1,522 matches
-
se mișcă și toți oamenii aceia aproape mutilați... Așa este... A fost imposibil să nu remarc faptul că toți cei cu care intra în contact, infirmiere, asistente, ceilalți medici îi ascultau indicațiile și le respectau întocmai. Am remarcat cât de grijuliu este. Nu-i scapă nimic și se manifestă cu mare atenție față de toți pacienții deopotrivă... Dacă ai ști, mami, cum este în secția aceea! E ca un furnicar, un du-te - vino permanent, pentru că fiecare dintre cei aduși acolo necesită
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de fața lui să o sărute, fetița l-a strâns din nou cu brațele pe după gât și s-a lăsat sărutată și alintată, cum făcea de obicei în brațele mamei și ale bunicii sale. Iustin și-a reluat mersul, încet, grijuliu și ușor amețit, așa cum se deplasa în primele plimbări după ce își pierduse vederea. S-a oprit în fața ușii cabinetului. - Deschideți ușa, vă rog, doamna... Mariana era deja cu mâna pe clanță, tremurând de emoție. Se uita îngrijorată și la Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat de vânt, umplea treptele scărilor, cercevelele și orice ciubucărie arhitectonică. Apoi bătrânul, grijuliu, nu lăsă lucrurile pe loc, ci le mișcă mereu. Ca să nu i se fure cărămizile, se puse să le care el însuși în fund, făcîndu-și fața spână aprinsă ca o figură de piele-roșie. Grinzile le așeză peste cărămizi ca să le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adică la Aglae. - Nu știți unde se duce moș Costache? întrebă el, ațâțător. - Unde? - La doctor! Să știți că are o racilă secretă! - N-are nimic, îl asigură Aglae, îl cunosc eu bine. Toată viața a fost sănătos. A devenit grijuliu! Bănuiala Aglaei era cea adevărată. Începând să iubească viața, bătrânul voia să știe bine ce boală are, și fiindcă avea impresia că doctorii aduși în casă îl mințeau, își puse în gând să consulte el un neprevenit. În același scop
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu-se încă. Unii, mai pățiți, plecîndu-și întîi către noi melcul urechii. Au reverificat grijulii ritmurile, recalculând totul. Nelăsând nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau adevărate, sala în care ne aflam s-a pornit să țopăie ca un armăsar, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îl întreabă: - Ți-a plăcut ? - Da,da, aveți o țintă grozavă! îi răspunde admirativ masându-și lovitura și urmărindu-i traseele atent. Au râs toți în frunte cu ea. În ora următoare Stani se așeză mai departe este foarte grijuliu la mișcările profesoarei să nu îl surprindă cu altă aruncare dibace și continuă poznele și gălăgia. În final, profesoara îl amenință mânioasă: - Să vezi cât o să-ți scadă nota la purtare ! Într-adevăr, îi scade un punct sau două, însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care Îl realizează În scrisul său, Voronca mai și deviase apoi, din cînd În cînd, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: În poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, Își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar În Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, În "imnurile" cunoscute
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un rol”.Vorbește despre transferul la altă școală elementară ca de o tranziție de la o experiență bună la una și mai bună. Chiar și experiența de liceu, traumatică pentru unii dintre colegii ei, este amintită ca fiind dominată de figuri grijulii aparținând corpului didactic și administrativ. Dar, urmărindu-și propria evoluție intelectuală, Sara reflectează: „Nu cred că am fost o elevă extraordinară, nu eram din cale-afară de inteligentă, dar îmi plăcea să învăț”. Nici chiar atunci când este selectată pentru noua clasă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
răspândea lumină pentru toți cei cărora, de o parte și de alta, le era dor de ea. Rada se ridică și se apropie de ușă. — E bine că te-am cunoscut, spuse. Acum du-te înapoi acasă. Pavel Avădanei astupă grijuliu sticla. — S-o țineți închisă, spuse. Dacă nu puneți dopul, tăria poate să iasă și țuica se trezește. Păcat de ea să se moaie, că e din prunii de la cimitir... Se ridică și făcu spre ușă câțiva pași nesiguri. Ziceai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își trăgea, cu sfioșenie, capul într-o parte. Bărbatul nu părea stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându-se grijuliu mai departe de foc, Faraon ațipise cu capul pe burduful acordeonului. Tresărea din când în când, spaimele vieților trecute în robie îl făceau să se sperie în somn, burduful însoțea dezmorțelile lui cu câte un vaiet prelung. Când s-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fotografii din portofoliu spre a demonstra că fiecare din copii seamănă cu câte una din soții. Toate erau cel puțin agreabile și tinere. Pomponescu era impresionat de virtuțile casnice, de aceea concepu o bună părere despre un tată așa de grijuliu de progenitura sa și se gândi că Gonzalv trebuia ajutat să obțină o catedră. Automat își aduse aminte de Conțescu și ceru informații asupra lui. Conțescu nu murise - relată Gonzalv Ionescu în mod flagrant plictisit; dimpotrivă, susținea că se află
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avusese vreme să-l înapoieze Pichii, o clipă avusese gândul să arunce acele inepții în sobă.) A treia zi, deci, Hergot alergă personal la arhitect. Ioanide trecu drumul la Conțescu, pe care-l găsi luîndu-și temperatura cu termometrul și notîndu-și-o grijuliu pe o foaie, în scopul de a informa pe doctor. Avea de câteva zile o mică stare febrilă, inexplicabilă, fără a se simți propriu-zis rău, și era de văzut dacă era vorba de o gripă, o infecție intestinală sau altceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se caracterizează printr-o serie de trăsături precum: generozitatea, integritatea, principialitatea, sinceritatea, optimismul, hărnicia, bunătatea, răbdarea, tandrețea, responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este acel tip de frumusețe care ține de implicarea partenerilor în relația dintre ei și de educația (socială
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
faptă bună (Aslam, C.) • afecțiunea și grija față de partener; • înțelegerea, răbdarea și ascultarea; • exprimarea (neagresivă, diplomatică) deschisă, sinceră; • comuniunea și implicarea; • cooperarea și ascultarea empatică; • acceptarea și toleranța; • umorul, simțul umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și rezolvarea onestă a conflictelor (Smith, Jr., 1992): Ascultarea Ascultând
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Noica a putut fi găsit cu mult înainte ca întîlnirea cu el să fi avut loc. Când s-a produs, ea a părut a fi o simplă recunoaștere și a avut firescul pe care îl dă unei întîlniri orice îndelungă, grijulie și pregătită așteptare a ei. Noica citind aceste pagini; va trebui să mă înțeleagă și să mă ierte. Dacă le-aș publica fără să-i cer consimțământul, n-aș face decât unul din acele gesturi a căror cumințenie este ascunsă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sinatra bronzat, după ce își pusese o dantură nouă și relansase hit-ul Strangers in the night. Are de aceea un smile dezinvolt și de cum pășește în cameră, începe să vorbească scoțând din buzunarul de la piept, cu un gest ocrotitor și grijuliu, o hârtiuță ponosită pe care i-o prezintă reginei (alături de care fusese așezat), explicând însă în așa fel încît să audă toată asistența: e vorba de un xerox, care a ajuns pe căi ocolite la el, făcut după o fotografie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celui care fusese pentru noi autoritatea însăși, apare acum un copil. El părăsește scena înveșmîntat în propria-i neputință, și le dă voie discipolilor să înceapă să existe tocmai în măsura în care îi constrânge să pună, în locul respectului și al devoțiunii, tandrețea grijulie generată în ceilalți de declinul său. Desigur, nu de o inversare a rolurilor este vorba aici. Dar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale, maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate. Tocmai asta este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
același imperiu al subiectivității, dar nu se revoltase nimeni atunci. A trebuit să ajungem cu explicațiile (moment extrem de jenant) până la „Declarația drepturilor omului”. Oricum, se cheamă că tot am discutat ceva... Alt caz: sub formă de întrebare/constatare (ton povățuitor, grijuliu, atent - de om pățit) mi se sugerează că am greșit enorm, aproape sinucigaș, fiindcă nu am consacrat un număr tematic unui scriitor-martir în viață (sintagma nu deranjează pe nimeni) cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde. „N-ai văzut cum au
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
poate mai interesant ("imaginează-ți că ești chiar domnitorul Ștefan cel Mare"), dacă ar fi evitat prescripția civică, formativă și totuși naivă ("spune cum îți manifești dragostea față de Moldova")73. Al patrulea manual din această generație a fost și mai grijuliu în conservarea cutumei școlare, în varianta sa cea mai extinsă. Ca în vremurile de altă dată, cu programe explicit dedicate panteonului național, întâlnim aici nu o lecție, ci un grupaj tematic intitulat "Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare"74. Elevului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lua locul fiului său Mihai. În fond, actul a însemnat înscăunarea unui aventurier, ce se făcuse remarcat mai mult prin patimi și porniri imorale, dar cu pretenții monarhice exagerate în stilul său de viață. Iuliu Maniu sau „Sfinxul de la Bădăcin”, grijuliu cu aplicarea „legalității” pentru zisa Restaurație și pentru că „jurase credință” minorului rege Mihai, atitudini ce “îmbrăca forme de-a dreptul înduioșătoare”, a fost omul politic esențial care a manevrat readucerea lui Carol în țară. Astfel că „nemaiputând suporta răspunderea”, și-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
activității de creare a formelor. Diferențe grafologice semnificative de ordin pictural pot fi remarcate, așa cum arată Rudolf Arnheim în trăsăturile neinhibate, spontane la Velasquez sau Frans Hals, în trăsăturile violent contorsionate la Van Gogh sau în straturile de tușe aplicate grijuliu din tablourile lui Cezanne. Există: în uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, iar nivelarea atentă a oricărui element personal din textura lui Mondrian, Vasarely sau a altor pictori abstracționiști geometrici concordă cu absența curbelor din operele lor și cu îndepărtarea temelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]