1,756 matches
-
N-ar fi trebuit să mă întrebi. Știam că-ți dorești asta. Orice fată ar fi știut și ți-ar fi dat voie. — Așa, deci. — Același lucru și cu sărutul, într-un fel. Cînd o fată simte că-ți faci griji și te temi, și ea se tulbură. — La fel cu modelele care se simt jenate cînd un student jenat le desenează. — Da, la fel. El se opri și-i prinse brațul. — Marjory, îmi dai voie să te desenz? Goală, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici o rădăcină. — Nu decizi tu asta. în spitalele moderne există tot felul de posibilități, iar Stobhill e cel mai mare din Anglia. Și eu am fost acolo în 1918 - am avut o rană de șrapnel în abdomen. Nu-ți face griji, o să-ți aduc ce cărți vrei. Am citit mult în Stobhill, autori cărora nu le pot face față acum... Carlyle, Darwin, Marx... Desigur, am stat pe spate cinci luni. Domnul Thaw se uită o vreme pe fereastră și continuă: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care tu nu-l vezi. Macbeth se lăsă greoi lîngă Thaw și zise: — Și-au obținut diplomele. Pot rîde acum. în cele din urmă coborîră, iar Drummond zise sobru: — E foarte bine, Duncan, n-ai de ce să-ți faci griji. — îți place? — Sîntem invidioși, spuse McAlpin. Eu, cel puțin. Vino să bem ceva. — Bucuros! Unde? — Nu uita că n-am decît o jumătate de coroană, observă Drummond. — Eu am douăzeci și șase de lire, zise Thaw, care trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După aceea, stătea pe un trotuar aranjînd o întîlnire cu June Haig. — N-o să vii! zise el rîzîndu-i în față. Știu că n-o să vii. — Nu-ți face griji, o să fiu acolo. La colțul lui Paisley, lîngă pod. O să fiu acolo. Și eu, dar tu n-o să vii. Rîse din nou, pentru că simți că nu vorbea cu ea în prezent, ci cu doi-trei ani înainte. Lumina după-amezii se întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
început din nou să tragă. Ascultară trosnetele și pocnetele. — Apărarea l-a chemat pe Alex pentru întreținere. E foarte urgent, dar a spus că vine să te ia de îndată ce va putea. Trebuie să stai aici și să nu-ți faci griji dacă întîrzie. — Bine. — îmi pare rău că nu poți veni cu mine, dar Horace e uneori idiot. De ce să fie un tînăr gelos pe tine? — Nu știu. Ea rîse, îl sărută pe obraz și plecă. După un timp, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fac greșeli de timp, câștigă toate bătăliile și înăbușă toate revoltele. Ascultă, continuă Jurig pe un ton serios apropiindu-se de bare, am văzut că nu ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sângeroase, dar nu trebuia să uite că dincolo de aceste ziduri sinistre se ascundea un observator isteț și că acțiunile și mișcările cele mai mărunte erau evaluate și analizate cu mare atenție. - Poți face ceva? întrebă ea, sau Discipolul își face griji degeaba în privința dumitale. - Eu aș vrea să știu, răspunse Gosseyn, ce vezi că voi face eu, cu știința dumitale a viitorului. Răspunsul său dovedi, dacă mai era nevoie, că nu era vorba de o discuție academică. Pe neașteptate, ea izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
n-am câștigat, ce să spun, nici nu mă așteptam... A fost lume puțină, că era vreme rea, tragerea nu s-a mai făcut în Cișmigiu, cum era plănuită, ci la Hotelul Bulevard. O să iasă cam subțirel numărul, își făcu griji primul redactor, la care Pavel ridică dintr-un umăr, iar Peppin din amândoi. Luară cu mare atenție clișeele aduse de Marwan pentru „Ilustrația noastră“ - până la urmă se înțeleseseră la preț - erau într-adevăr foarte bune, pe lângă ele aproape că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de domnul Dascălu? Nu numai că are o fire nervoasă dar nici cu memoria n-o duce prea bine. Și-apoi nu poți pretinde că în schimb e foarte inteligent! Nu, Mirciulică, cu el n-avem de ce să ne facem griji. Nici cu Șerbănică sau Florence. Mai degrabă m-aș gândi la Doru. Trebuie să iasă din spital. Cum? Nu-l ții minte pe Doru Matei, sculptorul, care locuia cu noi, dincolo, în Crăiței? Ei, vezi, problema lui mă cam sâcâie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de spital! Nu-i o cursă, fetițo, poți să juri că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru povestea aceea veche nu mai ai de ce să-ți faci griji. Atunci? De ce a mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi nimicitoare. Dacă am calculat exact, în șase ore, întreaga Europă va fi un pustiu pe care suntem pregătiți să îl ocupăm. Soluția lui Olrik de a elimina cadavrele este strălucitoare și prac tică. Nu trebuie să ne mai facem griji pentru nimic. Viitorul este al nostru.” Conversația din centrul de comandă ere ultima piesă din acest domino pe care Tintin nu încetase să îl completeze, din momentul sosirii sale în Azania. Orice întârziere ar fi putut însemna sfârșitul - sosirea doctorului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
capăt aici. Maggie închise brusc dosarul din poală. Dintr-odată, cei doi de pe canapea nu mai erau atenți unul la altul, holbându-se acum la ea. Le simțea privirile, dar îi ignora, ocupându-se de hârtiile ei. — Nu vă faceți griji în privința actelor. Le voi trimite mâine autorităților din Virginia. Aveți amândoi avocați, nu? Cum să n-aveți. Păi, se vor ocupa ei de aici încolo. Se ridică, de parcă ar fi vrut să-i conducă afară. Brett părea înlemnit; Kathy rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el, căci se întorsese să pună dosarul pe dulap. Nu poți să ne abandonezi pur și simplu! I se alătură și Kathy. Avem nevoie de tine, Maggie. N-avem cum să trecem peste asta fără tine. —O, nu vă faceți griji, rezolvă avocații. Maggie se tot învârtea prin cameră, evitând contactul vizual. Auzi din nou interfonul și zgomotul făcut de una sau mai multe persoane care intrau și ieșeau din apartament. Ce se întâmpla? Ne vor ruina, spuse Brett. Ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
devenit orașul modern de astăzi astăzi, deși continuă să apară tot felul de speculații legate de soarta lui la semnarea tratatului de pace, care ar putea avea loc la sfârșitul săptămânii. Asta explică multe, își zise Maggie. Guttman își făcea griji că așezarea pe care a întemeiat-o avea să fie cedată palestinienilor împreună cu toate celelalte orașe și sate evreiești la care va renunța Israelul. Încercase să-l convingă pe prim-ministru să se răzgândească. Și cu siguranță îi plăceau gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca Neather. — Îmi pare rău, dar toate revistele și-au închis porțile. E mai greu ca niciodată. Nu mai publică orice. Nu și în ziua de azi. —Dar, Jeremy, asta nu e orice. — Știu, bătrâne, știu, dar jurnalele își fac griji atunci când obiectele au, cum să spun, o proveniență dubioasă. —Dubioasă? — Dacă au căzut din reamorca unui camion de prin Bagdad. După evenimentele din Irak, toată lumea a luat-o razna. —Și eu ce ar trebui să fac? Îmi pare rău, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Erau patru în mașină. Nu se mai întâlniseră până atunci și nu se adresau unii altora decât cu numele care li se dăduseră: Ziad, Daoud, Marwan și Salim. Ziad era șeful. Se uită la ceas și își făcu din nou griji că această operațiune avea, de la început, un mare cusur. Era prea devreme. Mai bine ar fi fost să dea lovitura la miezul nopții. Dar șeful le-a spus că era urgent; nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În legendă se explica faptul că aceasta era podeaua mozaicată a celei mai vechi sinagogi din Israel, datând, din estimările făcute, din perioada bizantină a secolelor V sau VI. „Rămasă intactă timp de 1 500 de ani, experții își fac griji acum în privința supraviețuirii sale.“ În timp ce ea citea, Miller se întorsese către Sanchez pentru a vorbi despre următoarele lor mișcări. Nu mai avea sens să mai vină și secretarul acum, căzură ei de acord, când cele două tabere nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu aștepta să se oprească de tot. Apoi aleargă pur și simplu peste margine. E o porțiune mai joasă acolo, o bucată ca o adâncitură. OK? Da, dar... —Nu-ți face griji în privința mea. Voi fi în spatele tău imediat ce ieși. Foarte jos, ai priceput? Am priceput. —OK. Uite-l. Uri începu să apese frâna. Maggie își scoase centura, ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta momentul potrivit. Uri se uită în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl destabilizează nebunii de tot. — Nu există alegeri bune în jocul ăsta, Maggie. Ar trebui să știi deja asta. Și presupun că funcționa. Până când am apărut eu și am început să-mi bag nasul. A, nu trebuie să-ți faci griji în privința asta. —De ce? Ai fi reușit, eliminând pe oricine ar fi aflat despre tăbliță. Secretul lui Avraam ar fi rămas necunoscut. Dar m-am băgat eu, nu-i așa, zbătându-mă zi și noapte să scot la lumină ceea ce tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aș spune, Ignatius! Nici n-am nevoie să stau și să mă gândesc. Am dreptul să am și eu pe cineva, înainte să mor, care să se poarte bine cu mine. Am dreptul să nu trebuiască să-mi tot fac griji tot timpul unde găsesc niște dolari. Când Claude și cu mine ne-am dus să-ți luăm hainele de la infirmiera șefă și ea ne-a dat portofelu’ tău cu aproape treizeci de dolari în el, am simțit că-i ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am încurcat-o! Dumnezeu știe ce pui la cale. Unde te duci? — Nu ieși și nu răspunde la telefon. — De ce? Ce înseamnă asta? Ochii injectați scăpărară de frică. Cu cine vorbeai în șoaptă la telefon? — Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu domnu’ Levy. Am s-aranjez eu totu’. Da’ să-ți aduci aminte că biata ta mamă nu se gândește decât la binele tău. — Tocmai de asta mi-e teamă! — Să nu fii niciodată supărat pe mine, scumpule, spuse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
văd, dar ce înseamnă de fapt ceea ce văd acolo?” „Ei bine, trebuie să știți că acela este locul de unde teroriștii IRA trag înspre noi.” „Vreți să spuneți acum? Vor trage în noi chiar acum?” „Da domnule. Dar nu vă faceți griji. Vremea lor s-a dus. Veți fi în siguranță, dacă vă grăbiți și întindeți pasul.” IRA decisese să atace Aeroportul Heathrow în aceeași zi în care era bombardat aeroportul din Johannesburg. Pentru mine și ceilalți călători atâția teroriști o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
înfricoșătoare. Vom ajunge să-i considerăm „vii”? Dacă sunt vii, vor avea drepturi și dacă așa va fi, ce va însemna acest lucru? Unii oameni de știință ar putea spune că nu ar trebui nici pe departe să ne facem griji în privința acestui scenariu. Desigur, cei mai mulți dintre oamenii de știință vor fi vorbit aiurea când eu prognozam realizările fantastice legate de clonare, care acum sunt prin ziare în fiecare săptămână. Imaginați-vă doar câte posibilități..... Pag. 264 Cunoaștere Securitate Viitorul societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
că sunt și avantaje”, îi răspunse tatăl său. „Ceea ce mă îngrojorează pe mine și pe mama este biomodificarea.” „Nu e nicio problemă, papa, nu vreau decât niște aripi, asta e tot. Aripile sunt acum cea mai șic biomodificare.” „Ne facem griji c㔄Hai tati asta se întâmplă atât de rar! Toți copiii își fac biomodificări când ajung la șaisprezece ani. Doar pentru că tu și mami nu aveți, nu înseamnă că și eu trebuie să fiu la fel.” „Nu asta e problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]