2,931 matches
-
în palme și încep prășitul!...Stai să vezi! Trei fete și un băiat prășesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prășește mai încet și mai stângaci, că-i mărunțel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală și muștruluială, iau pasul și lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă și demnă până la sfârșit. Nu prășesc alandala. Măsoară, din ochi, câte o postață, o duc până la capătul stabilit...și tot așa. Deoarece țărâna-i
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
Dumnezeu se cutremură de râs! Nu?... Sigur că da!... Stai să vezi! Uită-te la dreapta, la stânga, înainte, înapoi...uită-te încotro vrei...și ai să vezi cel mult trei virgulă paisprezece țărani autentici pe/la hectar. Țăran autentic?! Da! Harnic, adică! Nu mai zic de starea hărniciei pe străzile și printre blocurile Noului Galați. Nu mai zic, pentru că se vede. Și, atunci, cum să nu se cutremure Dumnezeu de râs? În tot de-a lungul și în tot de-a
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
încolo, o duce încoace, o duce în brațe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust și gust bun. Nevasta-l mănâncă și-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneșteanul, și-i tare atent cu toată zestrea și cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, și-i tare mult iubitor de pământurile pe care le are femeia mai încolo, pe vale și pe deal! Conul Mitică
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Sigur că da!... “Nu mai e mult până mâine!”... avertizează (în șoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom și sfânt. Apoi, când clopotul religios și toaca strigă credincioșii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic și flămând adaugă măgarul la cărucioară și, fără nici o vorbă, pleacă spre casă. După activitățile de seară, Mitică se întinde în tindă, pe un pat tare și odihnitor. Nu se culcă în odaia de culcat, la coasta femeii. Vrea să
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Vlăhuță și Alecsandri ... și cel care a scris atât de frumos, marele povestitor Sadoveanu. Oamenii din sat Despre oamenii care au trăit la Bălăbănești acum o sută de ani am citit sau am auzit multe lucruri minunate. Erau oameni mândri, harnici, voinici, cu dragoste de pământ și familie, dar, pentru mine, oamenii care au trăit acum cinzeci - șaizeci de ani în satul în care am copilărit, sunt mai minunați că i-am văzut cu ochii mei și fac parte din amintirile
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
pentru mine, oamenii care au trăit acum cinzeci - șaizeci de ani în satul în care am copilărit, sunt mai minunați că i-am văzut cu ochii mei și fac parte din amintirile mele. Mă întreb și astăzi de ce oamenii acceia harnici, voinici, cu dragoste “de pământ” erau atât de liniștiți și veseli în același timp. Oare, de ce? ...poate pentru că trăiseră ororile războiului, ... cu valea Prutului plină de trupuri tinere dormind somnul de veci! ... sau pentru că suferiseră cumplit de foame în timpul secetei
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
poate pentru că trăiseră ororile războiului, ... cu valea Prutului plină de trupuri tinere dormind somnul de veci! ... sau pentru că suferiseră cumplit de foame în timpul secetei? Nu știu, Dumnezeu știe. Eu atât știu, că erau oameni cu dragoste și frică de Dumnezeu, harnici, știau să se respecte unii pe ceilalți, se iubeau, se ajutau la nevoie și nu își căutau pricini de gâlceavă și judecată. “Oamenii care au fost ” - au fost oameni minunați. Despre cei ce trăiesc astăzi în satul meu, cu părere
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
și-un frate mai mare, nu drept. Nicolai se numea el și uite cum a fost cu Nicolai acesta. El în ’41 fusese ridicat și trimis în Siberia. După cîțiva ani a ajuns să muncească în șahtă, lîngă Irkutsk. Era harnic și a ajuns un muncitor ca toți ceilalți și a avut opusc să vină acasă, la Moldova. Cînd a ajuns acasă era noaptea. El n-a mai avut răbdare să se facă ziuă ca să vină și cînd să intre în
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
povestește altui personaj, un bunic în rol de bun receptor: un asistat social al zilelor noastre își ridică de la cantina socială pachetele frumos ambalate cu carne tocată, în drum spre casă trece pe lângă o ghenă de gunoi unde o gospodină harnică, pe lângă resturile menajere, a aruncat și un deget pe care și-l tăiase accidental. Ideea de îmbogățire i-a secerat repede mințile, a luat degetul, s-a prezentat cu el la OPC reclamând că l-a găsit ambalat în punga
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
ce înseamnă magia Crăciunului: dorința de a-ți ajuta semenii, puterea de a crede în visele tale și de a le împlini, bucuria de a vedea lumea prin ochii de copil. Eroina principală este Bibi, o fetiță săracă, dar foarte harnică și silitoare. Ea are o voce deosebită și se visează artistă, dorindu-și să cânte pe marile scene ale lumii. Mama vitregă este foarte rea și o pune tot timpul să facă treabă, nelăsându-i timp pentru pasiunea ei cea
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
din iarnă, iar mie, din copilărie (nu am agreat starea de copil, când toți se simt datori să-ți dea lecții). Monotonia nopții infinite înceta pe la patru a.m.. Bunica se instala, sub lumina veiozei, la războiul de țesut. Brațele ei harnice băteau firul și învârteau suveica. Veneau vecini la taină în casa bunicilor mei. Povesteau despre vremea trecută. Pe zăpadă afară lunecau sănii, iar pe geam, raze de soare palid, care totuși în cameră trasau o dâră în care vedeam atâta
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
Sandu Ionescu și am citit în ochii lui aprecierea pe care o avea față de omul și businessman-ul Ionescu. Nea Mitică l-a cunoscut pe Sandu Ionescu în Iugoslavia. Era din Constanța și nu se codea să muncească, era deosebit de harnic. “Îmi amintesc cum în Iugoslavia eram mai mulți care încărcam un vagon, printre care și Sandu Ionescu. Văzând lentoarea cu care se mișcă la muncă o seamă dintre noi, le-a spus celorlalți, fără să se sfiască: Plecați, măi, că
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
la fel ca și pentru alți emigranți români, locul în care a învățat, și spun asta nu numai din punctul de vedere al licențierii lui în silvicultură, ci prin prisma formării lui ca viitor om de afaceri: mintea-i mergea, harnic era, agilitatea nu-i lipsea, de curaj, nici nu se pune problema că i-ar fi prisosit, așa că avea toate prerogativele pentru a deveni un adevărat businessman. Rutina dintr-un birou parizian combustibilul unei noi afaceri La Paris, Sandu Ionescu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
un amalgam, Putând să disociem și tot ar rămâne un gram, Din acea fericire inexplicabilă, cuprinzătoare, Ca și când ne lovim adesea și nu prea ne doare... Limba română și-a primit multe stimulente, Relieful să fie culpa atâtor multe răcnete? Tocmai harnicul să fie cel mai de blamat, Iar cel mai destoinic dintre noi să fie alungat? Limba pentru acea conștiință pură de român, Fiind în ea tot ceea ce-și găsește mai bun, Dar față de influențe trebuie să fie vitează, Când
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
viziune a lumii și un maestru al limbajului. Mai mult decât atât, autorul rămâne un actor exponențial al puternicei tradiții teleormănene și acelui mirific spațiu sudist, deopotrivă binecuvântat de Dunărea neînfricată, de Câmpia Eternă și Pădurea Nebună.” (Aureliu Goci) ● „Poet harnic, publicând, de câțiva ani, cel puțin, volume cu pagini numeroase, în format 17x24cm, și, nota bene, în condiții grafice de excepție, care de bună seamă nu stârnesc neapărat fericire între confrații obligați să se mulțumească cu edituri care oferă condiții
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
de cele două familii și le adăposti sub acoperișul unei dughene ale sale de la marginea bazarului. Aici, măcar noaptea, aveau adăpost. Cu timpul, Noam și Dagan își încropiră un mic adăpost undeva aproape de fluviul Tigru, la marginea orașului. Erau oameni harnici, se descurcau cum puteau. Cel puțin, Noam trăise zile și mai cutremurătoare, în viața sa. (va urma) Referință Bibliografică: Negustorul din Ninive (2) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
fetele tale, cum îți place ție să le spui angajatelor tale. - Ei, asta e! Ce să fac? Îmi voi căuta eu altă fată, îi spuse patronul, cu o tristețe teatrală pe față, deși știu că altă fată mai frumoasă, mai harnică și mai inteligentă decât Adriana, nu mai găsesc, ai dreptate. - Ha, ha, ha! râse mai departe Alex, după care continuă, tu ce mai faci? - Ce să fac, man? Uite, și eu pe-aci cu afacerea mea. Îmi merge binișor, nu
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
bine în oglinda apii și-n ochii ficiorilor, duminica la joc. Da' mumă-sa era tăt cu ochii după ie și de multe ori o zis că, acu', dacă are fată de măritat, n-o da-o orișicui! Frumoasă îi, harnică îi, are și ceva zestre... Și-o pus cununa de sânzâiene pă cap și s-o scufundat o dată. Cununița o pornit la vale, purtată de apa Streiului păn' la marea aia mare, cum i-o spus mamă Fiica. Ne-am
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
- Bună Mihai. Crăciun fericit să ai. - Bună Ina. Mulțumesc. La fel și ție. Ce faci? - Ei, sticla cu vin, cozonacul. Mă pregătesc și eu că doar sunt femeie harnică. Tu? - La fel. Trupa a plecat de ieri și vreau să ajung la ei. - Ce munți colindați anul ăsta? - Sus, la Vlădeasa. Zăpada e numai bună de schi acolo. Tu? - Mie nu-mi stau schiurile în picioare. Ce poate fi
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
a rămas coloana pe care această comunitate își sprijină trupul și își ridică spiritul. Venerabilul Vasile Ciubotaru este rând cu litere aurite, scris la începutul istoriei unei comune renăscute, Itești, și în miezul istoriei României, ca exemplu de român cinstit, harnic și trebuitor pentru armătura ei, ca fierul pentru cimentul din care se clădesc cetățile de azi. Comunei Itești, de la o depărtare de numai câțiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur și-i stoarce lacrimi de
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
dacă a încolțit Viața? -Măria Ta, nu am primit încă vești de la toți mesagerii din Spațiu în schimb, la mine în ogradă am împrăștiat praf de stele peste tot. Cea de-a treia fiică a mea, Terra, a fost mai harnică și a umplut planeta ei cu tot felul de forme de Viață. E drept, am ajutat-o și eu... că mi-e mai dragă... -Și care sunt acele forme de Viață, Vistiernice Soare? -Unele-s mai mari, unele-s mai mici
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
Măria Ta!...Prea bine!...Așa este!...Fiul meu, Luceafărul, îndată ce a auzit de porunca domniei voastre, a insistat să plece în această aventură, iar eu nu prea am fost de acord.. Ce, vreți? Tinerețe, na!...Este singurul meu fiu mai harnic...luminează și la Miazănoapte, și la Miazăzi... Mă ajută la treabă...și...off!...în egoismul meu nu-mi doream să-l las...Gândurile îmi sunt martori. A plecat fără voia mea...a încălecat pe Vântstelar și dus a fost. Nu
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
jos ca la o scenă de final plângăcios. - Aici am greșit. Trebuia să-i las să-și termine treaba, nu să mă obosesc eu acuma să caut, să încarc sacii, să răscolesc prin toată casa. Și cu hotărârea unui om harnic pus pe treabă serioasă, se apucă să îndese în sacii rămași de la hoții ratați tot ce găsea la îndemână. Adică, fura tot ce era de furat. - Mă da', proști mai sunt ăștia ! I-am păcălit la fix. Se pun ei
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
însumând 33 de poeme, «o continuare de aur a volumului Belgradul în cinci prieteni», «s-a tipărit în colecția de poezie a revistei Lumina din orașul Panciova (Voivodina iugoslavă), revistă care apare în limba română și este editată de un harnic și inspirat colectiv de tineri cărturari din Banatul sârbesc» (AmNS, 42). În majoritatea lor, poemele din acest volum au fost scrise de Nichita Stănescu în vreme ce se afla ca invitat la un colocviu de poezie, din octombrie 1982, ale cărui lucrări
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
pasaje în acest sens sunt cele dedicate satului și meleagurilor natale din preajma Sebeșului de Sus. „Locurile de la poalele Moașei n-ar fi fost însă atât de frumoase fără însuflețirea pe care le-o dădea o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt caracteristicile ce stau la baza caracterului unui om adevărat.” Răpuși de dor, unii chiar s-au întors înapoi din exil. Declarația plină de
MĂRTURIE DE OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE ÎN TALENTUL ÎNNĂSCUT DE SUPRAVIEŢUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341759_a_343088]