2,243 matches
-
Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios, de Cincinat Pavelescu (Fecioara, Bisericească). Dintre marii poeți români ai secolului al XX-lea sunt prezenți, la începuturile creației lor, în paginile L. G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și toate, semnată V. George, și Ion
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
mai puternică cu inteligența sa naturală. Medicina energetică este extrem de utilă femeilor. Cam toate problemele de sănătate feminine au la bază dezechilibre hormonale și, după cum veți vedea, medicina energetică vă poate ajuta să vă armonizați mult mai eficient și mai grațios cu hormonii dumneavoastră decît am fost Învățate de către medicina tradițională. Veți Învăța din această carte cum să formați o legătură mai strînsă cu energiile și hormonii proprii. CÎnd energiile se află În armonie, hormonii sînt În aceeași stare. Medicina energetică
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
soțul meu, Luke. Haideți, intrați. O urmăm, iar pașii noștri răsună pe pardoseală și, cînd mă uit În jur, trebuie să-mi țin răsuflarea. Holul e efectiv uriaș. Iar scara interioară În spirală e Hollywood curat! Mă Închipui instantaneu coborînd grațios cu o rochie de seară fenomenală, În timp ce Luke mă așteaptă admirativ la baza treptelor. — S-au făcut multe ședințe foto aici, spune Fabia, arătînd spre scară. Marmura e importată din Italia, iar candelabrul este un Murano foarte vechi. E inclus
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fruntea albă Îi apar mai multe cute. — Nașteri, vreau să zic, mă corectez rapid. — Bine. Venetia Carter scoate un dosar crem dintr-un sertar, ia un stilou de argint și scrie „Rebecca Bradon“ pe copertă, cu un scris frumos și grațios. — Avem suficient timp pentru a hotărî ce naștere preferi. Însă, la Început, aș vrea să aflu mai multe despre tine. Ești căsătorită, Înțeleg? — Da, Încuviințez din cap. — Și vine și soțul tău azi? Domnul Brandon, dacă am Înțeles bine? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
naturelles. G. nu excelează prin plasticitate, prin cromatică, nici prin calități de observator al comportamentelor, dând mai degrabă curs liber fanteziei. D. Anghel îl declara superior, prin farmec și concizie, unui Louis Pergaud, scriitor animalier notoriu, laureat al Premiului Goncourt. Grațios poet al necuvântătoarelor, tandru, comprehensiv, în subtext moralist, G. introduce descripția doar ca un pretext de microscenete gingașe. Pictura sau fotografia în sine nu-l preocupă. Reține însă două-trei ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
de manifestările specific românești ale religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar al versului simplu, laconic, muzical, poetul își conturează sentimentele în piruete verbale grațioase, ca mai târziu G. Topîrceanu. Și cugetările, fără profunzime, dar agreabile, se concentrează în versuri gnomice, ușor detașabile, ca niște refrene. Dar G. a ilustrat, până la manierism, îndeosebi ipostaza poetului galant care, stilizând modelul popular, articula noi „cântece de lume
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
Prințișorul, după Le Petit prince de Antoine de Saint-Exupéry, publicată în 1946, în „Femeia”, apoi în „Luceafărul de ziuă” din 1956-1957, Fermina Marquez de Valery Larbaud, din 1969), rafinate, expresive, muzicale, sunt totdeauna recreații, plasându-se la înălțimea originalului. Stilului grațios și exact al scrisorilor, observațiilor penetrante, ironia calin-bufonă le adaugă o notă de vivacitate particulară, în acord cu personalitatea originală a autoarei lor. Șerban Cioculescu menționa în 1945 și o traducere realizată de G.-V., dar netipărită, din Le Roman
GHERGHINESCU-VANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
limbaj cât mai „natural”, însă „calitatea artistică” a expunerii era astfel jertfită. În etapa primelor volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se reflecta în stilul „odihnitor și cu deosebire clar și înflorit”, cu „volute grațioase” și „tendințe lirice”, în timp ce, lipsit de „desen și densitate”, discursul „trăda și mai mult absența voită a ideilor generale”. Ecouri din cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare, probabil
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
fi întoarcerea spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M.
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece, cu „inefabila” lor simplitate (În Arhanghel, Libelule, Rondelul domniței), miniaturile delicate și grațioase, lucrate cu artă de bijutier, pe motive mitologice sau orientale. Multe reiau, din perspectivă impersonală, vechi și stabile teme macedonskiene, implicate într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul citadin, în al cărui confort își regăsește intimitatea pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau fantasticul cotidian. Este o aparență fantomatică, abstrasă în spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
prin structură și subiectele abordate - fiind variațiuni pe aceleași teme. Descendentă a lui Alecu Russo („Un străbun/ Mi-a lăsat harul să cânt”), poeta aduce prin versurile sale tot o „cântare României”, simțind ca o datorie să descrie, în imagini grațioase și în versuri de o mare sinceritate și sensibilitate, meleagurile natale. Ea creează un spațiu de basm, un sat moldovenesc cu păduri, vii, livezi, încărcat de vegetație, poame, arome și culori, și un timp miraculos al anilor copilăriei, la care
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
Mihai Eminescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Doina Uricariu și Ion Mircea. Culegerea Voi veni într-o noapte (1971) include delicate poeme în proză în care R. sondează eul. Cititorul este pus față în față cu un univers melancolic, de o grațioasă feminitate, lipsit de frământări și de prefaceri spectaculoase, unde își găsește loc mai degrabă efemeritatea gândului, a trăirii decât analiza interioară mai profundă. Poezia închide un monolog pe tema iubirii, a jocului permanent dintre renunțare și speranță, cu fiecare modificare
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. Poet al expresiei elegante, cu o sensibilitate neoromantică, R. scrie versuri suave închinate iubirii, în tonalitate elegiacă, cu frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiționale. O constantă ar fi aspectul calofil și grațios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este neliniștea în fața timpului, care nu e durată calculabilă, ci se contopește cu eternitatea: „Este târziu, bătrâne Tom, târziu / cum n-a mai fost în nici o poezie. / Clepsidrele
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
în nota fantasticului tenebros, păstrează multe din inflexiunile byroniene ale originalului; Le Sylphe al lui Victor Hugo este tratat în spiritul credințelor autohtone (Zburătorul la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota grațioasă a originalului, a dat o versiune reușită pentru Le Bain d’une dame romaine, plasând-o într-un cadru moldovenesc (Scăldătoarea unei cucoane românce). În culegerea Muza românească intră traduceri din Lamartine, Hugo, o „melodie irlandeză” de Thomas Moore (sub
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât de grațios port inelu-n ureche,/ Și-atât de-nflorite cravata și vesta./ Sunt cel mai frumos din orașul acesta”. Eugen Simion îl definește pe S., la care, de la un moment dat, viața și opera se identifică, drept „salcia plângătoare a acestei generații
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
model) umor, bun gust și eleganță, ceea ce îi lipsește însă spectacolului este o anume lejeritate șăgalnică, acel spirit wienerisch - chintesență a unei societăți hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a "capitalei valsului". De aceea actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
autistul refuză orice fel de contact fizic sau social. Gândirea autistului este inhibată, unii pot fi chiar inteligenți, pe când a schizofrenului este confuză. Vorbirea schizofrenului este egală, fără diferențieri tonale pe când autiștii sunt adesea muți sau ecolalici. Mișcările autiștilor sunt grațioase, manipulează cu ușurință obiectele, sunt fascinați de obiecte mecanice. Mișcările schizofrenilor sunt neîndemânatice, rău controlate, au dificultăți În manevrarea obiectelor. Autiștii sunt dezinteresați și detașați, schizofrenii sunt confuzi și anxioși. Dezvoltarea autiștilor e oprită pe când a schizofrenilor a cunoscut o
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
care ne-a făcut să-i citim cărțile poate mai atent și mai personalizat. Acum Mariana Marin și-a adunat toate poeziile într-un volum. A ieșit o carte groasă, format mare, o carte care n-are nimic dintr-o grațioasă plachetă de versuri, ci aduce mai mult a manual. Nu este vorba despre o antologie de autor, ci chiar despre întreaga operă de pînă acum, așezată în ordine cronologică, începînd cu Un război de o sută de ani din 1981
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
început întîmplător, dar mai apoi spre a confirma o necesitate profundă, i-a oferit încetul cu încetul întregul set de evenimente pe care sensibilitatea sa îl căuta poate inconștient. Aici pictorul a descoperit marile armonii cromatice, tonurile egal saturate, misterul grațios al transparențelor și coexistența elementelor în starea lor pură. Apa și aerul, focul și pămîntul s-au metamorfozat sub privirile sale și au căpătat o expresie nemijlocită în nenumărate compoziții peisagistice. Dintre toate, însă, Ratcu a reținut stările fluide și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]