1,981 matches
-
Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de patru metri și șai`șpe centimetri. La mine ați sunat? La dumneavoastră. Felicitări. Pentru întrebarea corectă pe care ați pus-o, vă oferim un spălător pentru spălat spălătoarele de spălat vase. Mai aveți și alte
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o lampă. N-am mers la Mare că-i poluată. Au vărsat ăștia pești în ea, ceva de groază, că i-a dat și la televizor pe mai multe canale, că de aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de cel mai de sus care e la fel de intangibil ca și șeful statului care uite acolo că are și poză. E vorba de mitropoliți, de ierarhi. Ei să plătească. Și cu statuile cum rămâne? Le amendăm și pe ele. În halul în care arată, ne fac de râs orașul ! INSTIGATORUL Trebuie să fiți de acord că între atâția oameni cuminți și blajini, cu frică de Dumnezeu și de inflație, mai există și indivizi clonțoși, spurcați la gură și fără respect pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care mijloace lipsite de cenzură și de o lege adecuată, deturanră până peste poate locul și rolul bâzzei în ridicarea nației pe noi și importante culmi (civilizație, progres, evoluție, șamedeă, punct. Situația internă și din afară se deteriorară în așa hal că urmă ploaia de crocobauri de la Granița de Est-Sus-Est a Europei Centrale și de Vest, o nouă revoluție culturală la chineji și importante grupări de pinguini la granițele nordice ale patriilor. Interveni NATO: Aut arm`s, boy`s! Bâza devenind
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Din confuzie ăsta nu-i, adică este un potret pentru urmărire generală, după cum I-am explicat și doamnei domnului maior care m-a somat s-o vadă. Și de ce-o urmăriți? Vrem să aflăm cine a dezbrăcat-o în halu’ ăsta tocmai acum cînd s-a anunțat un nou val de înghețuri. Dar ce faci? Bag dopu-n sticlă. Să nu vază săracu, că-i minor, ce-am văzut io, doamna maior și dumneavoastră. La mulți ani! LA TÂRG X Bună ziua
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
urmei, numele are mai puțină importanță din moment ce starea noastră semăna într-adevăr cu o boală. Poate că era normal să se întîmple așa. Căci nu te poți instala într-o irealitate decât pentru a muri. Înțelegeți, prin urmare, în ce hal eram. Odată, în tinerețe, am stat atârnat câteva secunde deasupra linei prăpăstii, prins numai de un smoc de iarbă. Auzeam cum trosnea fiecare fir și am leșinat. Dacă nu mă trăgea cineva, aș fi căzut în prăpastie. Așa eram și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Alege mai bine un sfânt. ― Ei bine, Sfântul Așteaptă! I-am întors spatele și am plecat opărit, punând semnul exclamării pe ultimul ei cuvânt. Asta nu mi se întîmplase: o fetiță să-și bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi cerut. Ea se trezi brusc și se miră când mă văzu: ― Aici erai? Nu știam... În aceeași clipă dîndu-și seama că-i dezvelită, slobozi un țipăt de spaimă și trase repede pătura pe ea. ― Vai, ce rușine!. În ce hal m-ai văzut! ― Haide, Aimée, nu-ți face mustrări pentru atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-o dau la o parte, dar ea rezista cu îndîrjire. O luptă scurtă se încinse între noi. (Mă războiam cu ea folosind, bineînțeles, numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă gândesc la zorile de la Spitalul „Sf. Ioan“, când, la șase dimineața, se deschideau brusc, cu zgomot infernal, ușile, iar asistentele năvăleau peste octogenarii din salon cu mirări intens vociferate precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să vedeți acum perversiune. Tot holbându-mă la domnii de la SMURD, mintea-mi scormonește năprasnic prin buzunare. Cât să le dau, potrivit tradiției daco-getice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să evităm confuzia între bogați și bogătași ! Dacă am înțeles bine, cam ca între „adevărații Arnoteni“ și acei nouveaux riches care-l agresau pe Ghepardul Molina exaltându-i social pe Dinu Păturici. Corect. Am asimilat imediat nuanța. Suntem în așa hal invadați de mârlănia îmbogățiților peste noapte, sufocați de grobianism, calibanism, țoape mediatice, vrăjitoare miliardare, mahări șucari, șuți ciufuți, mardeiași, gabori mânjiți, gagicari, ciorditori, mingicari aroganți, cămă tari etc., încât adeseori poți fi adus, fără să vrei, la un pas de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cumîși intitula zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa, purta denumirea de tractor de mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
micșora acolo. Deodată auzi glasul lui Celso, hai, intră și Își aminti că intrase În urma lui, dar abia când văzu patul de fier cafeniu și rece Își dădu seama că se află Într-un dormitor. Mirosea Într-un hol fără de hal: — Asta e casa de bani, Îi spuse majrdomnul, arătîndu-i o măsuță rotundă. — Care? Întrebă Julius, privind cu luare-aminte măsuța. — Păi, asta. Julius văzu o cutie care nu putea fi În nici un caz casa de bani. „Care?“ Întrebă din nou, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de frica spaniolei atît de corecte și expresive a Învățătoarei. În schimb Îmbufnata domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În halul ăsta?, dar o Întrerupse Nilda, care intră Întrebînd pe un ton provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci Sălbatica, furioasă, Începu să strige În gura mare: oare voiau să-l facă să verse iar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine, la urma urmei, dar uite că l-au bătut pe domnișorul Julius, bine, poate că a găsit ce-a căutat, În orice caz nu e treaba mea, fir-ar a dracului de intersecție, schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai e cu ea. „Nu pot să-ți spun nimic“, îmi zicea și-nchidea. Cum toți bărbații, în nopțile de insomnie, trec în revistă, meticulos, lista mai lungă sau mai scurtă a femeilor pe care le-au avut, amintindu-și halu cinant ce-au făcut cu fiecare, n-aveam cum s-o uit pe cea care, cum-necum, fusese totuși numărul unu și-așa avea să rămână, indiferent de cât avea să se mai lungească lista. În ciuda alegerii ei grotești, sau poate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fericit caz. Alteori, aluzii deocheate, sau, chiar, trivialități” “Nu mai spune! Nu pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul secol în acest oraș” “Zău?” “Da. Dar, dacă te miri în halul ăsta, înseamnă că nu știi nimic. Cum poți fi așa de nepăsător, de insensibil, colega? Tocmai dumneata, un condeier cunoscut și recunoscut la nivel republican, o veritabilă personalitate a târgului?!...” “Să lăsăm!...” “Mă rog, modestia-i modestie. Probabil că știi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trăiți, mă angajez să iau urgent cele mai adecvate măsuri!” “Și, de unde dracu’ ați luat voi orezul ăla încins, mă?” “Păi, așa a venit pe rețea, tovarușu’ prim, așa a venit pe rețea” “Și cum de-l vindeți oamenilor în halul ăsta?” “Păi, dacă altul n-avem. Iar oamenii cumpără, că n-au ce face. Și, parcă tot e mai bun orezul ăsta, așa încins și plin de neghină, decât nimic.” “Mă, altă dată să fiți și voi mai atenți ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Întreabă pe oricine... -Doamne Dumnezeule! Privirea mea încerca să îi spună că e ridicolă, dar ea refuza cu încăpățânare a mă crede. -Fii serioasă, eu nu sunt de profesie actor ca tine! N-aș putea să joc chiar teatru în halul acesta! A zâmbit ușor. S-a uitat iarăși la mine. -Vorbesc serios. Acum nu joc teatru. Prudent, m-am uitt în spatele ei printre copaci, apoi m-am răsucit să văd și în spatele meu. Nu era nimeni. -Mai stăm? -Da. Își
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ochii lui căzură pe posterul cel nou. Chipul i se întunecă. —Aveam altă poză acolo. Karin gemu. —Bine. Dă-mi voie să-ți explic. Asta nu-i a mea. Eu nu m-aș atinge de o chestie care arată în halul ăsta. Asta-i caroseria cea mai nasoală pe care am văzut-o vreodată. Karin clipi înainte să-și dea seama că el se referea la mașină. —Mark, e vina mea. L-am rupt pe al tău. Fără să vreau. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-un tăciune încins bătut cu vătraiul. Ajunge la imitația Homestar, chinuit de un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar fi mai bine, poate, să nu le spună. O Blackie-doi înnebunită aproape că-l doboară la pământ, știind deja, cu telepatia sa de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
accidentului. Se vede că-i pare rău imediat ce-i iese pe gură, ca și cum n-ar fi trebuit să ajungă la urechile lui, ceea ce normal că-i atrage atenția. Nu există absolut nici un motiv pentru ca ea să dea în damblageală în halul ăsta. Așa că, evident, micul ei număr îl bagă pe el în damblageală, ceva de groază. Sună la abator. După un milion de minute de ascultat „Fapte inedite despre abatoare“, în timp ce e pasat de la un funcționar p-afar-ist la altul, îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo!... mă sfredelesc... nu-i vezi? Doamne, Îndură-te de mine!» - striga - «s-a-ntors din mormînt ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii“ - zice - „și-o Întîmplare ca asta Îi sperie de moarte.“ „Da, știu“ - am zis - „dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]