2,407 matches
-
infectate. Dar să stăm împreună numai pentru atâta lucru, analizând ce a făcut unul sau altul? Căsnicia noastră e șubredă și fără de nădejde. O viață trăită fără sentimente, fără dragoste e ca o liră fără sunet, ca un spectacol fără haz, ca o noapte fără stele și așa mai departe... Comparații sunt la infinit. Suntem atât de departe unul de altul ca și cuplu, atât la propriu cât și la figurat. Și totuși mi-ai pus la îndoială aproape întotdeauna capacitatea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa, pe... "pe măsura mea?" Daniil surâde, cu bucurie. Cum să nu?! Avem! Avem toate mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu bucurie. Cum să nu?! Avem! Avem toate mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici am Chilia pușcă ungurească! Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boierii râd și ei. Cum să uităm? O noapte de Crăciun de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încurca hotarele. Le-a mai încurcat odată, și de nu eram noi să-l oprim, făceau cunoștință, personal. Îi sunt recunoscător pentru strădanie, deși mare nădejde, n-am...Îl cunosc eu pe Mahomed... Colac peste pupăză, se aprinde Tăutu, cu haz, Cracovia-i în fierbere: Cazimir sărbătorește tăierea buricului celei de-a unsprezece odrasle regale. Teribil bătrânul! spune admirativ Ștefan, tușind cu subînțeles. Păcat că nu-și dovedește bărbăția și pe câmpul de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea... Boierii, cu ochii plecați, cu mâinile împreunate, într-o tăcere religioasă; numai clopotele lipsesc... Ștefan îi privește, le zâmbește: Ce-mi stați așa ca mireasa în noaptea nunții?! Voi știți că vin turcii?! Da! "Vin turcii!" spune el cu haz. Și ce dacă vin?! Au mai venit ei!... Și?! Și cum au venit, așa au plecat! Le-am pus sare pe coadă, se hlizește Mihail. Așa-așa! I-am mai batjocorit noi... De nimic nu se teme Mahomed mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La luarea miresei, flăcăii cereau mirelui "vulpe" (vin, țuică sau bani) ca să-i dea mireasa. Când venea mirele cu nașii după mireasă, ea trebuia să se ascundă și mirelui i se prezenta o babă împodobită cu paie, urzici, ca să producă haz. Mirele căuta mireasa și-o găsea destul de greu. Alaiul când pornea la cununie, miresei i se punea un ban în pantof, ca să fie bogată în căsnicie. De asemenea, se puneau bani sub covorul pe care stăteau mirii la cununie. În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nevoi speciale. Părinții mei l-au ajutat pe vecinul Ion (Ciubotarul) care a orbit în noapte de Înviere, curățându-și pușca de vânătoare. E bine să ne reamintim cuvintele înțeleptului Esop, cel care le-a spus unor copii ce făceau haz de cocoașa lui: "Eu îmi port infirmitatea în spate, în schimb voi o purtați în cap și inimă și asta e mult mai urât". Conduita civilizată implică toleranță reciprocă între oameni, grijă pentru ceilalți. Simion Mehedinți pe drept cuvânt afirma
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Maria Mică, din Costișa. Zgomotul infernal ne-a făcut și mai neajutorate. Numai puteam comunica între noi, deoarece nu ne puteam auzi. Ne-am lipit una de alta, ne-am privit îndelung și-am izbutit într-un râs nepotolit. Făceam haz de necaz. Am ajuns la luncă și când trebuia să trecem Suceava cu picioarele, o mare de apă tulbure ne-a înspăimântat. Cele trei crăci ale râului se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să muște o nucă și i s-a făcut gura pungă de amărală, a scuipat cu ciudă și toți și-au deșertat rubăștile, dând drumul pe jos nucilor verzi. Eu și frate-miu Vasile am văzut întâmplarea și am făcut haz pe ascuns de neștiința lor și de cum s-au păcălit. într-o zi s-a întâmplat ceva care i-a făcut pe cei doi, Maria și Costache Gheorghiu să-și schimbe oarecum judecățile privind evenimentele și mai ales oamenii cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să recurgă la cele ce mi-a povestit despre mine, atunci, maică-mea. În propria-mi ureche, se mai păstrează doar sunetul goarnei care anunța, seara, stingerea, și aceasta este desigur cea mai veche melancolie a mea. Mama povestea cu haz mai ales două fapte mie mai târziu semnificative: încă mă târam în patru labe când trebuia să fiu îndeosebi supravegheat, căci plăcerea mea era nu numai să rod var de pe pereți, dar și să mănânc noroi uscat și balegă de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noastră se încărca adesea de vânat: iepuri, căprioară, mistreț, chiar urs, ca să nu mai vorbesc de prepelițe, becațe, fazani) contribuind la incitarea permanentă a impenitentului Don Juan. Eu l-am ținut mereu pe unchiul Toader de prost (nu făcea nici un haz de mine), dar în vremea războiului colonelul și-a arătat din plin capacitatea, mai ales în retragerea din Rusia, când și-a salvat cu mare destoinicie și curaj oamenii din încercuiri, fapt pentru care a fost decorat cu Ordinul „Mihai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
doar de amicii ei, buni desigur, dacă o găzduiau cu săptămânile doar de dragul jocului. Filofteia Godini, născută Dimitriu și măritată în prima căsătorie Negoițescu, trebuie să fi fost o femeie nu numai frumoasă, dar și nespus de agreabilă, vioaie, cu haz. Atât cât am cunoscut-o eu, sporadic, dar mai îndelung decât pe „mama tină“, căci a trăit până în anii ’60, o știu doar ca ahtiată de dulciuri, de-a dreptul lacomă de țigări și cafele și văicărindu se la bătrânețe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am avut prilejul să o cunosc atunci: o foarte bătrână, trufașă, rece cucoană de Ardeal din alte vremuri) ar fi făcut-o cu „sluga“, vizitiul. Fiica protopopului, mai mare cu vreo trei ani decât mine, blondă, înaltă, agreabilă, împroșcând cu haz ironia - și-ar fi pus mai bine în valoare frumusețea dacă n-ar fi fost atât de voluntară, ceea ce dădea bărbiei ei un aer viril -, venise și ea în vacanță (nu de la studii - căci, după ce terminase liceul, n-o mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dobândind prestigiul și durata acesteia. Până în ziua de astăzi, la distanță de un secol și jumătate, sentimentul nostru față de fenomenele în discuție rămâne marcat sensibil de imaginea lor literară, prin reflexele ce ni s-au creat în școală, când făceam haz de cucoana Chirița și căpătam notă bună pentru asta. O comedie rămâne însă ceea ce este, iar un proces istoric așijderea. Nimeni nu se naște învățat, adevăr valabil și când este vorba de însușirea unei noi limbi sau, pur și simplu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ați fost madame, ci acum, mulțumită lui Dumnezeu, sânteți și dumneavoastră cocoane, cu casele dumneavoastră, cu boierii dumneavoastră.“ (Vodă și prinț...) Evoluția semantică a termenilor de reverență îi prilejuiește lui Heliade, și în alte ocazii, observații judicioase și pline de haz: „Jupâneasă, slav. «doamnă». Nu cred că nici o doamnă mai va să fie jupâneasă; nici un colonel, nici un maior mai va să fie jupân, și însuși de le-ar fi numele oricât de slavone; iar daca or vrea, fie-le de bine
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Competiția survine între paleoși neologisme, mai exact între paleoși neoglosie, întrucât ea depășește sfera lexicului spre a angaja, în moduri specifice, domeniul morfologiei, al sintaxei și al stilului. O enumerare burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
replici vor să realizeze mai multe lucruri în același timp. Dar faptul că astfel de personalități de calibru, fiecare în domeniul lui, nu izbutesc să facă ceva mai bun atunci când se strâng laolaltă să-și etaleze public forța analitică sau hazul este un simptom grav. Astfel de obiecții ar părea de detaliu când vorbim de principalele eșecuri ale celor două decenii: câte o șuetă lăbărțată și anostă la televizor, fie ea și între celebrități intelectuale, nu conteză în evoluția generală a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
recitit. Deși n-am citit chiar toate cărțile lor. Am răsfoit pe ici, pe colo...” (Jorge Luis Borges lui Jean d’Ormesson, cf. Secolul 20, 5-6, 1982). În corespondența lui Thomas Mann se află o scrisoare minunată prin sinceritate și haz, adresată în 1951 redactoarei paginii literare la New York Herald Tribune, în care autorul lui Doktor Faustus constată cu mirare și oarecum jenat că lumea îl crede nemaipomenit de savant deoarece cărțile lui sunt pline de atâta „cultură”. El mărturisește că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parodiabile, cât tocmai cele după mai vârstnicii foști colegi de la Spiru Haret ai autorului, Constantin Noica și Mircea Eliade, care, nefăcând niciodată nici pe agonicii, nici pe disperații, nu se pretau decât la o parodiere subtilă, interioară, de un inenarabil haz intelectual. Eu nu cunoșteam atunci pe nici un reprezentant al „tinerei generații”, în schimb, prin relații de familie, cunoșteam mulți intelectuali „bătrâni”, unii într-adevăr în jur de șaizeci de ani, dar majoritatea între 40 și 50, personalități notabile, câteva chiar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
geniu, pretenția lui exorbitantă s-a dovedit după câteva decenii un pariu câștigat, fiind azi un loc comun al culturii mondiale. Și în privința lui Nu lucrurile stau la fel. Intenția de a scandaliza este evidentă și, de altminteri, declarată expres. Hazul cărții este imens. Viața literară românească a epocii e prezentată ca o inenarabilă comedie bufă. Personalitățile ei notabile apar într-o galerie de portrete burlești grozav de bine prinse. Partea cea mai șocantă e însă partea propriu-zis critică, în care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de umor. Ele trebuiau luate cel puțin cum grano salis. Asta se simte din capul locului și pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și anecdotica sunt surprinse în flash-uri de o acuitate rară. Este în aceste scrisori ceva din spiritul Arhondologiei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]