3,598 matches
-
ea plânge în continuare... Caut să-i distrag atenția de la gândurile ei înlăcrimate. Îi povestesc de România, dar văd că nu e prea interesată. Apoi trec la Australia. Aici e cuiul lui Pepelea! Külli începe din nou să plângă în hohote. Mamă-mamă, ce-o fi pățit acolo!? Încep să o descos dacă a avut un accident, dacă i-a murit cineva acolo. Îmi răspunde că în Australia... i-au murit... speranțele. Încet, încet începe să mi se confeseze. Devenim prieteni. Îmi
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor devine Un trubadur al tristeții dintre cuvinte Petru Jipa
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
implicați și-au continuat distracția în intimitate. Carol se simțea ostenită, i-se inchideau ochii de somn. Un neastâmpăr sâcâitor i-se agita în piept. Presimțiri. S-a oprit în fața liftului însoțită de Beaulah și trupa. Colega ei râdea în hohote. Scotch-ul era de vină, blondul sau poate șampania. În stradă, imaginea era aceeași. Nu se schimbase nimic! Același tablou retro, cu mașini de epocă, doamne elegante la brațul domnilor în costume sofisticate și pălării asortate se plimbau captivați în
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
învelea dealul cu aripi rupestre astfel ți-ar fi pierdut urma ai fi rămas liliacul de la fereastra mea până la a nouăzeci și noua vară odată ți-am spus nu rupe toate crengile ți-era frig un dans violet curgea în hohote demonice trosneau melcii cu iarba măsurată în bemoli acum lasă am învățat cum e să crestezi inima ciocârliei Referință Bibliografică: până la a nouăzeci și noua vară / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
de când îl știu, cât de importanți sunt, fără să conștientizăm uneori, oamenii pe care-i întâlnim în viață...cât ne pot influența destinul, atitudinea, relațiile cu ceilalți...percepția propriei persoane. M. e omul cu care-mi place să râd în hohote, să plâng nestingherită, să povestesc vrute și nevrute...să mă sfătuiesc în chestiuni majore. Îl respect și îl admir foarte mult pentru puterea de muncă, de decizie, pentru seriozitate, umor și loialitate. E un prieten special...un dar, în fiecare zi. Spre
FLORI ... ÎN CLEPSIDRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349585_a_350914]
-
Nu se poate... Este imposibil să mă fi înșelat. Astfel de viziuni nu te trădează niciodată. Aici trebuia să fie, sunt sigură... Ce a putut face cu ele?". S-a oprit la marginea monumentului și a început să plângă în hohote amare, deznădăjduită. Pământul se zguduia cu ea. "Ce mi-ai făcut, scriitor al infernului! M-ai trădat, acum am rămas singură, atât de singură... Și nu voi ști, probabil, niciodată care era adevărul. Cel mai bine ar fi să mor
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Mă pregăteam să o înfrunt pe Hira aproape cu mâinile goale, dar știam că o putere nebănuită zace tocmai în acea oglindă. Apoi o văd pe vrăjitoare ridicându-se pe un covor fermecat undeva, mult deasupra mea și râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
la abator... Să nu apuc, să nu mai apuc niciodată să-i cer iertare pentru pornirea mea animalică, să rămân în mijlocul istoriei ca un blestemat, ca o rană vie... Ce Dumnezeu a putut face asta?! am strigat, prăbușindu-mă în hohote la podea. Am vrut să mă sinucid, dar mi-am dat seama că aș fi prea laș, mult prea laș pentru condiția mea. Am știut că Jeanne nu mi-ar ierta-o niciodată, că mă va aștepta mereu la mormântul
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
cer să mă ierți, dar te rog, te implor aproape să-mi deschizi o poartă către Dumnezeu, să-mi deschizi ușa către grația Lui. Jeanne... știi că era o femeie foarte frumoasă”, am început, apoi m-am prăbușit plângând în hohote. „Iartă-mă, Dannot, nu mai pot să continui”, am rostit înăbușindu-mi cu greu lacrimile. „Liniștește-te, te rog liniștește-te. O să-mi spui după aceea”. După ce mi-am venit în fire, am continuat. „A existat o după-amiază de coșmar
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
genial despre iubire, și poate chiar și despre sexul tantric, dacă te țin curelele”, am încheiat cu o glumă prietenoasă. La aceasta, Teo chiar a râs cât a putut de mult. Hai, că ești tare, prietene!”, mi-a spus printre hohote. Astfel, până la urmă, am rămas cei mai buni prieteni. Dar nu înțelegeam jocul în adevăratele sale dimensiuni. * Către ce ne îndreptăm, oare? Către o lume în care jumătate dintre noi vor sfârși răpuși de droguri, care apăreau în tot mai
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
și rostesc fatala replică: ”Ați câștigat! Acum puteți face ce vreți cu viața mea, oricum nu mai are nicio valoare pentru mine!”. Cortina cade. În sală, o spectatoare tânără, o thailandeză ce lucra drept call-girl pentru o firmă, plânge în hohote, cu lacrimi amare, la sfârșitul filmului. Era un final pe care îl afla de-abia acum, deși l-ar fi putut ști mai demult... Ea ar fi știut să-și cumpere libertatea. Foto: Wikimedia Referință Bibliografică: Libertate de vânzare / Mihai
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
s-au deschis într-adevăr porțile iadului... V-am mai privit o dată, ca pentru a fi sigur că am băut cupa deznădejdii și a trădării până la capăt, apoi m-am făcut nevăzut. O altă poveste va începe... Am plâns în hohote scurte, de neoprit. Desigur... trebuia să-mi fi dat seama. Era prea frumos ca să fie adevărat. Tocmai reușisem să ies în afara jocului, să evit fatidica oră 12.00. Tocmai mă avântasem către infinit... Am citit mult, am navigat în neștire
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
l-ai ucis descărcând un cartuș întreg în el!! Acum ești mulțumit?". M-am albit complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este, nu trebuie să ne mai vedem vreodată...", am încheiat precipitat și m-am făcut nevăzut. * "Deborah... Știi ce-i mai rămâne unui om a cărui viață întreagă a fost distrusă? Care și-a văzut năruite
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
gălbenuș sub un castron de sineală umbre de ființe trezite în orașul ei de himeră cu uși din stejar casă fără adresă pe insula ei de acum Strâns înfășată o gură stâlcită sorbea din pământ Strâns înfășată în somn fluid hohot prefăcut în piatră Strâns înfășată jucărie din argint alungată din loc în loc de vântul de la prânz De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Din întuneric se luptă să se nască Julia May în brazde străine și ferecate în preziceri
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-ați făcut, animalelor?”, am strigat. Înainte de a ma prăbuși la pământ neputincios, plângând în hohote amare, am reusit sa vad față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia, apoi mi-am îngropat față în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
care înmoaie miezul comediei clasice în focul purificator al unei lacrimi, compunând prin modalitățile sale de exprimare scenică un original crochiu de hiperbolă non-barocă, dacă ar fi să îl parafrazăm pe inegalabilul comparatist Edgar Papu, în așa fel încât și hohotul de râs, și plânsul par a fi, deopotrivă, nicidecum rezultanta fără semnificații majore a unui surplus de forme diferite cuprinse în planul personal al manifestării artistice, ci veritabile instrumente concrete de explorare a celui mai întunecat ungher al sufletului omenesc
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
câte stele am eu pe umăr! se oțărî căpitanul, ieșind vijelios din sală, după ce-și adună câteva hârtiuțe citite la instructaj și simți atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional pe epoleții bluzei. Se albi la față, auzind hohotele de râs ce izbucniseră în urma sa, dar nu se-ntoarse. Îi scăpă doar o înjurătură dură, adresată tuturor, în gând... Referință Bibliografică: D ALE POLIȚIEI (1) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului iubire... amurgul se țese pe o mare atât de singură contemporană și totuși veche în unduiri de valuri ne-astâmpăr de viu... cineva licitează naiv un răsărit unde poezia poate să râdă în hohote uitând de lacrimi... linia vieții mereu orizontală se rănește singură în ascuțimi de sensuri și crede încă într-un rotund... era un timp înscris în cub de apă și pe toți pereții de suflet se pictau vitralii în culori de
IUBIRE... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349206_a_350535]
-
voi, pă la bozgori, că să mai știm și noi, că de-o fi să venim cîn’ ne-oț’ chema să nu stăm ca proștii, ai, ia zî! Sensibilă și plină de bun simț, draga de Hildegarde îi răspundea, râzând in hohote, probabil de bucurie: - Aaaa, Monchi, ia, ia, Monchi, ia, ia... Și-o ținea tot așa, de învățase și Timona limba germană pe care de altfel o folosea curent, mai ales la serviciu. Tot cam la fel se petreceau lucrurile și
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
nu era un prilej de sărbătoare. - Nu, nu mai mergem... Vom pleca acasă, ne așteaptă copiii, preciză Nicolae cu voce ștearsă, ce venea de departe. - Nicolae, să-mi aduci fata acasă! Când mi-o aduci pe Romelia? Floarea plângea în hohote iar Nicolae nu știa cum să o liniștească... - O voi aduce, o voi aduce..., repetă Nicolae, cu glasul stins de tot... Cu bine! Drumul spre casă se dovedi mai lung și mai apăsător. Cei doi nu au scos nicio vorbă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
ridică în mod special împotriva păcatului avortului. Am transmis femeilor că Domnul vrea pocăința autentică, dar totodată El dorește să le vindece rănile sufletești, relațiile cu soții, cu copii din pricina acestui păcat nemărturisit. A început atunci să se audă un hohot de plâns în toată sală. Una dintre femei a venit în fața - plângea și ea în hohote. A mărturisit că a făcut 3 avorturi despre care nu a spus niciodată nimănui. A recunoscut că acestea erau motivul pentru care copii ei
IMPREUNA LUCRATORI CU IMPARATUL IMPARATILOR – FAMILIA SEMAN LIGIA SI TIBI de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348635_a_349964]
-
totodată El dorește să le vindece rănile sufletești, relațiile cu soții, cu copii din pricina acestui păcat nemărturisit. A început atunci să se audă un hohot de plâns în toată sală. Una dintre femei a venit în fața - plângea și ea în hohote. A mărturisit că a făcut 3 avorturi despre care nu a spus niciodată nimănui. A recunoscut că acestea erau motivul pentru care copii ei au avut de suferit. Ne-am rugat împreună pentru că familia ei, în urma pocăinței ei sincere să
IMPREUNA LUCRATORI CU IMPARATUL IMPARATILOR – FAMILIA SEMAN LIGIA SI TIBI de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348635_a_349964]
-
ochii femeilor setea sufletului lor. Sorbeau Cuvântul lui Dumnezeu. Când au fost chemate la Crucea lui Hristos - toate, toate femeile din sală care nu L-au cunoscut pe Hristos au venit în fața să-și predea viața Lui. Unele plângeau în hohote. A fost o prezență a lui Dumnezeu atât de copleșitoare încât aveam impresia că acea clădire se clatină din toate temeliile. Tema mesajului a fost: „ De unde vii și încotro te îndrepți?” . A fost folosit textul biblic: Genesa 16: 7-16, unde
IMPREUNA LUCRATORI CU DUMNEZEU de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348655_a_349984]
-
încerca să te ascult și să fiu cuminte. - Trebuie să fii cuminte, Ioana. La cămin, dacă nu asculți, iei bătaie. Acolo ai masa asigurată, școala este în apropiere, personalul te ajută să-și faci temele. Ioana începu să plângă în hohote agățându-se de rochia mătușii: - Nu mă înstrăina, te rog! Mutați-vă în casa mea și ai grijă de mine! Îmi voi considera verișorii ca fiind frații mei! Mătușa a început să râdă iritată, apoi a dus mâna la gură
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
Nu e Becali, oricine-i Gigel , el revine, Iată-l acum în pădure, Lovește cu o secure, Jocul său elegant Este securizant. Vobește cu Blaise Pascal, Se află mereu pe val, Prietenul cu Nicu Ortacul, Pe cărțile vechi șterge praful, Hohotul său ne distrează, Amicul Gigel e pe fază, Din gri pân-la albastru Încearcă să se călească, Spune, totuși , că-i om, Născuți suntem atomi, Quo vadis? În Dealul Spirii Bem spirt cu bunicii, zbirii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Balada lui
BALADA LUI GIGEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349338_a_350667]