1,306 matches
-
de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și a fost numit, la cererea voievodului de atunci, ca egumen la Mănăstirea Galata, unde a format o obște bine organizată
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
sa era Paulette Vuillamy. Numele său de familie sub formă de număr a fost dat, se pare, unui străbun abandonat. Ar putea fi: . După studii la Liceul Henri IV, a intrat în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty, apoi a fost numit vicar al parohiei Sainte-Jeanne de Chantal din cel de-al XVI-lea arondisment al Parisului, al cărui preot era Jean-Marie Lustiger. În 1974 a fost numit director
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
toate inițiativele de început de episcopat ale cardinalului Lustiger (École cathédrale de Paris, Radio Notre-Dame, redecuparea sectoarelor parohiale, revizuirea formării preoților). La 25 iunie 1988 a fost numit episcop auxiliar de Paris, cu titlul de episcop titular de Thibilis, si hirotonit la 14 octombrie 1989. Este membru al Consiliului Pontifical pentru Familie din februarie 1995. În noiembrie 1998 a fost ales președinte al "Comisiei Episcopale pentru Familie". La data de 21 aprilie 1999 a fost numit arhiepiscop de Tours. Fiind discipol
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
Turingia). După bacalaureat a studiat teologia protestantă la Universitatea din Halle fără absolvirea examenelor (1736-1738), apoi s-a străduit ca educator privat în Regensburg. Acolo a avut loc prima sa predică în biserica luterană "Neupfarrkirche". În anul 1741, a fost, hirotonit în această biserică, preluând funcțiile de predicator și administrator, cu toate că el nu terminase studiul precum nefiind din Bavaria, și, astfel, considerat străin. În anul 1760, Universitatea din Wittenberg i-a acordat titlul de doctor al filozofiei și în 1763 a
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
ca traducător de limba japoneză sub conducerea generalului Douglas MacArthur. După terminarea serviciului militar și-a completat studiile universitare, a obținut titlul de Master of Arts în limba spaniolă și a devenit profesor de literatură spaniolă. În 1954 a fost hirotonit preot ortodox și a păstorit Parohia "Sf. Serafim" din Dallas până în 1969. La 29 iunie 1969 a fost numit episcop-vicar al Eparhiei de San Francisco și de Vest (în ), iar din 1970 a fost episcop-vicar al mitropolitului Irineu la Washington
Dmitri Royster () [Corola-website/Science/323801_a_325130]
-
-lea din Vatican, rectifică această dublare și, drept urmare, în actualele ediții ale Anuarului pontifical nu mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici și tradiția care susține că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoți. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei (Rugăciunea Euharistică I) alături de cel al lui „Lin, "Anaclet", Clement, Xist, ...”
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
decât treisprezece ani. Când a avut vârsta pentru a urma studiile superioare, s-a înscris la Școala Patriarhală de Teologie din Halki (Istanbul), diploma obținând-o în 1910. Apoi s-a călugărit, primind numele de Athenagoras, după care a fost hirotonit diacon. A devenit apoi arhidiacon al episcopului de Pelagonia, apoi, puțin mai târziu, secretarul arhiepiscopului Meletios al Atenei care a devenit patriarh ecumenic al Constantinopolului în 1919. A fost hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
a călugărit, primind numele de Athenagoras, după care a fost hirotonit diacon. A devenit apoi arhidiacon al episcopului de Pelagonia, apoi, puțin mai târziu, secretarul arhiepiscopului Meletios al Atenei care a devenit patriarh ecumenic al Constantinopolului în 1919. A fost hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut posibilitatea de a sluji ca simplu preot. În 1930, mitropolitul Damaskinos, viitor regent al tronului Greciei, a efectuat o vizită pastorală în America. La revenirea în Grecia, a recomandat patriarhului
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
clădiri Konponchudo. Pe parcursul secolului IX importanța templului crește, el devenind unul dintre cele patru mari temple-protectorare ale capitalei (celelalte trei fiind Mii-dera, Tōdai-ji și Kōfuku-ji). Astfel, în 833 călugării Gishin și Ennin, discipolii lui Saichō, obținând permisiunea imperială de a hirotoni preoți și călugări, au petrecut prima ceremonie independentă. După moartea lui Ennin, secta Tendai este divizată în Tendai Sammon, cu centrul la , și Tendai Jimon, cu centrul la Mii-dera, la poalele muntelui Hiei. Deși rivalitatea dintre Sammon și Jimon nu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teza de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreștin, sub îndrumarea științifică a arhim. prof. univ. dr. Nikolaos Ioannidis și a mitropolitului prof. univ. dr. Hrisostomos Savvatos. A fost hirotonit diacon și preot în anul 2001 și tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfântă Treime din Albă Iulia (Catedrală arhiepiscopala), la inițiativa arhiepiscopului Andrei Andreicuț. În același an a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 2011 la
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
propriei sale declarații, făcută la 3 septembrie 1857 la consistoriul duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisifenco (născut în Chilia, Basarabia) a intrat în 1837 în Mănăstirea Caracal de la Sf. Munte Athos, unde s-a călugărit în 1839. În 1841 a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, după care a plecat „în părțile Dunării, aproape de Isaccea, lângă apa numită Celic-Dere, unde a fondat un schit cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"”. O troiță amintește: „Aicea a fost biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil", a treia
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost și succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca mitropolit al Moldovei pe Teoctist, de origine bulgară, care s-a bucurat de sprijinul autorităților politice. O nouă încercare de unire a Mitropoliei Moldovei cu Biserica Romei a fost întreprinsă către sfârșitul secolului al XVI-lea de mitropolitul Gheorghe
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
facto sub jurisdicția bisericii calvine. Mai mult, Teofil Seremi moare subit în iulie 1697, fiind suspectată o otrăvire a acestuia. Mai mult, ambiguitatea situației din 1697 se răsfrânge și asupra următorului mitropolit al Ardealului, Atanasie Anghel, care merge să fie hirotonit episcop la mitropolia ortodoxă de la București, primind daruri de la Constantin Brâncoveanu și o instrucțiune din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului. Este însă evident că ideea unirii era din ce în ce mai acceptată în Mitropolia Ardealului, pe măsură ce consecințele ei practice erau înțelese, și pe măsură ce partea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru"” hirotonește pe „"ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Ioachim al Proilaviei se intitula, la 1777,"„Ioachim, cu Mila lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În anii 1775 și 1777 vizitează raiaua Hotinului, hirotonind mai mulți preoți, după cum urmează: "Articol principal:" "Chiril". Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română. În urma intrării Ucrainei Hanului în compunerea Imperiului Rus, în urmaPăcii de la Iași
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie 1810, când a fost numit Mitropolit al Dramei, în nordul Greciei. Partenie al II-lea al Proilaviei hirotonește la 21 iunie 1801 pe diaconul "Petru Cămârzan", pentru parohia "Rosoșani din raiaua Hotinului".
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
bizantin și papa de la Roma. Ridica problema rangului patriarhului de la Constantinopol în relație cu papa de la Roma. Canonul a conferit privilegii egale preasfântului scaun al noii Rome cu cele ale vechii Rome împărătești. Canonul acordă arhiepiscopului Constantinopolului dreptul de a hirotoni episcopi pentru provinciile Pont, Tracia și Asia. Marcian a reformat finanțele imperiului și a repopulat provinciile devastate de huni. El a respins atacurile asupra Siriei și Egiptului din anul 452 și a înăbușit tulburările de la frontieră cu Armenia în 456
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au format obștea monahală a Mănăstirii Hâncu. Prin binecuvîntarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove, duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață), originar din satul Lupa - Rece, județul Chișinău, care a fost hirotonit ulterior în cinul de arhimandrit. Mănăstirea și chiliile au fost găsite de Arhimandritul Petru în paragină și în ruini. Avînd Harul Duhului Sfînt și dragoste nemărginită față de El, Bunul Dumnezeu a trimis aici primele viețuitoare ale obștii, care au primit
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Ieromonahul Paisie Răileanu (1957-1960) - Pr. Pavel Coadă din Ciclova Montană (1960-1973) - Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-1999) - Arhimandrit Casian Onita (1999 - prezent ) Eftimie Bilan a îngrijit de mănăstire o perioadă de timp, după care a intrat în cinul monahal și a fost hirotonit ieromonah, slujind ani de zile mănăstirea și asigurând trecerea ei prin greii ani de până la 1989. VI. Mănăstirea Călugăra în secolul XXI "1. Lucrări de restaurare a bisericii mănăstirii" De la 1 noiembrie 1999, Mănăstirea Călugăra a trecut sub conducerea administrativă
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
teza de doctorat cu subiectul "Probleme de psihologie la Evagrie Ponticul" obținând titlul de doctor în teologie. În timpul anilor de studii, pentru a combina teoria cu practica, studiul cu slujirea preoțească, s-a hotărât să intre în rândul clerului fiind hirotonit în primăvara anului 1997 diacon și apoi preot celib de către mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei și Europei Centrale, cu binecuvântarea căruia a înființat și a slujit la parohia "Nașterea Domnului" din Stuttgart. Activitatea misionară în timpul acestor ani printre credincioșii români
Nicolae Condrea () [Corola-website/Science/308644_a_309973]
-
anii 1981-1990 funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. s-a născut la data de 21 mai 1918 în comuna Iara (astăzi în județul Cluj). A studiat la Colegiul Pontifical "Pio Romeno" din Roma. A fost hirotonit ca preot greco-catolic la Roma în data de 25 martie 1945, fiind încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla. În perioada 1979-1981, Mons. Traian Crișan a îndeplinit funcția de subsecretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. La data de 7
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
a devenit un călugar la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. El a studiat la Seminarul din Halki (pe Insulele Principilor, aproape de Constantinopol), precum și în Odesa. A absolvit Academia Teologică din Moscova (la Lavra Troitse Sf. Serghie) în 1856. A fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională independentă a bulgarilor pe 11 mai 1872, a fost caterisit de sinodul
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
preotul Pene Ștefan din Buzaș. Pentru o scurtă perioadă de timp, parohia Escu este administrată de preotul Dumitru Beldean, decedat în 1846, urmat de Pop Grigore preot în localitatea învecinată Osoi. Tot din Osoiu era originar și preotul Petru Gavriș, hirotonit pe seama satului Escu în decembrie 1851 de către episcopul Andrei Șaguna. În 1857 satul avea 50 de case și 277 locuitori din care 275 erau ortodocși, un greco-catolic și un reformat. În anul 1869 se înregistrau 329 locuitori și 58 de
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude" pentru lucrarea susținută
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]