10,678 matches
-
arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram fără căpătâi, furam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape cu forța și i-a răcorit fruntea cu puțină apă rece. A simțit nevoia să iasă În aerul jucăuș al primăverii, după o săptămână de stat oră de oră În preajma bătrânului cerșetor. Proviziile și banii s-au topit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
femei; acum se pare că nu mai eram al nici uneia dintre ele. Nu-mi dădeam prea bine seama dacă nu cumva despărțirea de Antonia nu ucisese și relația mea cu Georgie, ca și cum aceste două excrescențe, în loc să concureze între ele, se hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în mână și lacrimile îi picurară în șampanie. Georgie își acoperise fața cu batista. M-am uitat la Alexander și el la mine. De fapt, cu bune și cu rele, ne cunoșteam de foarte mult timp. 24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce am trecut peste durerea și șocul provocate de hotărârea lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încruntă dând semne de exasperare și mi-am dat seama că sfărâmasem vraja subțire prin care reușisem să o domin în acele minute hotărâtoare. M-am ridicat. — Nu ne înfruntăm, a spus ea. Te rog, nu te mai amăgi. Te hrănești cu visuri. Ar fi bine să pleci acum. Palmer poate veni dintr-o clipă într-alta, iar după aceea plecăm cât se poate de repede. — Nu-mi spune asta, te doresc în chip abject, am zis. — Ei, Doamne, exclamă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi era prea clar dacă aveam să fiu victimă sau asasin. Pasiunea dusă la extrem este însoțită de o foame devoratoare. La fel de adevărat este și faptul că, printr-un proces de transformare născut tocmai din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că în momentul acela voi muri. Nu mai vedeam nimic altceva, nu mă mai preocupa nimic altceva. A o vedea efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de nudiști a lui Koch de la periferia orașului oamenii Își lepădau atribuțiile sociale și se Întorceau la ei Înșiși, Îmi spuse Dora. Nu conta că erai baron, secretară sau croitoreasă. În ochii acestui Adolf toți oamenii erau egali. Împreună se hrăneau cu alimente sănătoase, citeau literatură edificatoare și celebrau puterea vindecătoare a soarelui. Dacă Într-o zi societatea avea să fie revoluționată, de jos până sus, nu se putea Întâmpla decât În felul acesta glorios. După un sfert de oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câte un reportaj din Times, își bombardează toate neamurile în viață cu câte un decupaj din numărul respectiv. Jumătate din pensia lui taică-meu se duce pe poștă, iar maică-mea călărește telefonul zile în șir, de trebuie să fie hrănită prin perfuzie, atâta-i mai turuie gura despre Alex al ei. De fapt, așa a fost dintotdeauna: nu reușesc să-și țină-n frâu admirația pentru reușitele și genialitatea mea, acum că-mi apare numele în ziare, că sunt colaborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-aș hali ceva, am zis eu. Băi, ce-aș mânca. Băi, ce m-aș hrăni, bă. Uite ce, mi-a întors-o ea, n-oi fi știind eu ce sunt, dar nici tu nu știi ce vrei să fiu! Ține minte treaba asta. — Marfă, nene. — Băi, pulică! Tu nu vezi ce viață am eu? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de reținere. Dar lumea se schimba. Deșertul Înflorea. Ici și colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubească câtuși de puțin - sau doar pentru o oră, o zi, un an - o puteau subjuga plăcerii, o puteau face să țipe tare În bucuria ei. În timp ce ea, Mabel Warren, care o salvase din mormântul unei vieți de guvernantă, o hrănise și-o Îmbrăcase, care ar fi putut-o iubi cu aceeași pasiune fără saț până la moarte, nu avea alte mijloace decât buzele ca să-și exprime dragostea. Toto timpul trebuia să facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la birou, cu fața spre ușă. Era scund, subțirel, cu trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În trei, care să fie servit fierbinte În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea lui nemțească și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
interminabile ale lui Hunter, ne strecuram În oraș ca să luăm scurte mese de prânz romantice În Marais sau ne Întâlneam la cină În braserii intime de pe malul stâng al Senei, ca D’chez eux de pe bulevardul de Lowendal, unde ne hrăneam unul pe celălalt cu linguri pline cu mâncare din casolete și ne țineam de mână tot timpul cinei, În felul În care o fac cei care se iubesc nebunește. În săptămâna aceea, totul mi-a mers bine. Două magazine - Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi fost bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. Cât despre etică, am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iei înseamnă un animal ucis. Stridie din nou. Am impresia că va trebui să-l țin cât mai departe de Helen. Nu e același lucru, îi spun. Oamenii sunt mai presus de animale. Rostul animalelor pe lume e să-i hrănească și să-i slujească pe oameni. Fiecare om e neprețuit, inteligent și unic, iar Dumnezeu ne-a dat animalele. Suntem stăpânii lor. — E firesc să spui asta, zice Helen, doar ești de partea învingătorilor. Îi spun că distrugerea constructivă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să fiu un martor imparțial. Documentarea este totul. Treaba mea este să nu simt nimic. Se numește descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți, celor foarte bătrâni, celor pe moarte. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. O să fie bine, zic. O țin pe Helen și o legăn, zicându-i să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îl ajută. Peste întreaga sală a coborît deja o liniște ca într-o sală de așteptare, noaptea tîrziu. Cei doi copii au adormit în brațele părinților, sugînd din biberoane. Bătrîna și-a înfășat din nou în broboadă cățelușa după ce a hrănit-o cu carne de la o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în brațe. De ce-ai aruncat cărnița? întreabă iritată femeia, întorcînd obrazul copilului spre ea. Sămînță-a dracului ce ești! Ce tot ai? o întreabă soțul rugător. I-a mai lasă-mă și tu! i-o întoarce soția, încercînd să-l hrănească pe copil. Dacă nu papi, te bat șoptește copilului. Ce, crezi c-am să-ți cînt, ca bunic-ta? Stați la ea o săptămînă și strică ce fac eu într-un an. De ce i-ai dus la ea? întreabă soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde soțul. Să nu faci și tu așa c-o iei! șoptește femeia spre copilul din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei, na-na! Lasă-l că-l hrănesc eu spune soțul. Fă-le niște lapte praf și dă-le în biberon arată soția cu privirea spre una din sacoșe. Dacă-i apucă aici colita? Colita! -face un gest furios soția. Nu eu i-am îmbolnăvit de colită răbufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați au mîncat pentru toată viața răspunde femeia. Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrînul. Nu-i chip, dragă, să existe o femeie mai frumoasă se precipită bătrîna spre vecină, care se îngrijește de cățelușă că-i și ies vorbe. Asta-i soarta orașelor mici. Maria Bujoreanu tace. Împarte bucățica de carne în fărîme, hrănindu-și cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede numai reproș pentru grija ce o poate purta acestui animal. Odată, în Iași, stînd la coadă la carne, a cerut o bucățică mai macră, pentru cățel. A ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]