2,142 matches
-
îndreptăm spre lucrurile care reprezintă alte lucruri. Istorie plină de zgomot și agitație, uneori povestită de idioți, dar întotdeauna încărcată de sens. Nimic nu e hotărât dinainte, căci controlul pe care-l avem asupra figurilor noastre variază odată cu câmpul de gravitație în care le înscrie ochiul nostru colectiv, acest inconștient comun care-și modifică proiecțiile după tehnicile noastre de reprezentare. Cartea de față are așadar ca obiect codurile invizibile ale vizibilului, care definesc foarte naiv și pentru fiecare epocă o anumită
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și, cu atât mai mult, nu o poți depăși. Natura și-a creat un sistem de apărare împotriva unui zero turbulent. Dar zero este prea puternic chiar și pentru natură. Când Einstein și-a extins teoria relativității pentru a include gravitația, nu a bănuit că noile sale ecuații - teoria relativității generalizate - aveau să definească zeroul absolut și cea mai rea infinitate dintre toate: gaura neagră. Ecuațiile lui Einstein tratează timpul și spațiul ca pe două aspecte diferite ale aceluiași lucru. Ne-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a-l aborda este prin analogie: spațiul și timpul sunt ca o foaie uriașă de cauciuc. Planetele, stelele și toate celelalte corpuri sunt așezate pe această foaie, deformând-o ușor. Respectiva deformare - curbura provocată de corpurile așezate pe foaie - reprezintă gravitația. Cu cât corpul este mai masiv, cu atât mai mult se deformează foaia, și cu atât mai mare este adâncitura din jurul lui. Atracția gravitațională seamănă cu tendința corpurilor de a se rostogoli în adâncitură. Curbura foii de cauciuc nu este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
atât de urât, atât de periculos, încât natura încearcă să l acopere, nelăsând pe nimeni să zărească zeroul din centrul găurii, ca apoi să se întoarcă pentru a povesti ce a văzut. Natura are un „cenzor cosmic“. Cenzorul este însăși gravitația. Dacă arunci o piatră în sus, va cădea înapoi, atrasă de gravitația pământului. Dar dacă o arunci cu viteză suficient de mare, nu va mai reveni pe pământ; va ieși din atmosferă, scăpând de atracția gravitațională. Cam asta face NASA
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nelăsând pe nimeni să zărească zeroul din centrul găurii, ca apoi să se întoarcă pentru a povesti ce a văzut. Natura are un „cenzor cosmic“. Cenzorul este însăși gravitația. Dacă arunci o piatră în sus, va cădea înapoi, atrasă de gravitația pământului. Dar dacă o arunci cu viteză suficient de mare, nu va mai reveni pe pământ; va ieși din atmosferă, scăpând de atracția gravitațională. Cam asta face NASA când trimite o navă spațială pe Marte. Viteza minimă necesară pentru a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de mare, nu va mai reveni pe pământ; va ieși din atmosferă, scăpând de atracția gravitațională. Cam asta face NASA când trimite o navă spațială pe Marte. Viteza minimă necesară pentru a arunca piatra astfel încât aceasta să învingă forța de gravitație este numită, natural, viteză de învingere a atracției gravitaționale. Găurile negre sunt atât de dense încât dacă te apropii prea mult - și depășind așa-numitul orizont al punctului din dimensiunea spațiu-timp -, viteza de învingere a atracției gravitaționale depășește viteza luminii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
neputincioase atunci când încearcă să-i explice originea. Pentru a înțelege Big Bangul, fizicienii trebuie să îmbine teoria cuantică cu cea a relativității. În ultimii ani, ei au început să aibă succes, creând o teorie-monstru care explică natura mecano cuantică a gravitației, permițându-le să analizeze până și mecanismul creației universului nostru. Tot ce au trebuit să facă a fost să-l interzică pe zero. Teoria a tot ce există este, serios vorbind, o teorie a nimicului. Renunțarea la zero: Teoria stringurilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în teoria relativității generalizate. Odată puse la punct aceste aspecte, cele două teorii nu mai sunt incompatibile. Fizicienii au început să creadă că teoria stringurilor va unifica mecanica cuantică și relativitatea; au crezut că ea îi va conduce la teoria gravitației cuantice - teoria a tot ce există, care explică fiecare fenomen din univers. Dar teoria stringurilor ridică unele probleme. În primul rând, are nevoie de 10 dimensiuni pentru a fi valabilă. Pentru majoritatea oamenilor, patru dimensiuni sunt deja prea multe. Trei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că unele dintre aceste forme buclate ar putea avea mărimea de 10-19 centimetri sau chiar mai mult, ceea ce le-ar introduce în domeniul experimentelor. Dar în prezent, aceste teorii sunt considerate fanteziste - idei interesante, dar exagerate.) Legile de mișcare și gravitație ale lui Newton au oferit fizicienilor o explicație pentru modul în care planetele și corpurile se deplasează în univers. Fiecare nouă cometă descoperită a venit în sprijinul calculelor lui Newton. Au fost și câteva probleme. Orbita lui Mercur, de exemplu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de nenumărate ori și, de obicei, au fost confirmate. Teoriile lui Einstein au corectat erorile lui Newton; de pildă, ele au explicat oscilațiile lui Mercur. Totodată, aceste teorii au mai făcut și previziuni verificabile referitoare la modul în care acționează gravitația. Eddington a observat cum razele de lumină stelară se curbează în timpul unei eclipse solare, confirmând una dintre previziunile lui Einstein. Teoria stringurilor, pe de altă parte, este în deplină concordanță cu un număr de teorii existente și face mai multe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ipoteza implicită că universul era static, constant și etern. Singura soluție era să „corecteze“ ecuațiile relativității generalizate, astfel încât să oprească distrugerea inevitabilă. Și a făcut acest lucru adăugând o constantă cosmologică, o forță rămasă deocamdată nedetectată, ce se opune forței gravitației. Efectul de împingere al constantei cosmologice avea să contracareze efectul de tracțiune al forței gravitaționale; în loc să se prăbușească, universul putea rămâne într-un echilibru constant și, astfel, nici nu se va comprima, nici nu se va extinde. Dar postularea existenței
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
prăbușească, universul putea rămâne într-un echilibru constant și, astfel, nici nu se va comprima, nici nu se va extinde. Dar postularea existenței unei forțe așa de misterioase reprezenta un act de disperare. „Am... comis iar o gafă cu teoria gravitației, care mă expune oarecum pericolului de a fi închis într-o casă de nebuni“, scria Einstein. Însă era atât de îngrijorat de distrugerea inevitabilă a universului, încât fusese forțat să facă acest pas hotărâtor. Einstein nu a fost închis într-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Informațiile obținute de la supernove spun că universul devine din ce în ce mai mare, cu o viteză care, de asemenea, este tot mai mare. Dacă este adevărat, sunt slabe șanse să se ajungă într-o etapă de comprimare maximă a sa, deoarece forței de gravitație i se opune ceva. Fizicienii au readus în discuție constanta cosmologică - termenul misterios pe care Einstein l-a adăugat ecuațiilor sale, pentru a echilibra efectul gravitațional. Este posibil ca și cea mai mare gafă a lui Einstein să nu fie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din 1878 În prima jumătate a sec. XIX, afirmarea națiunii române, lupta sa pentru emancipare și constituirea statului național a fost strâns legată de: o contextul european; o implicațiile “problemei orientale”. -La începutul sec XIX, Talleyrand aprecia că “centrul de gravitație al lumii este Dunărea, la frontierele Europei”, fapt pentru care “problema românească” a fost integrată în contextul “problemei orientale”: o puterile europene au fost nevoite să țină seama de existența ei când făceau planuri de constituire a unui stat tampon
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
interesele fiecărei persoane pentru care deciziile acestuia sînt obligatorii", sau " Fericirea este bunul cel mai de preț", sîntem foarte aproape de a face judecăți de valoare "pure". Un exemplu pentru cealaltă extremă, o afirmație strict empirică, este faimoasa lege newtoniană a gravitației universale care spune că forța dintre oricare două corpuri este direct proporțională cu produsul dintre masele lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. În practică există multe afirmații care conțin sau implică elemente aparținînd ambelor tipuri de judecăți
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
spectrul optic. Plecând de la legile astronomului german Kepler (1571 - 1630), privind mișcarea planetelor, ținând seamă și de teoria heliocentrică a lui Galilei, ca și de legile acestuia privind căderea corpurilor, Newton descoperă legea atracției universale și în 1682 stabilește legile gravitației. Secolul este avid de cunoaștere, spațiul geografic s-a mărit, contactele se multiplică. Trebuiesc mijloace de transport mai adecvate. Denis Papin (1647 - 1714) a realizat o oală cu vapori care-i poartă numele. El cugetă, însă la utilizarea forței aburilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ml în sistolă. Volumul spațiului capilar, obținut prin metode morfometrice, este de aproximativ 170 ml (90-240 ml). Variații fiziologice apar în starea de repaus (80 ml) față de condițiile de efort (160 ml) și, de asemenea, în clinostatism față de ortostatism. Datorită gravitației, volumul sanguin din capilarele pulmonare este inegal repartizat, având tendința de a se acumula în regiunile declive. Vasomotricitatea circulației pulmonare. La cele mai multe specii animale, circulația pulmonară la adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
abușarea lor în vezică. Spațiate în general la intervale de 1-8 minute, aceste unde peristaltice pot fi mai frecvente, ajungând până la 5-6 pe minut, când fluxul urinar este crescut. Acest peristaltism are rol propulsor pentru urină. La om, datorită ortostatismului, gravitația apare ca un alt factor care ajută progresarea urinei spre vezică. Frecvența undelor peristaltice se poate observa prin intermediul cistoscopiei, și anume prin apariția picăturilor de urină la cele două orificii ureterale sau prin intermediul examenului radiologic: radioscopie, radiografie sedată, radiocinematografie după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Bartholo Hm, hm, ziarele și autoritatea ne vor face dreptate. Secol barbar!.... Rosine Tot timpul injuriați sărmanul nostru secol. Bartholo Scuză-mă că mi-am permis! Ce anume a produs pentru ca să fie lăudat? Prostii de toate felurile: libertatea de gândire, gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru care civilizația este un factor de progres, tratează drama ca pe un mijloc de acțiune privilegiat, ca pe o unealtă capabilă să șlefuiască moravurile. Voltaire nu încetează să insiste
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații, suspendarea urgenței necesităților vitale. În atitudinea comicului primează ridicolul reperat prin acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un corectiv, aplicat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitul este irelevant dacă acesta se bazează pe realitate sau nu). Întâlnim apoi abordări proto-științifice, care consideră că mitul este o lectură inadecvată a naturii cu instrumentele rudimentare anterioare gândirii științifice (însă la urma urmei și motivațiile științei sunt mitologice gravitația nefiind mai ușor comprehensibilă doar prin faptul că a fost denumită -, utilizând la rândul ei ficțiuni, modele convenabile ale realității, care le înlocuiesc pe cele reale, iar aserțiunile mitului provin din starea imaginativă, subiectivă, prin care "omul a încercat întotdeauna
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
refrenul încrezător "Priviți pe cer! E o pasăre! E un avion!" nu mai poate fi interpretat la fel. Superman însuși se lamenta: Fig. 16 Tabloul lui Roy Lichtenstein "Fata care se înceacă" (dreapta) și sursa de inspirație "pot sfida legile gravitației. Pot ignora principiile fizicii... pot zbura înaintea probabilității... pot aduce zâmbete de ușurare populației recunoscătoare. Dar din păcate... singurul lucru pe care nu-l pot face... este să evadez din paginile fictive în care trăiesc și respir... să devin real
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o numea Theo, disperarea lui spălând de câteva ori peretele, furiile lui zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în perfectă concordanță cu legile fizicii direct pe pardoseala roșietică a, eu ferindu-mă speriat să nu cumva legea gravitației să antreneze găleata din zbor spre ființa mea neputinioasă, aplecată spre ulcioarele cu culori jos, în mijlocul bisericii, Și văd acum totul cu alți ochi, Cu adevărat intrând în naos pictura lui Theo nu se aseamănă cu nimic cunoscut, E altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de putere, ai și responsabilitățile aferente. Oftă și mai rupse o bucată din brioșa sa cu ciocolată albă. Și apoi - poate din cauza aportului de zahăr - o lovi o idee care, după atâta nedumerire, i se părea comparabilă cu descoperirea legii gravitației. Materialul ei va începe astfel: „Indiferent de ce îți dorești de la părul tău...“ —Evrica, exclamă ea, veselă și ușurată. —Ce ai descoperit? întrebă Jack din dreptul copiatorului. —Mi-am făcut atâtea griji, făcu Ashling semn cu mâna peste tuburile și cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un bolovan, printre frunze și ferigi, lovindu-se de pietrișul de pe fundul ravenei. Se lovi cu un urlet de durere. Sângele țâșnea dintr-o tăietură de pe dosul mâinii sale. Capul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]