1,078 matches
-
de cavalerie În ținută de paradă, elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și număr matricol pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
serviciu cu privire la imaginea poetului. În același registru, Ion Bartoși, montator la „Timpuri noi” (Azi, Eminescu este redat poporului), e mulțumit că „se dezgroapă din cenușa trecutului, în care a fost aruncată de bancheri și moșieri, opera poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Orice soluție (chiar și eșecul) poate fi valorificată, mergând până la anihilarea operei prin indeterminare și disponibilitate permanentă. O urmare firească este denudarea procesului creator („Nu trebuie ascunse sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului tânăr, în Nouă variațiuni...) rămâne undeva la marginea câmpului, nu coboară în „centru”, în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are specificul unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în câteva versiuni, începând cu cea din „Lupta literară”, care purta titlul Hagiu (1887). Într-un desen aproape clasic, labruyerian, D. realizează aici
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
autenticitate”). Față de colegele ei Întru abordare și stil (Lydie Salvayre pentru urgența revendicativă și descinderea În social, multe altele - Camille Laurens, Marie Darrieussecq, Catherine Millet etc. - pentru dimensiunea experiențială feminină ireductibilă), Lorette Nobécourt se detașează printr-o felliniană estetică a grotescului (vorbăria Irènei este Întreruptă de inserturi de discurs cules de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Descrierea devine o sinteză de realism, aventură și poezie. Sentimentul de plenitudine se traduce în mari fraze retorice, în plăcerea de a comunica, nu cu măsură, nu sistematizând la rece, ci capricios, schimbător de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu gazdele de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
cu subteranele orbilor lui Sábato, lupta monștrilor trimite la dogii și moloșii lui Jünger din Falezele de marmură, fătul și moașa pot evoca Parfumul lui Süskind, teribila scenă a cavoului învie horror-ul romantic gotic, revolta strigoilor, gustul pentru morbidul grotesc și revărsările de macabru e vecin cu lumea lui Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
parcă sunt de știucă.” Se mai adaugă în altă versiune buzele „late, / roșii și umflate”, ochii „refecați, / roșii, bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare din grădină,/ rază de lumină”), reluate ca un laitmotiv, pun în relief una dintre cele mai frumoase
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat de-o alună/ - și-o portocală” (Portocala). Viziunea a evoluat de la feeric spre grotesc și spre macabru, dar înclinația spontană spre prelungirea descriptivului în imaginar s-a păstrat: „Vizitatorii mei sunt un domn întrerupt la mijloc,/ o doamnă continuă/ și fiica lor de tablă,/ un profesor care predă brânză,/ un asasin rătăcit, o droaie
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
dușman al nemișcării!// -Mă tulbur... Mușchi de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
de personaje - locatarii blocului (de toate vârstele, de ambele sexe și cu diferite identități socio-cultural-profesionale), cu toții cât se poate de „tipici” și, totodată, particularizați prin diferite detalii ori atribute (mentalități, preocupări, comportamente etc.), de regulă bizare ori grotești (de un grotesc al banalității, privit de autor cu oarecare blândețe și compasiune). Banalul imobil băcăuan capătă astfel funcția de „model societal”, de „eșantion” ori „machetă” a societății românești contemporane, și nu e de mirare că una dintre cronicile care s-au scris
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au mai ajuns până la noi, putem, în schimb, reconstitui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care se hrănește cu aer, este și el devitalizat, deci tot steril. Vraja Apariului, mare meșter în ale farmecelor, o leagă pe juna nubilă, ca în Tristan și Isolda, de grotescul târâtor: În scurt, pe Biruință dragostele o biruiră, și Diana Afroditis a să face priimi"48. Doar că, știe bine versatul vrăjitor, există un singur leac împotriva infertilității fetei puterea curativă a cornului Inorogului: Între a lumii jigănii Inorogul să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sau al altora, mai îndepărtat sau doar de azi-dimineață. Practic, partea anecdotică e atât de amplă, încât nu mai rămâne prea mult loc pentru povestea propriu-zisă. Romanul e conceput ca o orchestrație de detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie cu sensul la urmă. Ștefan călătorește între Copou și cimitirul Sfântu Vasile, între Podu Roș și... Dorohoi, descoperind peste tot semnele putreziciunii morale: de la hoții și cerșetorii întorși din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
impune de la sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră, de ce e așa? O fi, vorba ceea, specificul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
22.412-413)112* deoarece (1.7)113 propria lor prostie agravează soarta oamenilor. Dar înainte de măcelul pretendenților, pedeapsă dreaptă pentru ospitalitatea uzurpată, două alte scene de ospitalitate arată oscilarea între idealizare și trivializare, între un anume sublim și un anume grotesc, semn al dificultății de a găsi măsura potrivită, de a păstra un just echilibru în relațiile de ospitalitate. Visul Nausicăi "Domnița aruncase mingea uneia dintre fete, dar, cum nu o nimeri, mingea căzu în șuvoiul apei" (6.115-116)114*, pp.
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]