1,226 matches
-
le comportă întotdeauna și pretutindeni programele oficiale, mi-a fost dat să admir, în scurte plimbări, splendorile acestei capitale, unde triumfă arta barocă care, dezvoltată exact la nivelul pe care trebuie să-l aibă rolul său decorativ, dă ansambluri de grandoare și viață exuberantă, așa cum le-a descris atît de bine Claudel. Dintre vizitele mele nu vreau să o uit pe aceea făcută abatelui Zavoral, pa care l-am găsit îmbrăcat complet în alb, la mănăstirea călugărilor premoniți, al cărui stareț
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai curând caracter intelectual decât afectiv), legate patologic de aspecte ale vieții reale, ce nu par să deterioreze capacitatea de a raționa ori comportamentul, uneori însoțite de halucinații, concentrate pe o singură temă (monomanie), dar care poate prezenta variații (persecuție, grandoare) în care pacientul dovedește o exagerată stimă de sine. Ca factori favorizanți ar fi 1) predispoziția constituțională a personalității, efect al unor anomalii de dezvoltare (cum este impotența) și 2) intervenția unor factori negativi ce acționează pe terenul endogen fragilizat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un sistem variind foarte mult: pe de o parte, dereglări delirante manifeste, pe de altă parte, păstrarea activității mintale. În plus, se remarcă raritatea sau absența halucinațiilor. Simptomul principal rămâne concepția delirantă, sub forma ideilor de persecuție, de gelozie, mania grandorii, ideile mistice sau erotice, fie izolate, fie combinate sau succesive. Le apropie pe toate faptul că se mențin în domeniul posibilului și verosimilului, pacienții știu întotdeauna să-și apere ficțiunile cu argumente luate din realitate. Semnele bolii rămân multă vreme
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
situații, mai rare, pacientul se află sub impresia că se bucură de o relație specială cu o persoană de mare notorietate, sau că el însuși este o astfel de persoană (situație în care adevărata persoană este privită ca impostoare). Mania grandorii poate avea chiar și un conținut religios (de exemplu, pacientul crede că a primit un mesaj special de la divinitate), politic sau social. Prozelit infatigabil al unei idei mistice, politice sau sociale, el își asumă cu fanatism misiunea de a transmite
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sau în stările de graniță ale conștiinței personale cum ar fi somnul ori coma. Fundamentala pildă și lecție pe care istoria lumii ne-o dăruiește este, așa cum adesea se evocă fără suficientă aprofundare cutremurantă, că tot ce este uman, de la grandoare până la insignifianță, se află sub zodia sfârșitului. Mai mult, extinzând relativitatea părților constituiente ale istoriei umane la întregul ei, această învățătură a parcursului lumii ne duce cu gândul la probabilitatea ca însuși un astfel de parcurs să fie finit, ca
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în proza memorialistică, Al. Russo și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre și a lui Paul-Louis Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o considerație de ordin etic. Mai puțin compusă și de aceea trecută cu vederea, Moara cu noroc e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și moravurile sălbatece ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și cete de bizoni. Eroii principali sunt sămădăul Lică, comisar privat de porci, un hoț și un ucigaș, acoperit de cei interesați, și cârciumarul Ghiță, care crede că poate juca dublu în interes propriu între
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că v-am spus înainte, Țîșnit-am printr-o Cavernă și ciocănit-am la a Iadului ușă. Iese dl Diavol Portar"; "Ei bine, intrat-am năuntru, și ce credeți? În loc de Pucioasă și Foc și Putori, Era acolo ca la Mascaradă, Totul Grandoare, totul Paradă. Aici se-afla un Amfiteatru, Acolo se găsea micul Tîrg de Fîn****, Cu Diavoli Actori foarte pricepuți, Care făr' a se-înnegri interpretau pe Othello. Și cu adevărat un Ins cu coarne uriaș Mi-a zis c'avea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Gabriel i se năzărește „în locul Iașului, mărginit de dealuri, un lac imens și pe oglindă lui, ici, colo, cateva turnuri... negre. Turnuri în apă...”. Cu sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganță extravagantă, ridicolă și cu aere de grandoare. Porecla Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era un Chimiță. Astăzi vorba nu se mai întrebuințează și nu mai are înțeles. „Sânge-rece“ era un alt tip bucureștean
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
murea Titi Popa, dădeam, căci ăsta a făcut ceva pentru cultură, dar pentru David care, cînd era controlor, ne-a imputat diverse sume - nu dau!” Apoi a lăsat-o mai moale. Dincolo de mîrîieli și ciondăneli, e de observat tendința spre grandoare a „elitei”, care (nu e prima oară) își aranjează „spectacole” de genul celui descris mai sus, care - cum zicea odinioară Galaction - „trivializează înmormîntările”. *Zilele în care nu citesc, mă simt gol, fără stare și fără rost. * Întrebat de frații săi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În fine, cel mai important e că nu-mi place să fiu recunoscut”. Iată un gen de modestie ce se întîlnește foarte rar la noi, unde succesul stimulează dorința afișării continue și-i împinge pe unii să etaleze accese de grandoare. *Îndoieli provocate de situații pe care le-am văzut în jurul meu mă fac să mă întreb (întrebare, desigur, deloc nouă): progresul cunoașterii asigură progresul conștiinței? Cunoașterea aduce și optimism și neliniște. Însă din descoperirile făcute pe calea cunoașterii, cei mai mulți exclud
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vezi cum mi-au ieșit. Cu cel al nebuniei dezlănțuite. Las la o parte că mâine vom lucra pe întreg cuprinsul țării, dar ceea ce se întâmplă aici, la București, în capitala țării, reprezintă cea mai cumplită criză a delirului de grandoare de care suferă Ceaușescu. Departe de mine vreo intenție jignitoare! Sunt pur și simplu, ca foarte mulți dintre concetățenii mei, sincer îngrijorat de ceea ce se întâmplă în București. Sătul și nesatisfăcut de marile șantiere de pe teritoriul țării, vezi Canalul Dunăre-Marea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
loc pe acest bulevard. Nu va fi posibil. Trebuie ca cetățenii Bucureștiului să refuze, în caz că utopia va deveni realitate până atunci, să mărșăluiască pe aceste locuri udate cu lacrimi și sânge nevinovat numai pentru a satisface setea de glorie, boala grandorii celor doi tirani. Toată lumea trebuie să priceapă că birul pe care-l impun ei a început să capete caracteristicile unei avalanșe care crește necontenit și, alunecând irezistibil în hăuri, distruge totul în calea ei. Suprema umilință este, de aceea, de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe, și plictisul surdomut al sclaviei gregare. Nu „mitul” pios, nici mitologizarea facilă, În vaste panorame de o stupefiantă seducție puerilă, În descendența prolifică a basmelor și superproducțiilor de grandoare exotică, la care s-au angajat atâtea zgomotoase talente vedete ale succesului, ci rațiunea, sufletul și himera omului propun adevăratul mister, răsucind incandescențele cotidiene ale spiritului agresat, vulnerat, mereu neliniștit În trudnica Înfăptuire de sine. Un pas oarecare, „Întâmplător”... al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de față, de lipsa oricărei vanități de „reprezentare”. Nu am dorit să vorbesc În numele nici unei colectivități, ci doar al experienței strict individuale pe care o reprezint. Asta ar explica, poate, de ce vulnerabilitatea s-a ferit, oripilată, de orice mască a grandorii, de ce suferința n-am considerat-o eroică, iar integritatea am Înțeles-o doar ca o exigență firească și laică. Premisele, probabil, previzibile ale unui „outsider”, de ieri și de azi. Ediția germană, relativ Întârziată, a volumului Despre clovni are pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe, În vechea ei neliniște că nu mă voi mai Întoarce. Era vineri seara. Ploua abundent. Piața centrală și debarcaderul și atâtea imagini clasicizate pierduseră grandoarea. Am decis să căutăm cartierul vechiului ghetto. Am nimerit Într-o mică sinagogă unde se oficia ajunul Sabath-ului. Ritual sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cea normală, el se îmbolnăvește de Basedow. Se știe că această boală dă tulburări psihice foarte mari, chiar în viața normală și se manifestă printr-o trecere continuă de la stări de obediență totală și prostație, la stări de delir de grandoare exacerbat. În această situație el a fost pus anume cu Petre Pandrea în celulă, care întro perioadă de obediență și-l transformă într-un student foarte conștiincios al marxismului. Și iată cum creștinul fanatic devine marxist, care își înșeală prietenii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
Moldovei: îi pedepsește aprig pe boierii uzurpatori și trece legatul credinței și slujirii țării unui urmaș învestit în numele voinței domnitorului, una cu voința Moldovei. Ca și Mircea din Scrisoarea III a lui M. Eminescu, Ștefan își revelează concomitent simplitatea și grandoarea. Apus de soare devine astfel un poem dramatic cu inflexiuni de oratoriu. Alternând planul epic cu cel liric sau dramatic propriu-zis, piesa este o sinteză unică în evoluția teatrului istoric românesc, realizată sub semnul tutelar al romantismului și în care
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
a țării, este neputincioasă și se vede uzurpată prin mișelie și trădare. Acțiunea dramei, circumscriind timpul dintre venirea lui Petru Rareș în prima lui domnie și fuga forțată peste graniță, este lipsită de relief. O epocă și un personaj fără grandoare sunt transpuse în maniera, acum neadecvată, din Apus de soare. Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
elogiul acțiunii. Tendința ieșirii dintre limite diferă, ca finalitate ontologică, de limbajul lui Blaga din Dați-mi un trup voi munților ori din Dar munții unde-s? Altul e impulsul ascensional, privirile lui C. (Către cer, Piscul) urmărind mai degrabă grandoarea, prometeismul, exteriorizarea eroică; întrebările lui, deloc dubitative, sunt ale unui personaj esențialmente afirmativ, cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare (Pașa Hassan) sau, neostentativ, prin surprinderea resorturilor direct omenești - speranța, legătura cu pământul - ale eroismului (în „cronica” Războiului pentru Independență din Cântece de vitejie). C. a crezut într-o morală eroică a vieții și în rolul de exponent al
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil, între idealitatea adevărurilor universale ale umanismului și forțele obscure active în lumea contemporană. Sub axioma că numai „criteriile și idealurile spiritului” girează un rost „înalt și vrednic al vieții”, Comarnescu expune drama intelectualului devotat eticii și adevărului
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
imanent în conștiința românilor ardeleni, poate renaște în orice perioadă marcată de vicisitudini istorice. Reconstituire istorică, cu apel generos la documente, drama Avram Iancu (1995) are și o componentă lirică, dar lipsa de adâncime psihologică și un anume sentimentalism afectează grandoarea reală a câtorva scene. SCRIERI: Italia posibilă, Cluj-NAPOCA, 1977; Limbaj cotidian și rostire literară, Timișoara, 1977; Pământ-cosmos și retur (în colaborare cu Dumitru Mureșan), Timișoara, 1980; Ursul câștigător la loto (în colaborare cu Dumitru Mureșan), București, 1981; Graiul, etnografia și
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]