1,472 matches
-
bandele de derbedei, care se dedau pe străzi, acuma, la tot felul de samavolnicii”. Desigur că în majoritatea revistelor de istorie din 1944-1947 a continuat să prevaleze spiritul științific, dar au apărut concesii, dacă nu și istoriografice (RIR, SCI, RA, Hrisovul), cel puțin politico-ideologice (încadrarea sau apropierea de politica stângii) ale principalilor istorici și colaboratori de la Institutul de Istorie Națională din Iași (A. Boldur, N. Corivan, D. Berlescu, N. Grigoraș, R. Ciocan, Dan Simionescu, I.R. Mircea); Institutul de Istorie Națională din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Istorie Națională - Cluj-Napoca, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Analecta, Apulum, Anuarul Institutului de Studii Clasice, Arhiva Românească, Buletinul Societății Numismatice Române, Oltenia (Constantin Nicolaescu Plopșor - filiala Craiova a Institutului condus de C.C. Giurescu), Dacia, Revista Institutului Social Banat-Crișana, Revue de Transylvanie, Hrisovul, Revista Arhivelor, Studii și cercetări istorice - Iași, Revista Istorică Română (ultimele patru cu rezervele menționate) sunt „reviste de istorie cu o înaltă ținută științifică”, pentru a nu mai vorbi despre Revue Historique du Sud-Est Européen, Revista istorică, Analele Academiei Române. Memoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Editura Cartea Rusă, se referă la perioada 1821-1907. Revista istorică română, 1945, p. 253. Ibidem, pp. 117 și 262. Ibidem, pp. 1-16. M. Berza, „Metodă istorică și falsă erudiție”, `n Revista istorică română, 1944, pp. 96-108; A. Sacerdoțeanu - recenzie `n Hrisovul, 1946, pp. 160-166. Doar A. Boldur `l menajează și chiar vrea să-i publice articolul - „Adevărul `n studiile istorice” - (refuzat de C.C. Giurescu la Revista istorică română `n 1947 deoarece conținea „atacuri deghizate” la adresa sa. vezi Arhiva Institutului de Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Prodan, Memorii, București, 1993, pp. 172-212. Foarte critic este privit și C. Daicoviciu, pp. 159-171. Vezi Studii și cercetări istorice, 1946, pp. 198-202. Ibidem, p. 210. La p. 220. 1946, pp. 374-376. Ibidem. La p. 405. Revista Arhivelor, p. 402. Hrisovul, 1947, pp. 183-193. Ibidem, p. 237. Ibidem. Toate `n Analele Româno-Sovietice, 1946-1949. Profesor secundar (1927-1949). Din 1949 conferențiar - istoria modernă a României - la Universitatea București și șeful secției de istorie modernă la Institutul de Istorie al Academiei. ANIC, fond M.I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
origine divină, exprimată prin apelativul simbolic Io sau prin formula bizantină „din mila lui Dumnezeu”. Atribuțiile domnului sunt foarte largi: este șeful armatei, având titlul de mare voievod, este stăpânul Întregului pământ, șeful administrației, declară război sau Încheie pace, emite hrisoave, este instanța supremă de judecată. Uneori domnul se consultă cu sfatul domnesc, mai ales În chestiuni de politică externă. Succesiunea la tron era ereditar - electivă, dar nu exista dreptul primului născut, ceea ce a determinat pe unii domni să și asocieze
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
voievod adică comandantul Întregii oștiri În timp de război. Apar două dinastii: dinastia Basarabilor În Țara Românească și Mușatinilor În Moldova. Atribuțiile domnitorului: șef al statului, comandantul suprem al oastei, aprobă orice schimbare sau exercitare de proprietate prin emiterea de hrisoave, apărător al bisericii, conduce Întreaga administrație a statului, reprezintă suprema instanță judecătorească, bate monedă și instituie sistemul de impozite, inițiază politica externă și semnează tratatele, numește și revocă dregătorii, puterea sa este Îngrădită de marea boierime cu asentimentul căreia deține
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
fost în toți timpii un model de toleranță religioasă: episcopiile atârnătoare de scaunul papal, al Siretului (mai târziu al Bacăului) și al Milcovului, petrecerea fără supărare a armenilor și evreilor în țările noastre, libertatea de cult, garantată acestora prin anume hrisov de către Ștefan cel Mare, desele raporturi ale episcopilor catolici despre desăvârșita toleranță și respectul dovedit pentru cultul apusean de către popor, boieri și Domn (la sărbători mari Vodă și boierii luau parte la serviciul divin din bisericile catolice), toate acestea dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Doamnele din veacul al XVII-lea, [vers. rom.] București, Editura Meridiane, 2000, p. 218. 29. Georges Duby, Evul Mediu masculin, p. 132. 30. Motiv pentru care soții prudenți își „așezau” nevestele peste toate averile „oricât am agonisit împreună” - zice un hrisov publicat în Documenta Romaniae Historica. B. țara Românească [în continuare DRH. B. țara Românească], vol. IV, 1536-1550, București, Editura Academiei, p. 124, doc. 96 (după Șarlota Solcan, Femeile... p. 67). Am apelat atât la seria veche a colecției de documente, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum o descoperire a spațiului moldav
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbaților (le-am pomenit doar pe unele dintre ele, fiindcă voi reveni mai jos asupra acestor „liste”). După ce l-a învins și l-a ucis - în aceeași zi (14 decembrie 1470) pe Petru Aron, Ștefan cel Mare (în ale căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul marelui ban Gherman 74 adversarii], „legea dumnezeiască”, „lege și pravilă”, „legea și obiceiul țării
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pravilă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor” -, fie că era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave; Constantin Brâncoveanu, judecându-l de trei ori pe paharnicul Staicu Bucșanu din Merișani - cel însurat cu Marica, fiica marelui spătar Diicu Buicescu, înrudit, deci cu Buiceștii și cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am știut să o fi făcutț”.) Maria (sau Marica), fiica lui Lupu Huru, pârcălabul de Hotin (cu care Ion Vodă se însurase - nu uită Azarie să spună - în Postul Mare) a rămas văduvă. Vom mai afla semne de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
narative n-are rost să vorbim - nu ne-au păstrat numele multora dintre nevestele de boieri. Ele au existat cu siguranță, căci au adus pe lume copii (pomeniți ici și colo). Sau, dacă numele copiilor s-au pierdut, și ele, hrisoavele vorbesc despre urmași. Iar aceștia puteau fi coborâtori în linie directă. Morțile „naturale” ori accidentale 153, provocate de multele boli de nelecuit pe atunci (postelnic moldovean Lascarache Ruset, cel însurat cu fiica vistiernicului Iacomi, a murit de dropică nu mult
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din neamul Movilă 179. Actele emise de Mihai Viteazul îi pomenesc deseori pe cei care l-au slujit cu credință și „vărsare de sânge” pe războinicul Domn (evidențierea fidelității este însoțită de recompense). „Cu sânge vărsat prin țări străine” - zic hrisoavele - l-a slujit pe Mihai Viteazul marele portar Anghelache (însurat cu Stana), cel pe care îl vor omorî tătarii când pe tron se afla Radu Șerban, alt mare căpitan al Viteazului 180. Marele ban Calotă din Lipov (a fost însurat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate ne spun cum o chema pe soția cutărui sau cutărui mare dregător și a cărui fiică era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite pricini. Deseori reprezintă o lacună în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radoslav, niște sud-dunăreni, poate, Radu Paisie - Petru -, Doamna Ruxandra și Marco, fiul lor, au deasupra îngeri încoronatori] - subliniind sorgintea divină a învestiturii 272), la Mănăstirea Tismana, ctitorie voievodală, în biserica pictată în 1564 cu banii marelui vornic Nedelco Bălăceanu (un hrisov al lui Petru cel Tânăr îi îngăduia acestuia să facă zugrăveala), Mircea Ciobanul este pictat împreună cu Radu cel Mare, tatăl său, ctitor, după tradiție, al lăcașului. Probabil că Doamna Chiajna - arăta Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 60 - este cea care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la schitul Hangu, la biserica din Bozieni, la Biserica Sf. Maria din Ismail (refăcută de el), la Mănăstirea Probota 14 etc. Și mai lungă ar fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ismail (refăcută de el), la Mănăstirea Probota 14 etc. Și mai lungă ar fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași, un act ce nu putea fi ocolit. Un șir - incomplet
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel Mare. Acesta am zidit mănăstirea [...] [Io Radu Voevod Mihnea] i g[ospo]jda Arghira. Io Vladu Voevod, brat Radul Voevod. Petru Voevod, Alexandru sin Mircii Voevod: acesta au dat Alixenii pe Ialomița și vinăriciul la Răzvad, și au înoit hrisoavele. Io Vladislav Voevod: acesta au dat moșie la baltă: Jegălica și Briticenii. Io Radu Negru Voevod: au descălecat țara. Io Mihai Voevod, Io Dan Voevod, Io Mircea cel bun și mare. Io Vladul, Io Ghica Voevod, Io Radul Voevod, Alion
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Fundățenii, i Bercenii, i parte din moșia Stroiești. Io Neagoe Voevod: au dat Aninoasa și au zugrăvit biserica, și moșia Viforita. Io Mihnea Voevod, Io Alion Voevod: au dat vinăriciul de la Solomon [ = Glodeni]. Io Alexandru Voevod sin Mihnii Voevod: înnoi hrisoavele. Io Mihai Voevod, cel Viteaz 61. în mai toate aceste pomelnice, unele „personalizate” - cum sunt cele identificate de Nicolae Iorga la Mănăstirea Mărgineni: al Saftei Stolniceasa (prima nevastă a stolnicului Constantin Cantacuzino), al Margăi Spătărescu (soția spătarului Mihai Cantacuzino), al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai spunea și „în Boiangii”139), pe care, în secolul al XVIII-lea își exersau meseria vopsitorii adunați într-o breaslă, cu staroste, epitropi, meșteri (înconjurați de anumite privilegii), calfe, ucenici, înregistrași într-un catastih” (căci era o corporație „cu hrisov”). La Iași, boiangii erau înregistrați printre reprezentanții „meșteșugarilor noi” și tot despre ei se spune că, în 1844, se aflau în conflict cu „jâdovii cari mestecau fără drept aceiași meserie”140. La Craiova, o breaslă a boiangiilor (admisă între „breslele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iași, boiangii erau înregistrați printre reprezentanții „meșteșugarilor noi” și tot despre ei se spune că, în 1844, se aflau în conflict cu „jâdovii cari mestecau fără drept aceiași meserie”140. La Craiova, o breaslă a boiangiilor (admisă între „breslele cu hrisov”) se înființa abia în 1843141. Sigur că reprezentantele elitelor, atunci când deveneau văduve, nu apelau la serviciile boiangiilor. Ele își reînnoiau garderoba 142, își cumpărau straie negre sau postavuri scumpe de aceiași culoare pentru a-și face haine potrivite condiției lor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aur, trei perechi, un inel de aur, alți cercei făcuți în mangale, veșmintele - ii, chinteșe, nemteale, rochii, vitele - patru cai, patru iepe, patru boi, patru vaci, țiganii și moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în 1573, un hrisov enumera valorile - multe bijuterii, veselă, tacâmuri etc. - primite ca dotă de Maria, văduvă între timp a postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care bănuiau tracasările și abuzurile ce le așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
exil) - ar trebui să înceapă cu marii „fii nelegitimi” ai neamului nostru, cu Ștefan cel Mare, adică, pe care Bogdan al II-lea l-a făcut cu Oltea - căci nu se știe dacă această Oltea-Maria [Maria, nume care apare în hrisoave, este - poate - cel luat la intrarea în mănăstire, înainte de moarte] i-a fost sau nu soție legitimă aproape sigur nu lui Bogdan al II-lea (cercetătorii nu s-au înțeles, încă, dacă Bogdan al II-lea a fost fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]