1,519 matches
-
să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci de ani în urmă, ci acum, cu un anume Manlius, un tânăr constructor care face glume cam grosolane, producător de vinuri de la poalele muntelui Artemisium. Un scandal organizat cu atâta meșteșug i-a indignat pe cei care susțineau vinovăția Variliei și le-a închis gura celorlalți. Tribunalul senatorial s-a declarat obligat să procedeze în virtutea legii împotriva adulterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se va arăta unde poți locui. Îl expedie cu un gest. De atunci, luni în șir n-o mai văzu pe Livia decât de departe. Într-o încăpere oarecare, deloc mare, cu o singură fereastră ce dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se exprima în latina grosolană a tăietorilor de lemne și a păstorilor din ținutul său; nu avusese niciodată ocazia să arate milă față de cineva și toate sentimentele lui erau asemenea unor lemne uscate, unite de o ambiție nemăsurată. Prin urmare, Tiberius știa foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capacitatea de a asculta și de a-și ascunde gândurile. Continuă: — Pretorienilor le-a fost întotdeauna greu să îndure intrigile senatorilor. Iar acum, după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl putea trimite în Senatus era centurionul Cornelius - râse. Iar Cornelius, în picioare în mijlocul Curiei, când a văzut că senatorii nu se hotărau să voteze, și-a aruncat pe umăr sagum-ul. Sagum, un vechi cuvânt celtic, era mantaua grea, grosolană de lână pe care soldații din legiuni o purtau în timpul războaielor - devenise ea însăși un simbol al războiului. — Iar senatorii au văzut gladius-ul atârnat la centură. Printr-o fereastră pătrunse soarele ultimei zile de august. Însă Gajus, neîncrezător, îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca acesta să fie interogat. Sertorius Macro - ai cărui oameni înarmați se aflau în spatele ușilor, “întru apărarea senatorilor“ - declară sub jurământ: — Eram prezent alături de el zi și noapte. Acest testament a fost redactat în condiții de incapacitate. Latina lui era grosolană și agramată, însă cuvintele acelea, sugerate de un jurist rafinat, erau exacte și încărcate de consecințe. Curia fu cuprinsă de agitație; Macro văzu că sosise momentul să-l introducă pe medicul acela celebru și foarte scump, care auzise cuvintele chinuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-o nișă goală, fusese așezată o urnă grosolană, din lut, ca acelea din cimitirele pentru săraci. Probabil că stătea acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă în brațe și, evitându-i pe cei care voiau să-l ajute, o porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
continua să tacă. Vorbea, din vârful buzelor, doar cu tribunul însărcinat cu paza sa; iar tribunul, tot în tăcere, ca și pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfrângerea Cleopatrei și a lui Marcus Antonius, mulți aprobaseră legile somptuare ale lui Augustus, care interziceau țesăturile scumpe de peste mări. Augustus, friguros, afectat de tuse și de răceli cronice, purta pe timpul iernii lenjerie de lână și, peste ea, trei-patru tunici grosolane, țesute în casă de femeile din familie, înainte să-și pună purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul, torsul modestei lâni albe reprezentase o ocupație casnică, în întregime artizanală, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urma să-l joace de multe ori în secolele viitoare. În plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
purpurie, împodobită și ea cu aur și pietre venite din India. Tânărul Împărat anticipa moda din vremea Imperiului Bizantin; atunci nimeni, nici măcar călugării, n-ar fi îndrăznit să critice strălucitoarele veșminte brodate, colorate, împodobite cu pietre, pe care până și grosolanul și creștinul Justinianus, fiul unor țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia Sophia și banchetele din chrisotriclinium. Însă tânărul Gajus Caesar era cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o cupă cu vin de pe masă și, ținând-o în mâna lui puternică, fără să tremure, spuse ironic: — Lasă-mi timp s-o golesc. Zeii se jucaseră cu el la Alba Fucens cu ani în urmă, când, văzând statuia impunătoare, grosolană a lui Heracles șezând și bând, o dusese în templu. Sertorius Macro își spuse că nu avea să se mai întoarcă în puternica fortăreață din Apenini, îndrăgita Alba Fucens, acea arx unde visase să construiască cel mai frumos amfiteatru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să nu cunoască pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulți cei care ne urmăresc, vin din toate părțile, ocupă spațiul din jur tăcuți, toți au arme de vânătoare În mâini. Iată, cel mai apropiat ține un arc mare pe umeri cu săgețile prinse În tașca de la spate, are un grosolan cuțit vânătoresc la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instrumente muzicale ezoterice. Și fire. Fire și cabluri peste tot unde vedeai cu ochii, acoperind mare parte din suprafața podelelor, unele conectând tot felul de mașinării, iar altele dispărând pur și simplu în găurile date în pereți în cel mai grosolan și sfidător mod pentru un iubitor de artă. Sute, poate mii de cabluri, în ciuda faptului că Lincoln Rhyme se familiarizase cu tehnologia wireless încă de când apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon montat pe scaunul său cu rotile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unde venise și el. Nu stătu deloc pe gânduri și se amestecă în mulțime, în căutarea lui cel mai probabil. Malerick se trase deoparte și se aplecă în fața unei tarabe pentru a studia o sculptură în ceramică de-a dreptul grosolană. Ce e de făcut? gândi el, simțind totodată cum îl cuprinde disperarea. Mai avea la dispoziție un singur schimb de haine, aflat sub cele pe care le purta acum. În afară de acela, nimic. Polițista roșcată observă pe cineva care avea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu notițe despre cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un albastru pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se apără. Urcăm împreună în lift. Suntem singuri și totuși nu o ating. Mi-e milă de ea, înaintează pe coridor cu tocurile ei strâmbe și mi-e milă de ea. Camerele sunt la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mică pălărie roz urmări întorcându-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am fixat piciorușele violacee atârnând pe corpul acela grosolan. Tot ceea ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea acum semnul a ceva sau poate chiar era un semn întunecat al unui destin ilegitim, care nu avea altă manieră de a se face simțit decât aceea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pérez pe galantonul, spre binele meu. Galanton, da, galanton! Să vrea să mă cumpere...! Să vrea să mă cumpere pe mine..., pe mine! Galantonie, nu-i așa, Galantonie..., gest de bărbat galant! Bărbații, mătușă, o văd cu ochiul liber, sunt grosolani, brute, sunt lipsiți de delicatețe. Nu știu să facă nicio amabilitate fără să jignească... — Toți? — Toți, da, toți! Cei care sunt cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
văd cu ochiul liber, sunt grosolani, brute, sunt lipsiți de delicatețe. Nu știu să facă nicio amabilitate fără să jignească... — Toți? — Toți, da, toți! Cei care sunt cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu sunt bărbați. — Da’ ce sunt? — Eu știu..., fătălăi! — Ce mai teorii, fetițo! — În casa asta nu se poate să nu te molipsești. Dar una ca asta n-am auzit de la unchiu-tău. — Nu, ideea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce mai calea-valea. — Nu chiar cum ai vrea tu, după cum spui. Da’ ia vino-ncoace... — Ei, lasă-mă, Mauricio, ți-am spus de sute de ori să nu fii... Să nu fiu drăgăstos... — Nu, să nu fii... grosolan! Fii cuminte. Și dacă vrei mai multă încredere, scutură-te de lene, caută-ți cu adevărat de lucru, și-n rest, știi. Asta că să vedem dacă ai glagore, ei? Vezi că ți-am mai dat și altădată o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
început să-l citească înainte chiar de-a-l cumpăra, îl cucerește neobișnuit de intens, îl scoate din sine, îl introduce în personajul romanului - roman al unei confesiuni autobiografico-romantice -, îl identifică cu acel altul, îi dă, în sfârșit, o istorie. Lumea grosolană a realității veacului dispare din fața ochilor săi. Când, pentru o clipă, și-i ridică de pe paginile cărții, și-i ațintește către apele Senei, i se pare că apele acelea nu mai curg, că sunt cele ale unei oglinzi încremenite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uniformă sau fără. Era un bărbat masiv, gălăgios, care emana o afecțiune fizică brută, ce trezea În copii, femei și chiar În bărbați dorința de-a fi Îmbrățișați de el. Semăna puțin cu actorul Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]