1,434 matches
-
în fiecare săptămână o zi de muncă cu vitele, sau două zile cu brațele. În urbariu mai apar și 5 meseriași, cei doi țesători despre care s-a mai vorbit, un lăcătuș Andrei Schneider, un jogărar Petru Mandan și un grădinar Marian Sâlca, toți trei locuitori în Oprea-Cârțișoara. Colonul Andrei Schneider, în calitatea sa de lăcătuș era obligat să răspundă la toate solicitările curții și tot odată să plătească pentru folosința terenurilor ce i se repartiza dela curte, o taxă de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lăcătuș era obligat să răspundă la toate solicitările curții și tot odată să plătească pentru folosința terenurilor ce i se repartiza dela curte, o taxă de 10 florini pe an, fiind scutit de toate celelalte obligații ale unui iobag obișnuit. Grădinarul Marian Sâlca, colon, lucra în grădină tot timpul cât cerea sezonul, iar toamna se preocupa de conservarea recoltelor din grădina de zarzavaturi, după cum iarna trebuia să se preocupe de buna lor întreținere. Pentru serviciile sale primea în baza unei înțelegeri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se ofileau văzând cu ochii, și cum această cumplită Mabell refuză să le schimbe pământul, din martie încoace, cum astăzi mi-am primit salariul, bietul și minusculul meu salariu, cu care nu-mi pot acoperi niciodată cheltuielile, am chemat un grădinar căruia i am dat 500 de lei ca să schimbe pământul, să planteze, să plivească - a venit cu un sac mare de gunoi pentru flori și timp de două ore a lucrat pe balconul mare; nume lati nești, din când în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mă în voia condeiului meu și a norocului nostru. Azi-dimineață am lucrat peste patru ore la școală, iar după-masă, dată fiind și căldura toridă, am ațipit cel mult jumătate de oră, când, la 3, am fost anunțată că a venit grădinarul. Unde e tata să mă certe pentru cheltuiala asta enormă, care ar fi putut astupa multe găuri din buget? Încuiată în camera mea, cu ușile închise, numai cu geamul cel mare deschis, mor de cald, simt cum îmi curge sudoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi place sau nu. Pentru amândoi. Au făcut toate astea pentru mine. — E... extraordinar, zic cu glasul răgușit. Foarte frumos. — Hai să-ți vezi grădina! zice mami și o urmez ca hipnotizată până la ferestrele glisante, dincolo de care o echipă de grădinari în uniformă lucrează de zor la straturile de flori. — O să planteze panseluțe în formă de „Luke și Becky!“ zice mami. O să crească la țanc până în iunie. Și o să pună și o mică arteziană, chiar acolo unde o să fie intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să îngaim în cele din urmă. Mami, nu m-am certat cu Luke. Așa că... mergem înainte cu nunta. Mă frec pe față. Cred că am să ies puțin, să... iau niște aer. În clipa în care pășesc în grădină, doi grădinari se uită la mine și mă salută, iar eu le zâmbesc cu efort. Mă simt complet paranoică. E ca și cum port cu mine un secret atât de uriaș, încât trebuie neapărat să-l spun cuiva, altfel am să nu explodez. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de slinoșenie și la puloverul maro pe care l-a primit de la Janice de Crăciun, acum cinci ani. Mi-a părut foarte rău când am auzit despre... — Ei, asta e. Arată groaznic cum stă așa cocoșat și se uită la grădinarii care sapă și taie frunzele arbuștilor, în spatele meu. — Și, cum merge cu pregătirile de nuntă? — A... bine, zic iute. Știi cum e, la ora asta suntem la stadiul de liste peste liste. Sunt o groază de lucruri de făcut, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură curtea, iar în cort văd un număr semnificativ de femei între două vârste cu caiete în mână, așezate în semicerc. — Janice le face un briefing fetelor, spune mami, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Florea Mateiu Costachi”. Ca de obicei, nici această „garnitură” nu fusese completă odată ce polițaiul notase că „Florea Mateiu Costachi nu a putut fi găsit În acest orașu din causă că este dus de mai mult timp În comuna Târzii În calitate de grădinar, de unde nu se știe când va veni Înapoi”. Lipsa acestui recrut de la apel a generat o nouă furtună a prefectului de Fălciu trimisă asupra clădirii poliției, potrivit adresei nr.6891/8 august 1877: „După cum Îmi comunică Domnul Comandant al Escadronului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
absenții. Nu peste mult timp, l-a Însărcinat pe subcomisarul Neculai Ștefureac să Întocmească o altă listă cu motivațiile absenței În dreptul fiecărui rezervist pentru a o trimite prefectului. Iat-o preluată și de noi după 135 de ani: „Olariu Ionu (grădinar la Bogdăneșci); Stoeanu Pentilie (dusu În armată ca melițian); Cracea Ionu (dusu la Corpul lui); Popa Neculai (idem); Gheorghiu Adamu (prezentu și dusu la Batalionu cu adresa No.3204); Gheorghiu Mihalache (concentratu În Armată ca melițianu); Romila Antonu (dositu); Văleanu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Fălciu); Moga Gheorghe (dusu la muncă nu se știe unde); Filip Antonu (dusu la Vasluiu În chirie); Ceoloca Ionu (domiciliatu În orașu Ghalațu); Mihai Costachi (dusu la Corpul lui); Leondari Vassile (mortu); Ceocoiu Ionu (dusu la Corpul lui); Ștefan Gheorghe (grădinar la comuna Târzii); Costin Petrachi (presentu și dusu la Batalionu); Blesneacu Ionu (mortu În Armată); Timofte Alecu (presentu și dusu la Batalionu); Ștefan Vassile (dusu la Corpul lui): Iovu Dumitrachi (presentu și dusu la Batalionu); Tanase Vassile (nu se știe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se anecseasă chitanța); 9) Iosub Anton (bolnav); 10) Gheorghe Năstase (dusu la Corpu lui); 11) Leondricu Vasile (dusu la Podoleni); 12) SÎrbu Costachi (dispărutu din acestu orașu presupuinduse de părinți că ar fi În armată); 13) Țocu Ștefan (la Hoceni grădinar); 14) Vidrașcu Ion (la Grumezoaia bolnavu); 15) Gheorghiescu Gheorghe (sau luat informații positive că ar fi În acest orașu Însă dosește dela domiciliu simțindu de aceasta)”, adică ultimul se ascunsese, pur și simplu, de frica plumbului turcesc. Cu adresa nr.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pașcanu de la Despărțirea I-a a Întocmit o adresă de răspuns (nr.67/21 ianuarie 1878) În care explica polițaiului eșecul misiei Încredințate: „La ordinul dv. nr.(...) am respectul a vă aduce la cunoștință că reservistul Dima Costache e grădinar la sohatul răzeși, fiind și acum acolo cu vitele. Pândariu Ion este la Iașșy vânzător de carne. În ceea cei privește pe Iosupu Anton, Leondrică Vasile, Romila Dumitru și Pălie Iosupu, vă arăt că cel dintâi e bolnav la pat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai bună dovadă poate fi adresa nr.1897/8 mai 1959 trimisă de Direcția Generală de la București Împuternicitului de la Bârlad. Pe lângă alți autori străini și români, apăruse și numele dramaturgului Leonid Leonov de la care ai noștri „importaseră” piesa „Grădinarul și umbra”. Șeful cel mare, Valerian Ionescu, atrăgea atenția angajatului din teritoriu asupra unor inadvertențe din text vizavi de morala socialistă, pe atunci În mare vogă și În plină inoculare cu forța. Iată ce corectase paznicul pieselor ce urmau a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din teritoriu asupra unor inadvertențe din text vizavi de morala socialistă, pe atunci În mare vogă și În plină inoculare cu forța. Iată ce corectase paznicul pieselor ce urmau a fi jucate pe scenele unor teatre „populare” românești: „(...) Din piesa <<Grădinarul și umbra>> de Leonid Leonov se vor elimina părțile subliniate: Macareev (personaj pozitiv): a) <<SÎnt sigur că oamenii n-au să-și Întrebuințeze o veșnicie forțele numai pentru a distruge și a devasta. Are să vină secolul de aur al lumii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
diferită de majoritatea caselor peruane. Mergem în spatele casei către o maloca tipic peruană, unde, îmi explică Emile, se fac ceremoniile. Grădina se extinde cu mult în spatele casei și la ceva distanță pot vedea straturi lungi, bine îngrijite. Emile mă prezintă „grădinarului” de la Takiwasi, Jose, care se oferă să-mi prezinte grădina mai în detaliu, după care se îndreaptă spre o vale cu o băncuță pentru a înfrunta programul de purgație. Rămân cu Jose, pasionat de plante și foarte mândru de grădina
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă conduce prin grădină și îmi arătă cu mândrie parcele cu tot felul de plante medicinale. Grădina arăta mult mai puțin pedichiurat față de cea din Takiwasi și mă întreb dacă eleganța din Takiwasi este rezultatul influenței franceze sau a pasiunii grădinarului. Mergem într-un colț de grădină unde câteva liane șerpuiesc de-a lungul arborilor și recunosc forma inconfundabilă a Banisterios Caapi, ingredientul principal din ayahuasca. Jorge a format Soncco Wasi în 1981 și de atunci a ținut ceremonii regulate în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Îl despărțea de pajiștea cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
evolua o fantastică tiribombă a furturilor. Conform unor mătuși bătrâne și curioase, cărora nimeni nu le dădea atenție, dar care până la urmă s-a dovedit că aveau dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și cu tâmple cărunte, ca niște slujitori respectabili. Când era confruntat cu niște note de plată surprinzătoare și de neînțeles sau când se pomenea că dintr-odată s-au evaporat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura proporțiile ajunse la maturitate („Într-o zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi-a povestit că un nepot de soră de-al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi, dar cele pe care ea le-a adunat pentru mine Într-un borcan fără capac au dispărut toate Într-o dimineață și grădinarul a spus că se spânzuraseră. A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca În romanele lui Turgheniev și stejari importați, printre brazi și mesteceni endemici. Lupta care s-a dat Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiecare nouă desfășurare a stilului lui de om de lume. „De unde pot să dau câteva telefoane intime?“ m-a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]