15,885 matches
-
-l interesează nici obținerea unei slujbe onorabile. De fapt e și el un ratat. Monologurile lui interioare ilustrează conflictul dintre generații. Emilian - omul faptei - înscris la comuniști, ucide un gardian, apoi i se face frică și fuge. Nu are nici o ideologie, fiindu-i indiferent dacă revoluția este făcută de comuniști sau de naționaliști. Dorea să se răzbune "contra bătrânilor, contra stârpiturilor". Lazarovici, Dobridor, Ciutariu își au problemele lor personale. Toți fac parte din generația caracterizată cu exactitate de Vlădescu în termeni
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Mircea Eliade familiar, discursiv, disociativ și imaginativ, senzual și ascetic, orgolios, uman și disprețuitor. Cu alte cuvinte o diversitate care antrenează, surprinde, nedumerește, interesează sau dezamăgește. Ai adesea impresia că faptele povestite, substanța epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai și Solilocvii sau unele din Fragmentele nefilozofice (Vremea, 3 martie 1934). întoarcerea din rai e într-adevăr un roman livresc. Nu numai numele și ideea filozofilor mișună
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
senină... Odată cu organizarea și creșterea cuiburilor se schimbă numai termenii și sentimentul "morții salvatoare" este servit tineretului... în Apus, ca și în Răsărit și în Extremul Orient milioanele de tineri cresc cu totul în alt spirit decât cel preconizat de ideologia "depășirii materiei". Acești tineri vor înfrunta la nevoie moartea, după cum o primesc și astăzi în țările invadate de armatele agresorilor... Acest lucru îl fac însă pentru triumful vieții și distrugerea tuturor acelora care o urăsc și o amenință". (Viața Românească
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
este cea a reînvierii trecutului: mereu i se va imputa amănuntul biografic al descendenței dintr-o familie de nomenclaturiști comuniști, amintindu-i-se că, în materie de crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în tot cazul superficială, și că în adîncul lui
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
mărunta pietricică reprezentată de votul meu. N-au decât să măsluiască voturile, să mă treacă prezent. Pentru oricine aș vota, ar fi un non-vot, pentru că nu mă identific cu absolut nici unul dintre ei. Și aici nu mai e vorbă de ideologii, ci de persoane. Îi cunosc destul de bine pe cei care ne populează coșmarururile încă din anii '90, iar despre cei nou sosiți știu de asemenea ce hram poartă. Drept urmare, am să-mi cruț energia și nervii și, lipsit de orice
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
au racolat ca "tovarăși de drum", nu a fost amendat în vreun fel pentru raptul feroce al bunurilor statului, pentru acapararea sălbatică a resurselor acestuia. Complicitățile (și șantajele) reciproce, conspirația tacită și manevrele de dezinformare (executate după regulile "artistice" ale ideologiei comuniste) le-au permis onorabilizarea pe bază de aparențe, acceptarea - ce-i drept, reticentă - de către Occident, aprobarea mecanică de către "masele populare". După 1989, trezirea comunităților României a început lent, cu mari dificultăți. Nu întâmplător Bucureștiul, cea mai informată și deschisă
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
sufle o iotă despre suspiciunea și, vai, interdicțiile din relațiile umane (431-432). Cenzura avea modele și antimodele politice, în fapt (mono)ideologice. Romancierul (romanul său) vrea să spună, dar cenzura nici măcar nu vrea să se presupună ceva despre literatura ca ideologie unidirecțională și anticritică. Se interzice, așadar, să se vorbească despre interdicție în literatură. Ce se face în ascuns, nu se arată la scenă deschisă. Între exemple: un referat literar - recomandare pentru publicare - foarte politic (269). Sau un personaj criminal (274
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le datorează existența: politica și banul. Autonomia breslei literare e un deziderat descins din lumea basmelor. Iar tendința actuală e ca libertatea ei să scadă pînla anulare, ceea ce înseamnă că presiunea ideologiei va sufoca complet motivația scriitorilor. Cu alte cuvinte, plantele serei literare vor fi parazitate cu niște îngrășăminte filantropice - burse, proiecte culturale, concursuri, premii - care le vor schimba direcția de creștere: din teotropice vor deveni cratotropice. Se vor orienta după factorii
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
putere, nu după idealuri. Tabloul acesta e atît de cunoscut încît, după ce ai ostenit să-l critici pe Bourdieu, începi să te întrebi dacă nu cumva ai făcut-o fără motiv. Căci chiar asta se întîmplă azi: interdicțiile pe care ideologia le exercită asupra culturii sunt atît de puternice, încît procesul e desfigurator. Aservirea culturii merge pînă la crearea unei relații de vasalitate: supunere contra protecție; supraviețuire în schimbul îngenuncherii. Pe scurt, Bourdieu îți devine cu atît mai nesuferit cu cît simți
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
îl socotește însăși esența lumii corupte a aristocrației 7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui Heidegger și nazismului și, în genere, mișcărilor de extremă dreaptă - două fațete opuse ale aceleiași utopii plăsmuite
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
cazurile lui Ioan Es. Pop și al Ilenei Mălăncioiu. Pentru că, independent de valoare (confirmată) sau de succesul la critică (real), Ileana Mălăncioiu trebuie, mai mult ca niciodată, citită. Și recitită. Anii în care priza ei la real - și nu la ideologie sau la parabolă - a tulburat în sens politic au trecut. Evul Mediu al comunismului (așa cum frumos și riscant îl numește Eugen Negrici în prefață) s-a dus și el. Și tare mă tem că, dacă vom persista să descifrăm, tranzitiv
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Ivasiuc, C. }oiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu și alți autori de romane despre "obsedantul deceniu") care își afirmă credința că literatura trebuie să fie o expresie a adevărului social și politic. Divergențele apar din două surse. Una provine din ideologia partidului autoritar, care crede că deține, la modul obiectiv, monopolul adevărului. Literatura ar vrea, într-un mod independent, nu fără un orgoliu mai mult sau mai puțin ascuns, să aibă inițiativa de a arăta fațetele subiective, inedite și neplăcute, ale
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
nu fără un orgoliu mai mult sau mai puțin ascuns, să aibă inițiativa de a arăta fațetele subiective, inedite și neplăcute, ale adevărului social, civic sau politic. Altă sursă de divergențe e inevitabila diferență de interpretare între două autorități concurente (ideologia comunistă și literatura). Experiența puterii (ca să ne referim la cea mai sensibilă dintre teme) este văzută diferit din cele două perspective. Partidul comunist, ce se recomandă ca sursă a fericirii generale, tinde să deligitimeze puterea literaturii când aceasta își arogă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
la cea mai sensibilă dintre teme) este văzută diferit din cele două perspective. Partidul comunist, ce se recomandă ca sursă a fericirii generale, tinde să deligitimeze puterea literaturii când aceasta își arogă dreptul la adevărul propriu despre consecințele opresive ale ideologiei, punând în relief suferința umană. Literatura se vrea expresia unui adevăr estetic, ceea ce presupune particularizarea viziunii într-un mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Centrul de logică, în 1965 : Am beneficiat în anii detențiunii de un regim uman, iar în ultimii doi ani am fost lăsat, la cererea mea, singur în celulă, avînd la dispoziție cărți și creion. Am putut citi numeroase cărți de ideologie marxistă, astfel că, avînd o mai bună înțelegere și cunoaștere a socialismului științific, am putut redacta alte patru lucrări de specialitate, pe care, împreună cu lucrările anterioare, revizuite, intenționez să le prezint, în timp, editurilor noastre". E o consemnare a unei
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării. Conflictul dintre ideologia partidului unic și formalismul estetic denotă obtuzitatea sau rezistența unei societăți închise, refractară la orice deschidere, relativizare a punctului de vedere oficial, complexitate problematică sau contradicții asumate. Formalismul estetic se hrănește dintr-o metafizică a operei, dintr-un simbolism spiritual
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
și disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme oribile, cu scopul de a strivi fericirea colectivă și de a împiedica progresul luminos al umanității. Nu suntem oare, atunci, îndreptățiți
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă ideologie (contrarie sau piezișe), ci să deruteze prin lipsa oricărei ideologii. Exista totuși o idee sau o credință în altarul căreia oficia literatura evazionistă, mai mult sau mai puțin vizibil, mai mult sau mai puțin acceptabil oficial: religia literaturii. Când nu
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă ideologie (contrarie sau piezișe), ci să deruteze prin lipsa oricărei ideologii. Exista totuși o idee sau o credință în altarul căreia oficia literatura evazionistă, mai mult sau mai puțin vizibil, mai mult sau mai puțin acceptabil oficial: religia literaturii. Când nu a mai cerut imperios ca literatura să fie obligatoriu de
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
cerut imperios ca literatura să fie obligatoriu de partea lui, regimul comunist s-a mulțumit cu o atitudine ce nu părea deloc periculoasă: dacă nu e pentru, măcar ca literatura să nu fie împotriva lui, să se abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
postura tragică a unor oameni ce au dorit cu ardoare să întrupeze un ideal religios, "mîntuirea neamului", apelînd, regretabil, la instrumentele politicii. Psihologia sa mesianică a eșuat în fatala confuzie dintre mistică și acțiune, ducînd la anularea simțului ce separă ideologia de fapte. Plecînd de la principii nobile, cămășile verzi au ajuns a fi o "întrupare a Răului", printr-o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
tânăr o asemenea imunitate? El s-a dovedit, de altfel, la fel de intransigent și în judecarea fascismului. Presupunerea că și-a păstrat clarviziunea datorită formației sale umaniste este infirmată de entuziasmul iresponsabil al altor intelectuali, cu o pregătire similară, față de o ideologie sau alta. Nici fervoarea mistică (sau teologică) a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să credem că, mai curând, însuși cultul său pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabilă cu semenii - a
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
aceeași vârstă cu Desantul celor de la Cenaclul Junimea, al profesorului Crohmălniceanu. Dacă în poezie e perfect contemporan și afin cu colegii săi lunediști, în ceea ce privește proza, el pare a veni dintr-o altă epocă, dintr-o altă vârstă, dintr-o altă ideologie decât, să zicem, Gheorghe Iova. Sau Mircea Nedelciu. Sau Gheorghe Crăciun. Sau Gheorghe Ene. Sau Ioan Lăcustă. Sau Sorin Preda. Sau George Cușnarencu. Sau Mircea Cărtărescu. Lista poate continua, desigur, dar cu aceleași rezultate mai degrabă discordante. Să aibă oare
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Mircea Mihăieș Comunismul e, între altele, o ideologie clădită pe cultura delațiunii. Bolșevicii aspirau să controleze totul, de la viața intimă și rata natalității, la gândurile cele mai ascunse ale individului. "Co-mu-nizarea" forțată, tradusă în obligația de a trăi "la comun", împărțind bucătăria, baia și veceul cu persoa-ne necunoscute
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]