să taxeze drept ”pășunist” un astfel de afiș. Numai că, obișnuiți fiind în ultima perioadă cu onorarea unei serii de evenimente de mare prestigiu artistic, membriii Orchestrei Naționale Radio și-au luat foarte în serios șansa de a demonstra că
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
ghinioniști pentru a-i vindeca de complexe. Am plecat devreme de-acasă. Cînd a auzit că urma să-l luăm pe Bănulescu de acasă la o anumită oră, soția mea, șoferul familiei, care avea o relație lejeră cu timpul, mă grăbea, să nu întîrziem. Ajungem mai devreme cu cîteva minute acasă la Bănulescu. Bătrînul prozator ne aștepta în stradă, îmbrăcat în vechiul său costum cărămiziu. Singura concesie pe care o făcea expediției noastre la pescuit era că nu-și pusese cravata
La pescuit cu Ștefan Bănulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8435_a_9760]
-
o aduce la îndeplinire. În română, verbul a promite, împrumut cult din latină (promittere), cu sensurile moderne ale verbului francez promettre, are strict acest sens - "a-și lua obligația de a face ceva" (DEX), fiind sinonim cu a făgădui. Traducerile grăbite din engleză preiau un sens uzual în această limbă - "a asigura"; extinderea forțată pare a se extinde și dincolo de traduceri: "Îți promit că te iubesc, am plecat, te-am pupat !" (vers.go.ro/la6.html) l În seria optimistă (dar
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
autorizat să folosească arma de foc în dimineața de 22 noiembrie. ”Era prima oară parte a unei coloane oficiale, prima oară când folosea acea armă”, spunea McLaren. Teoria filmului este că, atunci când a fost deschis focul, Hickey și-a scos grăbit arma pentru a răspunde prin foc. Când mașina în care se afla s-a oprit brusc, Hickey și-a descărcat accidental arma, devenind al doilea om care a tras în JFK. El mai spune că arma agentului este diferită de
Ipoteză năucitoare: Cine l-a împușcat pe J.F. Kennedy by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77624_a_78949]
-
satisfăcut îl întâmpină de la înălțimea unui uriaș panou. Ceea ce spune mult despre alianțele recent încheiate, aflate, zice-se, cel puțin în parte, la originea atitudinii și a inițiativelor belicoase ale lui Saakașvili. De altfel, "georgianul de rând" nu s-a grăbit să accepte pomposul nume impus de președintele adulator, înlocuindu-l mai degrabă cu Fundătura Bush. Știe și el prea bine câtă însemnătate au numele. Am citit de curând că, la Moscova, o alee celebră purtând inițial numele unui țar și
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]