1,450 matches
-
uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura beznă astrăzii, zâmbetul copilăresc. Bucuros să reintre în marea noapte a însingurării. Durere fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a convins-o că ar trăi cineva aici. Lumina face și mai agresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici? Este oare viitorul un prezent? E vis sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai des o simt
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
deja frigul. Și porni înaintea lui. ― Încep să fiu gelos pe soțul tău. Cred că l-ai iubit mult, Alexandra-Marioritza. Ea își continuă liniștită drumul, ca și cum n-ar fi auzit nimic. Dar în ochi îi apăruse o mare întunecare. Un hău de durere. Nicolae nu avea cum să vadă acele semne ale dezastrelor și sângerărilor interioare. Din doi pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția lui, Mariam, n-ar mai fi aranjat florile în glastre... n-ar mai fi cântat... iar transparența ochilor ei ar fi dispărut în hăul durerii. Nu, în nici un caz ziua asta n-ar mai fi mirosit a zi bună dacă... Nu se grăbea. Babic călărea tăcut alături de el. Se îndreptau spre marginea orașului, spre un loc indicat de D’Autrey. Acceptase, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o promisiune vagă, însoțind geamătul de muribund prăvălindu-se în hăul dintre coapsele ei. Nu durase nici un minut, și uite că i se luase glasul înainte să termine ce ar fi avut să-i spună, iar acum parcă ar fi privit în vânt, făcând pe nepăsătorul și indiferentul, deși se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și chicotelile lor încercate de vibrații erotice. Se buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându-te în hăul de coapse, fese, țâțe care vor să absoarbă și să știe, pentru că el, ca bărbat, s-ar fi cuvenit să știe și să le spună și lor, dacă tot s-au apucat de treaba asta, cum se pune ștampila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru ten și oasele feței. Ba uite, chiar acuma mă privesc în oglindă și constat că pielea de sub mandibulă s-a lăsat simțitor. Asta cum se cheamă: gușă? Adică am devenit o gușată? oare dacă oasele sunt pierdute undeva în hăul cărnii, sufletul mai simte când te tai, te arzi, te înțepi? Marginile îmi sunt atât de îndepărtate, încât nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate forme dematerializarea mea. Locuiesc între cer și pământ, în vifor de oameni. Mă gândesc că semenii
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
l-a rezolvat Silică al nostru, după ce a fost mai înainte uns și el, de către Înger, cioc-poc, la botu' calului! Îmi dau și lacrimile de emoție, zău! ricanează agentul. Numai că pasarea răspunderii pe umerii mortului, e manoperă veche, de când hăul! Cu alte cuvinte, Sile a mierlit copilașul, nu? Dar, atunci, lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai mult răgaz decât zece profesioniști. Visul devenise, vrând-nevrând, principala lor ocupație. Adormit, închis în congelatoare, un echipaj în hăul cosmic nu putea decât să doarmă și să viseze. În materie de vis profesionist, vor rămâne pentru totdeauna niște amatori, dar de un nivel competitiv. Șapte dintre ei așa erau, într-adevăr. Șapte visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi mirat tare să afle că Nostromo remorca prin hăurile stelare o cantitate astronomică de petrol brut, închis în propria rafinărie automată. Până la sfârșitul călătoriei, când remorcherul va intre pe orbită circumterestră, acest petrol se va transforma îr produse petrochimice. Astfel de metode erau necesare de când niște indivizi hrăpăreți aspiraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care-i amenința. Dallas profită de ocazie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în comparație cu normele de pe Nostromo) de pe această punte. Fără să-și dea seama, Ripley puse mâna pe peretele despărțitor și și-o retrase imediat, îngrețoșată de ceea ce atinsese. Panoul era acoperit cu un strat gros de unsoare. Scurgeri de lubrefianți de când hăul, se gândi, pe jumătate calmată. O navă de linie ar fi fost trimisă imediat la revizie dacă un inspector ar fi descoperit astfel de defecțiuni. Dar nimeni nu era destul de nebun ca să se încumete să coboare în calele lui Nostromo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că cei doi parteneri: bărbatul și femeia, sunt total diferiți. Bărbatul se comportă ca un elastic, după comuniune, dorește libertatea și separarea. Femeia este ca un val, dăruiește tot partenerului, după care se simte istovită și căzută ca într-un hău, din care iese singură după un timp, prin propriile puteri. Căsătorindu-te, viața nu-ți mai aparține în totalitate, nu mai faci ce vrei. Pentru bunul mers al căsniciei, trebuie să te mulțumești cu timpul pe care soțul (soția), îl
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile, sub ploi de stele, sub grindină de meteoriți. Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul și eclipsele fumegând. Și termometrul plesni, iar mercurul din el căzu ca o lacrimă în hăul de sub noi. Și-atunci am văzut cum stelele se chircesc, cum spațiul se contractă, cum lumina îmbătrînește, cum forțele de interacție tari și slabe, forța gravifică și forța electromagnetică pornesc un poker în patru și joacă zaruri cu hipercuburi. Cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
D-daaa...? Lungesc această unică silabă și reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care tocmai mi s-a căscat sub picioare. Cine nu știe că Bogdan are unchi În America? O să-i scrie pentru că Își dorește foarte mult o pereche de blugi Levi’s. Problema lui nu e unchiul, problema lui sînt blugii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar putea ca într-o bună zi Hattie să aibă nevoie de acești bani. Pearl, cu nasul ei drept și subțire și cu gura ei dreaptă și subțire, își păstra capul limpede și acest demers presupunea evitarea unor speculații asupra hăului amețitor care era viitorul. Se bucura că banii, ai ei și ai lui Hattie, se găseau în bancă; și acest sentiment de ușurare al ei și al lui Hattie, exprimat prin acel derutant „noi“, aducea la suprafață o stare deprimantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de podea sau platformă să fie vizibilă. Tom simțea o briză caldă, intermitentă și, privind în jos, văzu că păturile de vapori ce păreau să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu suferea înălțimile. Și acum, privind în prăpastia de aburi și tevi, încercă un vertij ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fermecată, nici o făgăduială de noi mistere; iar în spate, un șir de țevi se înălțau ca o orgă gigantică, fără nici un spațiu între ele, nici măcar atât cât să vâri un băț de chibrit. Nu mai exista nici un dedesubt. Ajunsese în fundul hăului. Lui Tom îi trebui câtva timp până să se asigure cu certitudine de acest lucru. Aburul și fierbințeala îl năuceau, așa încât îi venea greu să vadă și să înțeleagă în ce spațiu se găsește, ce dimensiuni și ce formă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrurile. Așa că împacă-te cu lumea și în primul rând cu tine... În timp ce îi vorbea - așezată pe un scăunel în fața lui - îl fixa cu niște ochi care acum se luminau ca două picături de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe. Aici ai altă fiertură, care trebuie s-o ajute pe ceea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]