KorAP: Find »[drukola/base=iaz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...151 >

3,770 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

plăcut. Toți îl folosesc pe acolo. Când eram copil, îmi petreceam după-amiezile curățând semințele de beema. Le înșiram pe o ață lungă, o legam la capătul bățului meu de bambus și îl înfigeam acolo unde citeam. Uneori, îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile. Ea ține minte că încăperea avea tavanul înalt. Pereții de culoarea noroiului. Pe jos erau pietre bătătorite. Semăna cu spinarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
național - Festivalul Operelor Revoluționare. Selectez potențiale opere și le adaptez pentru a sluji țelului lui Mao. Fac demersurile necesare pentru ca artiști talentați să le îmbunătățească, transformându-le în feerii de înaltă calitate, precum Doborârea tigrului de munte prin istețime și Iazul familiei Sha. Fac ca operele să poarte semnătura mea și supervizez toate detaliile, de la selecția actorilor la felul în care un cântăreț ia o notă. Există oameni care învață repede și există minți încăpățânate. Trebuie să mă ocup de toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
1 octombrie 1969, se lansează filmul Doborârea tigrului de munte prin istețime. E un mare succes. Este urmat de două filme de balet de câte trei ore, Femeia din detașamentul roșu și Fata cu părul alb, și de filmele-operă Portul, Iazul familiei Sha și Raidul diviziei Tigrul Alb. Ce senzație! Nu pot să merg nicăieri fără să fiu felicitată. Povestea lampionului roșu este atât de popular, că Mao își exprimă dorința de a-l vedea. Iau asta drept compliment și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

știindu-se de când se știau: răzeși, dacă nu: mazili, Italianului cu pricina i s-a dăruit, prin ukaz, un sat: Mana. I s-au dat “ În folosință veșnică, lui și urmașilor lui”, nu doar pământul (ogoare, fânețe, vii, pășuni, păduri, iazuri); nu doar, să zicem: „pământul de sub case” - ci, după modelul rusesc (nu devenise acea jumătate de Moldova gubernie, botezată: „Bessarabia” - de cartografii francezi..?) - și sufletele... Frumos spus: suflete - ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, bunul-suflet al Rusului, șarmul lui slav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ani te-am bătut la palmă? De ți-a dat sângele?» « Nu numai de asta; și fiindcă ai vrut să mă spânzuri - uite semnul, pe gât; și fiindcă ai necinstit-o pe soră-mea, Roza - de s-a-necat În iaz, acum un an; și fiindcă i-ai zmuls tatei barba, după ce ai spart geamurile casei; fiindcă... - las’, că găsim noi, n-ai grijă... Noi găsim tot...» Mă uitam la el - Îmi Înghețaseră picioarele. Știam că orice-aș fi zis, degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
eu. «Doar și tu ai citit burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au citit și mama ta și surorile toate, mai cu seamă Roza, cea pe care am necinstit-o eu și s-a-necat În iaz...» «Să nu ne-mpiedicăm În amănunte...» face Sapșa. «Mersul istoriei mereu-nainte...» Dar eu nu mă las. Zic: «Ce au burghez cărțile de Creangă și de Sadoveanu și de Tolstoi și de Pușkin și... dealtfel acum câteva zile a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În calidorul casei noastre din Mana. Duminică dimineața. Așa, bine: și dimineață și duminică - sau poate numai o sărbătoare? - oricum, de acolo, de atunci Încep amintirile numai ale mele; curgătoare ca Răutul la Orhei, nu aici una, dincolo alta, ca iazurile de la noi, de la Mana. Nu am calendar pe anul 1941, ca să aflu când a căzut prima duminică după 22 iunie. Și, de-aș avea, la ce mi-ar sluji? Mai mult m-ar Încurca - am eu calendarul meu. Iar acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și ea, primprejurul cireșei guleraș de iarbă fumurie. Dar cu Lina cea nouă, crescută, mă gândeam la Bălana mea. Și la Tecla. Doamne, ce fete bune frumoase și mustoase și parfumoase și! PEȘTI ȘI PĂLĂRII Astă noapte s-a rupt iazul de la Curchi. În fine, iazurile. Am știut, Înainte de a vedea. Ploua-ploua-ploua - și de aceea. Așa că nu m-am speriat foarte când Moș Iacob ne-a bătut În fereastră: - Doamnă! Doamnă! Să nu se trezească băi’țălu, da s-o rupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de iarbă fumurie. Dar cu Lina cea nouă, crescută, mă gândeam la Bălana mea. Și la Tecla. Doamne, ce fete bune frumoase și mustoase și parfumoase și! PEȘTI ȘI PĂLĂRII Astă noapte s-a rupt iazul de la Curchi. În fine, iazurile. Am știut, Înainte de a vedea. Ploua-ploua-ploua - și de aceea. Așa că nu m-am speriat foarte când Moș Iacob ne-a bătut În fereastră: - Doamnă! Doamnă! Să nu se trezească băi’țălu, da s-o rupt iazu la Curchi, la călugări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut vitele o vară. Dar fusese reparat, am ajutat și eu, ba la bătut pari, ba la-mpletit gardurile, două, ba la umplut cu pământ, Între ele... Toți copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
vreo trei-patru, că doar peștele-i lucru bun de mâncat... L-am făcut noi din nou, dar uite, s-a rupt iar. N-a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
nu de frig și nu de foame tremur eu. De astă dată, dac-aș fi vrut și-aș fi vrut, aș fi șters-o de-acasă. Singur, călăuzindu-mă, după luminițe, până acolo, Încolo, unde va fi ajuns la noi iazul călugărilor - dar pe lat... Dacă m-aș fi rugat frumos de Moș Iacob, poate că m-ar fi luat cu el: pe drum, i-aș fi dus ciorpacul - cel cu care să luăm peștii din apă, cum i-ai lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
chiar coșâlca plină cu pești... Moș Iacob n-are cai, n-are căruță - am fi mers la pești cu căruța, ca alți măneni - așa-s de mulți peștii, că trebuie să te duci la ei cu căruța - când se rup iazurile. Dar și când nu se rup, tot așa. La noi nu te poți scălda, de-atâta pește; la noi, vrea vita să se-adape din gârlă și se-neacă cu pește - așa se zice, n-o fi chiar așa, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
i-i rușine să n-o primble, dar știu că nici el nu prinde pește cu undița, ci cu volocul: Îl bagi, mergi cu el apă zece pași, Îl scoți - plin! Nu chiar până la buză, dar pe-aproape. Asta când iazurile sunt Întregi - Însă când se rup, de ploi... Atunci nu mai poți păși pe islazurile noastre, năpădite, fără să calci pe ceva. M-aș fi dus cu Moș Iacob. Dar am rămas. În calidor. Nu că, acolo, la pești, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
parașutele coborând trandafirìi În lumina roșcată a amurgului, spre rugina pădurii, cu Încetineală de fulg de păpădie pe nevânt. Parașutele! Haidaț’, măi, la parașute!! Mănenii se duc la parașute ca la hram; mai degrabă: ca la pești, când se rup iazurile. Bărbații mai tineri, flăcăii, fetele băiețoase, de cum le văd, Își dau de știre și pornesc În goana-mare Într-acolo - cei mai mulți pe jos, dar unii și călare; alțiiân căruțe. Înarmați cu prăjini, căngi, funii de cățărat În copaci, ba chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ea; ca pe o sfântă icoană ce este ea, cu, primprejură, aureola. * Pe Cazimir nu l-am, niciodată. Deși-l știam - toți băieții Îl știau, iar când ne hotăram să ne ducem la scăldat În sus, pe firul pârâului, la iazurile călugărilor de la Curchi, o făceam mai degrabă pentru Cazimir decât pentru scaldă. Poznaș mai era și Cazimir! Ca și numele: nu era, nu erau de pe la noi, dar noi ne obișnuisem. Atât, că nu-l chiar văzusem cu ochii noștri Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
nu erau de pe la noi, dar noi ne obișnuisem. Atât, că nu-l chiar văzusem cu ochii noștri Însă Îl știm; bine de tot. Cazimir e tuns chilug, se scaldă fără nimica pe el, ca noi, copiii, face pluta pe oglinda iazului minute În șir, fără să miște un deget de la mână - ce minute: ceasuri!, zile! săptămâni! Ai zice că-i mort (și umflat cu aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
am tot căutat pe Cazimir. L-am căutat - să-l revedem. Așa, cam la trei zile, după ce ni se făcea piele de babă de atâta ghiloseală În gârla din dreptul satului, ne luam și o porneam pe firul apei spre iazurile călugărilor. Să-l găsim pe Cazimir, nescufundatul, pe Cazimir, cel care măsura timpul cu pula. Nu ne-am oprit din căutat nici atunci când un băietan mai prostovan ne-a spus că și tătâne-său cu flăcăii de seama lui Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
flăcăii de seama lui Îl căutau pe Cazimir: să i-o vadă: cum bate; nici când un altul, Încurajat pesemne de primul, ne-a spus că și bunelu-său povestea că și el, când era flăcău, pornea cu-ai lui la iazurile de la Curchi, să-l caute pe Cazimir, să i-o vadă. - Și?, am Întrebat noi În cor - Întâi pe nepot. I-au văzut-o? - Cum al’fel?, ne-a luminat el. - Vădzut, vădzut, a Întărit și fiul. Și În ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pentru a zecea oară. Deocamdată, ne duci la școală, să vorbesc cu directorul. Mai mergem ce mai mergem: - Da la cin’-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi - până atunci, la școală. Întuneric. Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci nu-i Încuiată de tot, zice mama. - Ba-i cam de tot, o asigură căruțașul. - Bine, bine. Ne descurcăm noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou, ceva care să-i schimbe dispoziția și să-l trezească la viață. Luni, cea de-a treizecea zi a lui aprilie. Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]