1,662 matches
-
În definitiv - și asta pentru că suntem la metafore digestive - indiferența îmi pare un laxativ al spațiului vital, ce face cu putință căutarea locului cuvenit fiecăruia. Facilitează tranzitul, deși e drept că uneori împinge lucrurile până la confuzia cu iureșul incontinent al hoardelor năvălitoare. − Din ce în ce mai poetic... Nu văd nici un motiv ca scatologia să nu fie și ea estetizată așa cum, fără îndoială, merită, fu de părere Luc. "Trebuie mers/ spațiul aspiră", scria Guillevic. Dar nu sunt chiar convins: puterea de aspirație și inspirație a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se poate, atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea distinge nimic în bezna dormitorului, iar într-a minții nici atât. Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un portret al celui care a condus țara prin șmecherii, vizite de lucru pe toate meridianele lumii și cuvântări pentru un popor care nu-i putea răspunde, pentru că „România nu era decât un lagăr concentraționar păzit cu strășnicie de o hoardă de lichele puse pe căpătuială, ucigași de profesie infiltrați prin delațiune, amenințări și represalii În intimitatea individului, demonetizând astfel ființa umană În numele conducătorului”. Era În 21 februarie 1990 când a publicat acest text În revista Baricada. textul e deosebit de virulent
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
micilor state vecine, el realizează o lovitură de maestru cucerind, în 1495, Republica Novgorodului, leagănul statului rus în timpul cuceririi lui Rurik (882). În sfîrșit, cu doi ani înainte de moartea sa (1503), Ivan al III-lea dă o lovitură de grație Hoardei de Aur, punînd capăt dominației de secole a mongolilor asupra Rusiei. În același moment în care se prăbușea bătrînul imperiu al Constantinopolului, tînăra putere rusă a lui Ivan cel Mare devine statul conducător al creștinătății ortodoxe, refugiul natural și centrul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
AȘTEPTATĂ În istoriografia românească se resimțea de multă vreme necesitatea întocmirii unei lucrări de sinteză, care să cerceteze în profunzime evoluția relațiilor dintre români și tătari și să pună în adevărata lui lumină rolul jucat în istoria țării noastre de Hoarda de Aur și mai târziu de Hanatul Crimeii. Până acum, în afara studiului de temeinică erudiție publicat în 1933 de Aurelian Sacerdoțeanu despre Marea Invazie tătară și sud-estul european și de informațiile sporadice risipite prin tratatele de istoria românilor și prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
față o vedere de ansamblu despre relațiile româno-tătare, începând cu anul 1241 - adică din momentul marei invazii tătărăști în Europa - până în anul 1502, când tătarii lui Menghi-Ghirai, hanul Crimeii, și moldovenii lui Ștefan cel Mare dau o lovitură de moarte Hoardei celei Mari, încercuindu-i și capturându-i cea mai mare parte a oștenilor ei. Volumul acesta nu este, de fapt, decât partea întâia a unei lucrări mai vaste, ce trebuia să cuprindă un studiu în completare, intitulat Românii și Hanatul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sfârșit, o altă îndatorire greu resimțită era cea de a-i însoți în expedițiile lor războinice, luptând alături de ei. Rolul lor nefast în istoria poporului nostru nu a încetat nici după ce au fost refulați de pe teritoriul locuit de români Căci hoardele din afara granițelor românești au constituit timp de secole o permanentă amenințare pentru Moldova și Țara Românească, expuse incursiilor lor prădalnice. În anevoioasa lor politică externă, vizând menținerea unei fragile independențe naționale, voievozii moldoveni și munteni au trebuit să țină permanent
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
însă, că aceiași tătari, ce ne-au ținut pe loc, ba chiar ne-au dat înapoi, au avut fără să vrea și unele influențe benefice asupra direcției luate de viața poporului nostru în Evul de Mijloc. Astfel, loviturile date de Hoarda de Aur Regatului maghiar, au stăvilit expansiunea acestuia pe versantul sudic și răsăritean al Carpaților, favorizând dobândirea independenței Moldovei și Țării Românești. Căci, după cât se pare, la Posada, Basarab a avut împotriva lui Carol Robert și sprijinul „păgânilor vecini”, adică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la maximum a izvorului istoric de informația pe care o conține, Alexandru Gonța recurge, ca și maestrul său, la o masă impresionantă de informații, pe care le analizează critic, stabilind pentru fiecare gradul ei de credibilitate. Meritul studiului lui asupra Hoardei de Aur constă în plasarea problemelor, pe care le analizează, în contextul mai vast al istoriei universale, stabilind conexiunile necesare între faptele petrecute la Câmpulung și cele ce aveau loc la Dest’i Kipciak și Buda. Chiar și atunci când studiază
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o documentare occidentală, care începe să se perime din cauza întârzierii dării la tipar a unei lucrări, ce a putut să apară numai datorită devotamentului și sacrificiilor consimțite de doamna doctor Verona Gonța, soția dispărutului. În orișice caz, lucrarea Românii și Hoarda de Aur este o operă binevenită și de multă vreme așteptată, care umple un mare gol din istoriografia noastră și constituie un bun început pentru studierea mai temeinică a unui subiect pasionant. În lucrarea lui Alexandru Gonța, basarabean născut în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
meditând asupra destinului nedrept al poporului său, nu se poate împiedica să nu remarce că luptele, sacrificiile și contribuția efectivă a românilor la apărarea civilizației europene, nu sunt înregistrate și apreciate cum s-ar cuveni. Trebuie adăugat că Românii și Hoarda de Aur, deși este o carte de serioasă erudiție, se citește cu mult interes chiar de către nespecialiști. Deplângând pierderea timpurie a unui istoric, care a adus atâtea contribuții valoroase la istoria poporului român, îndeosebi cu privire la domnia lui Ștefan cel Mare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
două volume ed. I, în La Haye, la 1834 și 1838, și în patru volume, ediția II-a, la Amsterdam, în 1852. Mult mai restrânsă și didactic alcătuită, dar putând fi consultată cu folos, este lucrarea orientalistului german Hammer-Purgstall, privind Hoarda de Aur, Geschichte des Goldenen Horde in Kiptschak, prezentată, în 1835, Academiei ruse și publicată abia în 1840, la Pesta (Marea Invazie, p. 106-128). Mai bine informată și scrisă după utilizarea severă a izvoarelor documentate latine, germane și, mai ales
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
București, 1933, care discută, pe o vastă informație bibliografică, pătrunderea mongolilor în Țările Române și retragerea, și apoi instaurarea, dominației mongole în sud-estul european. Raporturile rușilor cu mongolii, așezarea acestora la nordul Mării Negre și a Mării Caspice, urmată de constituirea Hoardei de Aur și desprinderea de ea a Hanatului din Crimeea, întocmite pe izvoare rusești și orientale, sunt dezbătute și tratate cu o mare claritate de B. D. Grekov, I. Iakubovschi, în Hoarda de Aur și decăderea ei, publicată la Leningrad
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mării Negre și a Mării Caspice, urmată de constituirea Hoardei de Aur și desprinderea de ea a Hanatului din Crimeea, întocmite pe izvoare rusești și orientale, sunt dezbătute și tratate cu o mare claritate de B. D. Grekov, I. Iakubovschi, în Hoarda de Aur și decăderea ei, publicată la Leningrad, în ediția I, în anul 1937, și ediția II-a, în 1950, tradusă în românește, în anul 1953 precum și de către G. Vernadski, în The Mongols and Russia, New Haven, 1953-1955. Spre deosebire de aceste
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Leningrad, în ediția I, în anul 1937, și ediția II-a, în 1950, tradusă în românește, în anul 1953 precum și de către G. Vernadski, în The Mongols and Russia, New Haven, 1953-1955. Spre deosebire de aceste lucrări, care se mărginesc să trateze formarea Hoardei de Aur și decăderea ei, numai în legătură cu teritoriul rusesc, se află lucrarea lui Berthold Spuler, Die Goldene Horde, Die Mongolen in Russland, 1223-1502, Leipzig, 1943. Întemeiată pe un vast material, autorul epuizează subiectul, tratând, pentru întreaga perioadă, nu numai relațiile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Aur și decăderea ei, numai în legătură cu teritoriul rusesc, se află lucrarea lui Berthold Spuler, Die Goldene Horde, Die Mongolen in Russland, 1223-1502, Leipzig, 1943. Întemeiată pe un vast material, autorul epuizează subiectul, tratând, pentru întreaga perioadă, nu numai relațiile Hoardei de Aur cu statele rusești din nord, ci și legăturile ei cu sudul, crearea Hanatului Crimeii, precum și toate aspectele din viața poporului mongol, din punct de vedere social, economic, juridic, politic, militar și moral cu repercusiunile pe care le-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
an, pecenegii din Dobrogea cu principii Tatul la Silistra, Saccea la viitoarea Isaccea și Sestlav la Vicina, supuși sub suzeranitatea lui Isac Comnenul (dintre 1057-1059) sunt lăsați să apere granița de nord a imperiului (cu excepția principelui Selte, căzut cu toată hoarda sa ca un erou în luptele cu ostașii imperiali, pe înălțimile unui deal). Stăpânirea uzilor, o populație de vreo 600.000 de oameni, despre care am amintit mai sus că au luptat în urma lui Tyrah la Dunăre, în anul 1050
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu la Calca, cum s-a scris în literatura istorică până în prezent). Acolo îi aștepta marele han Kotian cu cetele cnejilor din Podolia, Iurie Domajirici și Derijicrai Volodislavici, venite în 1000 de luntri, pe Nistru apoi pe Marea Neagră și cu hoardele sale. Acestea din urmă erau formate din cumanii de la Nipru, din acei din Moldova de Sus, numită pe atunci Cumania (Neagră), din brodnici, în frunte cu voievodul lor Ploscânea din Moldova de Jos, cunoscută din actele emise de Coroana Ungară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care venea la moștenire prin reprezentanții săi, prin cei patru fii: Batu-khan, Orda, Șiban (Șaiban) și Berke, îi căzuse cele mai de Apus și îndepărtate ținuturi, în principal Imperiul Cumanilor, Dești-Kipciak, care ca ulus al lui Giuci, va fi numit Hoarda de Aur. Dar acesta nu aparținea mongolilor, în fapt, ci trebuia cucerit. Problema luării în stăpânire a acestui vast teritoriu, care cuprindea în el Țările Române de la Dunăre și stepele de la nordul Mării Negre până la Volga, luată în discuție în Adunarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ogodai, se crezu cel mai în drept ca să scrie lui Bela al IV-lea despre consecințele primirii cumanilor în Ungaria. Amenințarea avea să fie tradusă în fapt, în curând, numai că nu de Guiuk, ci de Batu-khan, viitorul stăpân al Hoardei de Aur, care, în urma unui conflict cu el la un banchet, a cerut lui Ogodai să-și recheme fiul în Mongolia. După o pauză de câteva luni de zile, în toamna aceluiași an, mongolii apar dincoace de fluviul Don și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
le-a deschis, în sfârșit, mongolilor cale liberă spre Europa centrală și spre Țările Române. Dacă Moldova și Țara Românească trebuiau ocupate, deoarece făceau parte din Imperiul Cumanilor, dăruit ca ulus lui Giuci și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei a fost extinderea suveranității acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian și cumanilor lui, socotiți de mongoli „paznicii cailor” lor. Ultimul obiectiv urmărit de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1608, spre Țara Românească. Deși aceste drumuri sunt culese din documente mai târzii, totuși, informațiile despre ele nu pot fi trecute cu vederea, căci sunt transmise prin tradiție de la o generație la alta și, mai ales, pentru că tot pe ele hoardele stepelor vor fi în căutare de pradă în secolele următoare. Afară de aceasta, ele confirmă continuitatea poporului român pe aceste meleaguri, atâta timp cât păstraseră din bătrâni, și pomeneau la 1608 tragicul episod al rușilor de la Nipru, care, luați prizonieri în războiul din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din în cronica sa, și nu Papus
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Brașov, la 31 martie. De la Brașov, unde unitățile tătare din extrema stângă s-au întâlnit fără să vrea cu acea coloană, care a străpuns munții la Oituz, Budjek, pentru a nu merge împreună pe același drum spre Făgăraș cu celelalte hoarde, s-a îndreptat cu corpul său pe la Bran, pe drumul Rucărului spre Câmpulung, la granițele voievodatului lui Seneslau, lăsând în stânga munții care, după Hașdeu, îi vor purta numele Bucegi, așa cum ne relatează Rașid-ed-Din. „De acolo peste pădurile și munții Babac-tuc
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]