1,049 matches
-
mare spătar, caimacam. Își consolidează poziția și averea căsătorindu-se cu o nepoată a Cantemireștilor, cunoaște apogeul carierei de mare dregător în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, al cărui prim sfetnic va fi. În preajma războiului ruso-turc din 1711 este numit mare hatman și participă la întâlnirile domnului cu țarul Petru cel Mare și apoi la luptele de la Stănilești. După înfrângere este silit să-și urmeze domnul în exil, pribegind nouă ani în Ucraina și Polonia. În 1720 i se îngăduie să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
o zonă mlăștinoasă cu multe poduri, mărginită de codri bătrâni. Locul a căpătat denumirea de „La Poduri”, deoarece erau mai multe: unul la sud de Vaslui, peste Vasluieț; altul mai la sud, peste „Vasluiul cel Bătrân”; un al treilea „Podul Hatmanului”, aproape de vărsarea Racovei în Bârlad. A călători prin acest ținut mlăștinos, înconjurat de păduri multiseculare era anevoios, iar când calea era desfundată, nici șase perechi de boi nu puteau urni din loc căruțele cu mărfuri venite din Italia, Turcia sau
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ce s-au succedat într-un secol și jumătate. Întorcându-ne la început de secol, într-un târg cu vreo 2000 de locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de istorie. Elena Șubin a fost stăpâna Vasluiului aproape un veac, iar viața ei s-a caracterizat prin memorabile acte filantropice. Provine din familia domnitoare Ghica. Constantin Matei Ghica, născut la Vaslui în anul 1740, a avut rangul domnesc de hatman și logofăt, a fost proprietarul moșiei și a vetrei târgului Vaslui. S-a căsătorit cu Maria Iordache Cantacuzino Deleanu și a primit ca danie această moșie de la Mihai Șuțu Vodă în 1795, devenind astfel proprietarul târgului. În 1818 târgul a
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
îndeosebi din motive financiare). Terenul pentru construirea spitalului proectat a fost cumpărat o parte în 1924 de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale și o altă parte în 1928 de la Zoe Rosetti-Bălănescu, și se afla pe Calea Floreasca, colț cu Str. Hatmanul Arbore (de aici, uneori, adresa spitalul este indicată a fi Hatmanul Arbore). În 1930, Casa Centrală a dat însă în funcțiune Spitalul de Chirurgie de pe strada Polizu și abia doi ani mai târziu, va intra în funcțiune și spitalul, proectat
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cumpărat o parte în 1924 de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale și o altă parte în 1928 de la Zoe Rosetti-Bălănescu, și se afla pe Calea Floreasca, colț cu Str. Hatmanul Arbore (de aici, uneori, adresa spitalul este indicată a fi Hatmanul Arbore). În 1930, Casa Centrală a dat însă în funcțiune Spitalul de Chirurgie de pe strada Polizu și abia doi ani mai târziu, va intra în funcțiune și spitalul, proectat cu atâta timp înainte, din Calea Floreasca. Iată ce ne spun
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
chirurgie, accidente de muncă și mecanoterapie al Asigurărilor Sociale. Spitalul este construit pe terenul cumpărat de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, o parte în anul 1924, și o altă parte, în 1928, pe Strada Floreasca nr. 8, colț cu str. Hatmanul Arbore. Aici - și în nicio altă parte, și-a desfășurat spitalul întreaga sa activitate, aici s-a dezvoltat - cât s-a putut dezvolta în cei peste 80 de ani de existență, în această locație, și numai în această locație. Despre
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la rangul de Ilustre și iubite Hatmane, chiar autorul semnînd Stacan Comis o scrisoare în care transmitea "Salutările mele lui Pleașcă zis Missir." Nu scapă epidemiei de renominalizare nici anonimi precum N. D. Popescu devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
continuă a universului și, nu de puține ori, o deplasare spre trivial: patruzecioptismul devine pazopt, poporul bobor, revoluția rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi) se introduc jocuri facile de cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere Roma învinsă își fac loc expresii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Iancu și I. L. Caragiale erau una și aceeași ființă". În acest fel ajungem să nu mai înțelegem ale cui sunt meditații de felul "ca să capeți experiență, e bine să practici opinii opuse" și cine sugerează lui Caudella pentru muzica operei Hatmanul Baltag "o ușoară nuanță de trivialitate". Abordîndu-l în marginile psihanalizei, Pompiliu Constantinescu va remarca similitudini între autor și propriile personaje ("Sociabilitatea lui I. L. Caragiale este proverbială; și-a risipit viața în conversații uluitoare, în presă, bodegă și cafenea, trăind alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
copii la românii de peste Nistru, Moscălia ș.a., se aduc numeroase argumente privind identitatea etnică, comunitatea de limbă și cultură a tuturor românilor, inclusiv a celor de la răsărit de Nistru. SCRIERI: Les Émigrés roumains à Paris (1850-1856), Paris, 1933; Dănilă Apostol, hatmanul Ucrainei, [București, 1933]; Republica Moldovenească a Sovietelor, București, [1938]. Culegeri: Din literatura populară a românilor de peste Nistru, introd. edit., București, 1939. Repere bibliografice: „Dănilă Apostol”, „Caiet bibliografic”, 1933, 2-4; Nicolae Dunăreanu, Figuri contemporane din Basarabia, Chișinău, 1939, 122; Predescu, Encicl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
1820, alături de Veniamin Costache, refăcea Seminarul de la Socola, aducând, din Ardeal, profesori de specialitate: I. Costea, I. Manfi, V. Fabian-Bob și Vasilie Popp. A. este cel care organizează prima reprezentație teatrală în limba română, la 27 decembrie 1816, în casa hatmanului Constantin Ghica din Iași, cu pastorala Mirtil și Hloe, prelucrare de Florian după S. Gessner. În timpul Eteriei, se refugiază în Bucovina și Basarabia, întorcându-se la Iași în 1822, când saluta „restatornicirea” domniilor pământene. Apreciat de Ioan Sandu Sturdza, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ianuarie, lozincă, miros, !regizor, sever, șervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
lozincă, miros, !regizor, sever, șervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
construcția și la unitatea dramei. De o teribilă opacitate suferă însă D. când devine el însuși autor dramatic. Țară și Mihnea-Vodă (1876), o „dramă națională”, alegoria Le Rêve de Dochia (1877), Ostenii noștri (1877) sau, în colaborare cu I.D. Malla, Hatmanul Dragan (1880), toate jucate de Teatrul Național, imprimă subiectelor istorice o falsitate stridenta, un aer de opereta agravat de stilul declamator, umflat. Eminescu vedea aici o lipsă de pietate față de „nenorocirile țării”, Caragiale îl suspectă de plagiat (Țară și Mihnea-Vodă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
București, 1877; ed. 4 (Visul Dochiei), trad. C.D. Ollănescu și Th. Șerbănescu, București, 1894; Ostenii noștri, București, 1877; Crimă din strada Polona, f.l., f.a.; Leș Roumains du Sud (în colaborare cu Nicolae Densușianu), București, 1877; Artă în timpul resbelului, București, 1879; Hatmanul Dragan (în colaborare cu I.D. Malla), București, 1880; Mixandra, București, 1880; Încercare de terminologie poporana română, București, 1898; Istoria României contimporane, București, 1901; Bucarest en 1906, București, 1907. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Despre cultura, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 180-187
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
din 1906 fiind administrat de fundația cu același nume. Din anul școlar 1906-1907 instituția este asimilată liceelor de stat, desfășurându-și activitatea conform legislației școlare în vigoare la acea dată. Lăcașul a fost creat cu fonduri lăsate prin testament de hatmanul Anastasie Bașotă, cu scopul de a conferi educație elevilor, fii de săteni săraci sau orfani, astfel încât, după absolvire, aceștia să poată accede la universitățile europene 118. Prezența unui liceu - creat, ce-i drept, din inițiativă privată și având ca beneficiari
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în componență foști elevi din generația antebelică ce devin nume marcante în mediul universitar 122, Asociația s-a remarcat prin câteva inițiative notabile: s-au tipărit 300 de cărți poștale cu fotografia ctitorului liceului, dar și trei broșuri conținând testamentul hatmanului Bașotă, statutele Asociației și un memoriu referitor la starea materială. Deplângând lipsa de adeziune a foștilor elevi la acest organism, membrii activi își propuneau totuși, la 1923, să creeze o bibliotecă școlară și să susțină financiar elevii săraci ce doreau
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase. Farsa într-un act O soacră (sau Soacră-mea, Fifina, jucată în 1883) nu e decât o incoloră comedioară de salon. Pentru opera bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria 100
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
alegoria 100 de ani, „revistă istorică națională a sec. XIX”, de fapt o însăilare de versuri și proză din autori români. Ca traducător de opere dramatice, în afară de Roma învinsă de A. Parodi, C. a mai realizat versiunea românească a piesei Hatmanul, după drama L’Hetman a lui Paul Déroulède, și Cârdășia, după La Camaraderie de Eugène Scribe. În momente și schițe, aceeași lume ca și în comedii. Într-o stare de continuă agitație sau, dimpotrivă, împăienjeniți într-un fel de năuceală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
treaptă. Însă când Răzvan vrea să fie domn, șovăie: Despot fu grec, Ioan-vodă fu armean și Iancu sas... Dar orișicum pîn-acilea din mila dumnezeiască, Noi n-am avut nici un vodă... știi!... Țara o să cârtească, Ce să-i faci!... Mai bine hatman. Să nu fi fost tată-tău!... Drama rămâne oricum foarte originală și nu figura de femeie bărbătoasă a Vidrei, care împinge pe erou pe calea ambițiilor, oferă problema centrală. Răzvan însuși e un om de voință și dacă ezită, face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jucând tenis. 67 Dorința femeii se aprinde la lectura următorului fragment din Arhondologia lui Sion (celebră mai mult pentru fantezia paharnicului decât pentru rigoarea documentară), pe care Lovinescu l-a inventat, fantazând pe marginea sintagmei "ră de muscă": "Că de la hatmanul Constantinică rămânând numai o fată Luțica, și foarte ră de muscă fiind, n-au găsit în toată Moldova, din toți feciorii de boieri, unul să o poată sătura. Au purces, au trecut toată Europa, au cercat toți bărbații și și-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe care le-au dăruit mănăstirii Trei Ierarhi din Iași, iar Precista Bacăului a devenit metoh al acesteia” (în anul 1741, pentru a stimula repopularea târgului, Grigore Ghica a dăruit băcăuanilor moșia Țarina orașului); „Miron vodă Barnovschi pe la 1630 vinde hatmanului D. Buhuș o bucată din hotarul localității Târgu Frumos pe patru cai, (...) iar Constantin Racoviță dăruiește vatra târgului Roman Episcopiei de acolo; Suceava a fost dăruită Mitropoliei; în anul 1795, domnul Mihai Șuțu dăruiește Vasluiul lui Costache Ghica hatmanul”ș.a.
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vinde hatmanului D. Buhuș o bucată din hotarul localității Târgu Frumos pe patru cai, (...) iar Constantin Racoviță dăruiește vatra târgului Roman Episcopiei de acolo; Suceava a fost dăruită Mitropoliei; în anul 1795, domnul Mihai Șuțu dăruiește Vasluiul lui Costache Ghica hatmanul”ș.a. Efectele negative ale acestor practici vor fi resimțite pe parcursul întregii perioade moderne. Astfel, locuitorii orașului Roman au reușit, după numeroase procese, să răscumpere vatra orașului de la Episcopie abia pe 10 decembrie 1848, iar târgoveții din localitatea Adjudul Nou (înființată
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]