KorAP: Find »[drukola/base=hol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...329 >

8,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gând Îndrăzneț, nu aveam nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fost la Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și mai puțin misterioasă decât Îmi imaginam. Anton părea surprinzător de dornic să mă ajute să recuperez cleștișorii pentru bicicletă. Să fi făcut asta doar așa, de dragul meu? În plus, mi-a zis că i-a găsit lângă oglinda din hol. Dar eram aproape convins că, În afară de-o foaie și de cheile Dorei, n-am mai văzut nimic pe masă, când am zughit-o prin apartament cu panica explodându-mi În piept, confuzia inundându-mi capul ca un incendiu. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

câinii să-și înfigă colții în curul lui de evreu perseverent. Cu toate astea, în decursul anilor a reușit să adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să acopere cu ele un perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde țineam vesela de Paști în cutii de carton, și unde vara zăceau covoarele noastre „orientale“ mumificate în învelitorile lor groase din carton gudronat. Dacă era în stare să stoarcă apă din piatră seacă, nu era normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Northeastern Life n-a existat niciodată un manager evreu (N-are Clasa Noastră, Dragule, cum ziceau pe Mayflower), iar taică-meu, cu cele opt clase ale lui, nu era tocmai omul potrivit să facă pe Jackie Robinson-ul asigurărilor. Acasă, în hol, aveam agățată pe perete poza lui N. Everett Lindabury, președintele lui Boston and Northeastern. Fotografia înrămată îi fusese dată ca premiu lui tata, după ce vânduse polițe de asigurare în valoare de un milion de dolari sau, cine știe, asta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici, în Noua Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru mama-soacră. Știi ce mult îi place. Și îi plasează recepționerului suspicios zâmbetul ei de reclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ceea ce făcea din ea o jurnalistă care lua un interviu și dintr-un bărbat un intervievat condescendent. Eșecurile de aceeași dimensiune copleșitoare erau cu totul altceva, pentru că atunci ea era lumea cea răzbunătoare și pătrundea În celule de Închisoare, În holuri de hotel, În jegoase cabinete dosnice. Atunci, cu un bărbat aflat la mila ei, Între palmierii la ghiveci și pian, când era pus cu spatele la fotografia de nuntă și ceasul moarat, aproape că putea să-și iubească victima și-i punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din hol. Nu mai avea intenția să se cocoațe pe acoperișuri Încă o dată În acea noapte. Singurul lui moment de ezitare fu când văzu liftul așteptând cu ușile deschise, dar se decise aproape imediat să folosească scările, pentru că zgomotul făcut de lift

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
taxi pentru după-amiază de la o firmă de Încredere. Amândouă deschiseră gura În același timp și spuseră: — Ar fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă ca praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară. A fost rândul domnului Stein să-i cântărească cuvintele. Când vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

urma să mă gândesc eu la o soluție. Aveam la dispoziție weekend-urile și, cum Hunter nu era acasă, existau În mod clar mai puține lucruri care să-mi distragă atenția. Totuși, mi-am dat eu seama În timp ce patrulam din hol spre salon, aveam mult spațiu de Înfrumusețat. Trebuia să recunosc că era intimidant. Chiar atunci sună telefonul. Era Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
prințesă saudită reprezintă mult mai mult acum.“ Câteva zile mai târziu, În apartament și-a făcut apariția Milton, clătinându-se sub greutatea celor două candelabre pe care le adusese de la Paris. L-am ajutat să le pună pe jos În hol și apoi am făcut o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fapt, nu este. Asta este ceea ce am făcut eu când căsătoria mea se ducea pe apa sâmbetei. — Dar căsătoria mea nu se duce pe apa sâmbetei, am insistat eu, Întrebându-mă: „Oare așa era?“ Eram cu Lauren și Tinsley În holul oval de la Hotel Carlyle, cu o seară Înainte de data la care Hunter urma să vină acasă. Aici Îi place lui Tinsley să vină când e vorba de o „petrecere a paranoicelor“, cum Îi zice ea. Crede că locul are efect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub greutatea unui maldăr format din costumele lui Hunter și din rochiile mele de seară. L-am ajutat să le aducă Înăuntru, iar el a așezat toată grămada de haine pe un scaun din hol. —Mulțumesc, am spus. Cât costă? —Optzeci și cinci de dolari, răspunse Jim. I-am dat lui Jim nouăzeci de dolari și i-am spus să păstreze restul. —Mulțumesc, doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data viitoare, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o punguță Ziploc din plastic transparent, care părea să aibă În ea un teanc de chitanțe. M-am gândit că a fost drăguț din partea lui Jim să salveze facturile lui Hunter. Când mă Îndreptam să las punguța pe masa din hol ca să o ia Hunter, ceva de pe chitanța de deasupra teancului mi-a atras privirea. Era acela... am luat punguța din nou și m-am uitat mai bine prin plastic. Era acela semnul pentru o liră sterlină tipărită În partea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
făceau soțiile?“ În această stare mentală de totală nedumerire, mi-a ajuns la urechi un zgomot de chicoteli care venea din spatele ușii de la baie. Apoi o voce răgușită, de persoană fumătoare, șopti: Ne-am tras-o stând În picioare, În hol. Drăguțul de Nicky. Când l-am Întrebat câți ani are, mi-a spus „o să Împlinesc nouăsprezece“. Mi-e jenă să recunosc, dar urechile mele s-au făcut pâlnie. —Ei na! Unde locuiește? Întrebă o altă voce. —Pe 17th Street, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fi putut să o ia cu binișorul și să o convingă să iasă din casă, Lauren adică, părea să fi dispărut și ea. Umbla vorba cum că Lauren fusese zărită la ora 6 În dimineața de după prânzul lui Pheobe În holul de la Hotel Mark, exact când se urca În lift, Îmbrăcată În ținută sport și având la ochi niște ochelari de soare imenși. Se părea că se folosise de P.H. când intrase. Zvonul se răspândea cu repeziciune, În principal din cauza faptului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]