1,996 matches
-
să cânte puterea și frumusețea Creatorului. Și cred că încarnarea divinității în zeul-soare este cât se poate de explicabilă la egipteni, chiar dacă grecii au coborât-o în tiparele rațiunii sau ale ideilor predând-o astfel creștinismului. Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut voios cu - „ola” sau „buen
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
centrul satului pentru a-și face provizii de mâncare sau răcorindu-se cu o bere sau un suc sau pentru o baie în apa de la marginea localității. Cum am mai spus deja, pe pelerini îi recunoști imediat după mersul puțin greoi și legănat, după îmbrăcăminte sau după picioarele mai mult sau mai puțin bandajate. Găsesc un restaurant deschis și mă delectez cu ceea ce nu am mai mâncat de mai mult de un an și jumătate, când am fost în vizită la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
grăbeam să circulăm de teama ochilor ce ar fi putut să vadă că văzuserăm. Omul de pe stradă, cum eram eu, privea pe furiș la acele personaje, întrezărite ca într-o secvență de film polițist. Păstrez încă impresia fugitivă a siluetelor greoaie și îndesate, purtând pălării sau șepci. Aspectul lor de conspiratori avea ceva grotesc și înspăimântător. Cine erau, oare, acești oameni cu mutre de lume interlopă? O nouă „rasă“ de șefi conducea România devenită Republică Populară: indivizi de care nimeni din jurul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
așa și, mai mult, știe cam la ce să se aștepte din partea acestui copil neastâmpărat. Asta e destul ca să ne putem permite o privire mai nuanțată a relației omului cu mediul. Evoluția a mers de la forme de viață primitive, masive, greoaie - luați de exemplu dinozaurul -, tinzând spre forme perfecționate, zvelte, sprin- tene - luați de exemplu o căprioară ori o veveriță - sau, dacă vreți, de la brută la spirit. Mijloacele de apărare, pentru a particulariza doar cu asta, au evoluat de la adevăratele armuri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a haretismului. Cu toate acestea au existat contestatari ai structurii învățământului românesc. Vasile Pârvan spunea la 1919 că "fiii țăranului nostru, vioi și clari la minte, n-au nevoie de pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin munca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
puterii duce și la un feedback extrem de variat din partea acestor specialiști, ceea ce necesită un efort de sinteză uriaș din partea top managementului. De asemenea, divizarea puterii face foarte dificilă urmărirea coerentă a unui obiectiv general de către organizație. Complexitatea sistemului funcțional face greoaie circulația generală a informației, ceea ce duce la un cost informațional ridicat și la un cost Înalt de coordonare. Organizația funcțională este complexă și programabilă, adecvată să acționeze Într-un mediu complex și stabil. Folosirea unei organizații funcționale Într-un mediu
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
funcțional și rolul de ornament volumetric (Criticos 2009: 210). Critica modelului: „Arhitectura celor mai multe locuințe de acest gen vădește Însă tendința către exces de forme și elemente decorative, fără a fi cerute de o funcțiune anume: balconașe Înguste și «bow-window-uri», adesea greoaie, «loggii» cu colonete din zidărie ... Prolifică din acest punct de vedere a fost activitatea lui Statie Ciortan (1876-1940) [...] Formula plastică a balcoanelor scoase În «porte-a-faux», cu «loggii» și foișoare multiple, a fost aplicată și clădirilor de locuit cu mai multe
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
divergență și suprafața de contact la nivelul pereților. Indiferent de unghiul format, divergența pereților trebuie să fie vizibilă cu ochiul liber. Tendința de a prepara pereți paraleli, pe lângă faptul că nu este justificată, creează dificultăți. Adaptarea incrustației este mult mai greoaie și există riscul fracturării pereților. Linia (axa) de inserție a restaurării trebuie să fie perpendiculară pe planșeul cavității care, la rândul lui, trebuie să fie paralel cu planul de ocluzie (la cavități de clasa I și a II-a). Pragul
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
first draft, inițiat prin anul 70, reluat cu însuflețire de către Luca, în direcția evreilor elenizați, și de către Matei în direcția evreilor tradiționaliști. În textele celor trei, fiecare episod este recadrat, indexat, repertoriat, etichetat, certificat conform tradiției. Modalitate un pic cam greoaie, nu prea "picioruș de porumbel", cum se zice prin comitetele de lectură ale editurilor. Voința de a stabili că rabinul Ioshua ben Iosef, fiu al lui David, fiu al lui Abraham etc., este într-adevăr cel anunțat de Lege și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de aproape acest „sens” de Înțelegerea mea și de mijloacele mele de expresie, Încât sunt pur și simplu tentat să „mă apropiu” de „el”, de acest „loc” atrăgător și magic, așa cum am mai fost În câteva rânduri În lunga și greoaia mea carieră de romancier, când Încercam să mă „apropiu” de acele stări și „locuri” unde păreau a se ascunde ultimele și cele mai tulburi porniri umane. Cele care fac din noi un ins, un om universal, asemănător cu alți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
provincie și „se fac” la București. Și cum eu visam gloria literară... a trebuit să-mi fac „bagajul”, acel geamantan de carton pe care-l invoc uneori, pe care, mi se pare că i l-am dăruit și amicului meu, greoiul Grobei, și să descind pe peronul Gării de Nord, Într-o dimineață de vară a lunii iulie, din binecuvântatul - pentru Înfricatul și stângaciul de mine! - an 1952Ă Dar... dorința, setea mea neînfrânată, foamea de glorie, fie ea și literară, nu e oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de voci, au sfârșit la simpaticul spital din Jimbolia... Nu crezi? Ultimele cuvinte au fost acoperite de râsetele dezlănțuite ale colegilor mei, fericiți că „arogantul” ins care citea titluri necunoscute multora sau se retrăgea, cu Încă vreo doi-trei, ascultând de pe greoaiele discuri de ebonită „simfonii și concerte” plicticoase, era pus la punct. (La Jimbolia, o localitate nu departe de granița iugoslavă, se afla un celebru, În Banat, azil de nebuni. Azi, acolo, prietenul tinereții mele, excelentul poet Petre Stoica a Înființat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
putut fi dacă „omul singur”, cum ne Învață Nietzsche, este cu adevărat singurul puternic! Ce curat, ce Îndrăzneț, complice perfect cu propria mea existență, viteaz și rectiliniu ca un zeu sau ca o săgeată! Debarasat, În sfârșit, de Întreg și greoiul „teatru melodramatic” al ezitărilor și reproșurilor nesfârșite, nedemne de un „bărbat antic”, „teatru” În care, cum o spuneam, Hamlet este primul și probabil cel mai convingător actor. Dar, nu cumva, a visa la „un psihic fără eul său” este la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
elemente asemănătoare, motive care se repetă Într-o țesătură sau alta, cu o insistență care ar trebui să ne dea de gândit, un déjà vu cu acel aer ușor apăsător, chinuitor chiar, de parcă Cineva devine tot mai nerăbdător față de Încăpățânata, greoaia noastră perspicacitate, copilăreasca și absolut inconștienta noastră nepăsare, superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arte noi, aproape de public, sincere, autentice”, până la limitele pornografiei; chiar, și nu rareori, mult dincolo de aceste limite... Iar când se află În criză de gloanțe ideologice, recurg la simplistul și adesea huliganicul „criteriu al tinereții”, care azi e dispensat de „greoaiele” considerente ale culturii, ale rutinei profesionale, ale textelor ample, sintetice, obiective și, se pare, de minima lecturăă cât de cât calmă a textelor incriminate. E interesant că „revolta tinerilor” În primii ani după revoluție s-a masat mai ales În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest oraș care este mai mult decât atât, În primul rând, se’nțelege, din cauza legendei formidabile pe care câteva secole de istorie, cultură și modă, le-au țesut În jurul său; apoi, În ceea ce mă privea strict pe mine, nord-ardeleanul, bănățeanul greoi ce (Încă!Ă eram, relaxarea, fluența limbii și fluența tout court a parizianului În toate cele, aerul de mare metropolă așezată, distinsă Între cele mai orgolioase, ușurința atrăgătoare În gesturi, eleganța neforțată, firească, devenită reflex la acest mare popor, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a ne arăta o cale de ieșire, o cale a speranței, fără de care nici o clădire umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului meu poem epic Drumul la zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cum competența mea se oprește însă aici, nu pot decât să sper că un asemenea subiect este destul de incitant pentru a i se consacra un studiu serios ; ar fi, în orice caz, un semn îmbucurător că, măcar în zona aceasta, greoaia paradigmă culturală axată pe Literatură ș.cl. este lăsată benefic deoparte... O nedreptate Nu mai țin minte exact când l-am cunoscut pe Cristian Nemescu ; s-ar putea să fi fost la Festivalul de la Salonic, unde era în program cu Poveste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o știre de ziar : șeful unei mici gări românești a oprit convoiul NATO al unor soldați americani. Pornind de la acest fapt divers, Nemescu și Voican au imaginat o parabolă identitară care deși nu pare, California... fiind la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită din te miri ce, pentru că vine pe fondul unor frustrări acumulate în timp. Iar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
țării de când a obținut funcții oficiale. Ghedem critică și monarhia; poezia și-ar fi pierdut aura romantică, iar poeții, în loc să trezească sentimentele patriotice ale poporului, se îngrămădesc pe scările palatului domnesc pentru a obține privilegii. Satira lui Ghedem este însă greoaie, viitorul profesor universitar nu are nici umorul, nici sprinteneala de limbaj proprii lui Orășanu. Lirică erotică, fabule și parodii, precum și două traduceri (poeziile Fluturele de Lamartine și Anima după Musset) sunt publicate în paginile de literatură ale gazetei. R. Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
cei de la Uniunea Artiștilor Plastici, în frunte cu criticul Drăguțescu, organizează o excursie cu autobuzul la „Curtea de Argeș”. - Nu vrei să mergem și noi? îmi spune Cezar, pot face rost de două bilete... - Cum să nu, și iată-ne instalați în greoiul vehicul, printre artiști și artiste, necunoscuți, plasticieni, unele nume nu total străine urechilor noastre. În fața noastră, pe cele două fotolii, se aflau Tita Chiper și un tinerel negricios, necunoscut. Tita, o femeie tânără, negricioasă, vioaie, angajată de Paul Georgescu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nației și spiritului ei s-au întâmplat târziu, extrem de târziu față nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți și sufocați de imperii, ne lipsește! - și o dată cu dificila și greoaia întregire teritorială. O cultură și o identitate târziu descoperite și afirmate, dar cu atât mai vitale, mai necesare! Cum cred unii că românii și-ar fi putut permite „luxul” de a întrerupe pur și simplu acest „proces fondator” al creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iar limba ce-o plimbau în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine, cea îndelung exersată în tăcere și cărând după mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]