1,300 matches
-
deosebește radical prin natura inspirației. Poezia acestui țăran din Transilvania, plină de vigoare și de sănătate, esta marcată de un mare optimism care vine ca o reacție împotriva pesimismului amar al marelui său predecesor. Foarte original prin forma Baladelor și idilelor, printr-o limbă rustică, printr-un suflu proaspăt și generos, D-nul Coșbuc este adevăratul poet al țăranului român, căruia i-a cântat, în chip fericit, toate faptele vieții obișnuite. Știe să redea aspectele colorate ale vieții populare și simple
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vieții populare și simple, sentimentele naive ale ruralilor, grația iubirii ingenue, luminile dimineții, culorile cerului, poezia naturii, a nopții de vară, a vântului și a ploii. Deține taina inspirației agreste, pastorale, bucolice, pe care a răspândit-o în Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară. Simte și exprimă furia și revolta sărăciei rustice și se apropie astfel de poezia socială. Poemul său Noi vrem pământ nu a fost, poate, străin de răscoala din 1907. Nunta Zamfirei este un tablou
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în franceză Les Chants du Bosphore. 8 1821-1890. 9 Ovidiu, Despot Vodă. 10 Recent i s-au publicat Operele postume, în care cântă nota populară. 11 1849-1889 (de citit Scrisorile, Luceafărul, Epigonii, Veneția). * Martha Bibescu (n. trad.). 12 Balade și idile (1893), Versuri și proză (1897), Povestea unei coroane de oțel (1899), Blăstăm de mamă, Pe pământul turcului, Din țara Basarabilor. Traduceri: Mazeppa de Byron, Parmeno de Terence, Schiller, Divina Comedie de Dante, Eneida de Vergilius, Homer, Sacontala etc. 13 Prima
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care cereau de la părinți „iertăciune“ și binecuvântarea mirilor, iar după un întreg ritual, mirele își smulgea femeia din brațele rudelor „ca romanii pre sabince“, o trecea peste pragul ușii și „zbura cu dânsa în cămara amorului“. Dar toate aceste „alegorii“, „idilii practice“ au fost distruse de „coasa civilizației“. Chiar și în satele de la munte a apărut un nou chip de a face curte, și anume: „o fată căreia i-au plăcut un flăcău din vreun sat, îi dă voie să vie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
reunită în 1938 o orchestră în care șefii de pupitre ai coardelor erau membrii unui celebru cvartet interbelic, Busch. Concertul inaugural s-a desfășurat la 25 august 1938, Tribschen, la periferia Lucernei, în fața vilei lui Wagner, unde compozitorul a compus Idila Siegfried pentru soția sa Cosima, la aniversarea zilei lor de căsătorie. Toscanini evoca deja în aprilie 1938, într-o scrisoare către amanta sa, Ada Mainardi, oferta ce-i fusese făcută de orașul Lucerna și schița un posibil program ce ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sa Cosima, la aniversarea zilei lor de căsătorie. Toscanini evoca deja în aprilie 1938, într-o scrisoare către amanta sa, Ada Mainardi, oferta ce-i fusese făcută de orașul Lucerna și schița un posibil program ce ar fi inclus pe lângă Idilă, o simfonie de tinerețe a lui Mozart și Septetul lui Beethoven. „Până aici, totul e bine: există o anume poezie în ideea acestui concert, într-un asemenea loc; dar nu e suficient, bunul elvețian vrea să exploateze ceva, acel animal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sunt și perluțele ce relatează secvențe tragicomice din arhetipalul nostru conflict haiduci vs. boieri. ,,Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atăcau și îi ușurau de bani în toate baladele"; ,,Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdau prin codri. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântă suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată". Am rămas și eu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am plâns mult când am aflat că, la puțină vreme după, a fost... ajutat să cadă din tramvai. — A fost o idilă împărtășită? — Da, dar ceva atât de fin, de subțire! El avea 20 de ani, eu mai puțin, dar a fost o splendoare, una dintre cele mai frumoase povești din viața mea! Una dintre cele mai pure, prima, probabil! Privesc cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
vedere riscul la care se expuneau amândoi.Dragă Jane, iată ce am pățit eu cu Marina mea: am fost invitați la o aniversare a unei familii,cunoștință comună cu ea, unde ne-am distrat foarte bine și de unde a început idila cu care eram să-mi rup gâtul.Au participat patru familii, dar această femeie era punctul de atracție, nu numai al meu, mai trăgeau și alții cu ochii, însă pe doamna,o interesa numai persoana mea și pentru mine ea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lucru, de și nu voiam, dar doream din toată fința mea, prea ardeau dorințele noastre să ne întâlnim și nu aveam alte mijloace de comunicare. Era periculos însă pentru că telefonistele noastre ascultau de multe ori convorbirile celor încâlciți în mrejele idilelor și le difuzau la cine nu trebuie. Curiozitatea de femeie și nerăbdarea de-a se destăinui și altora, să nu facă indigestie dacă știu numai ele. De fapt secretul este secret atât cât este știut numai de două persoane, când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
celor cunoscuți și curioși. Am convenit să mergem pe Valea Usturoiului, un loc unde ziceam noi că nu umblă prea multă lume, dar mulți dintre bezmetici ca noi, acolo-și găseau locul de taină, pentru urzirea unor relații intime, creind idile care puteau ajunge foarte departe, chiar până la destrămarea familiilor, sau intemeierea lor. Cred că fiecare colțișor de pe acest traseu care era mai dosnic, avea câte o poveste de dragoste. Pe la fiecare cot unde era câte un tufiș mai mare,era
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și discuțiile, de parcă mi-ar fi spus servus Nicule ce mai faci dormi? Inițial am rămas fără glas, dar mi-am revenit repede, să nu mă fac de rușine în fața ei, să mă creadă un mototol neinițiat în materie de idile, sau surprize amoroase, spunându-i că am recepționat mesajul, săgeata lui Cupidon a ajuns unde trebuie și că aștept următoarea mișcare, eu voi fi pe fază oricând și voi răspunde la orice chemare, indiferent de condiții. Au venit și partenerii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mobile, în câteva minute s-a și realizat, am vorbit cu el și am stabilit ca peste trei zile, să ne întâlnim la orele zece, tot pe vechea și cunoscuta noastră stradă pentru promenadă,Lăpușneanu, stradă plină de amintiri și idile care au marcat conștiința multor persoane, pentru unele au constituit legături pe viață.Păcat, pentru că acuma această "Cale a Lacteei" este plină de câini vagabonzi,care-și petrec existența numai pe ea stând tolăniți,sfidând toți trecătorii, cu un tupeu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
într-adevăr din belșug, încât a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui său; idila lor se consuma în odaia din spatele casei părintești, unde își avea cuibul puiul de ofițer, și a provocat nu numai un scandal, dar și o veritabilă tragedie: soțul înșelat chiar cu propriul frate a suferit cumplit și, oricât de robust
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
află în exact aceeași stare. Singurele persoanje adevărate create de Lodge sunt Robyn și Vic din Nice Work. Pentru moment, pe primul loc e umorul. Să-i fie autorului frică de complicațiile psihologice ale romanului modern? * * * Small World (1984), "O idilă universitară", continuă în aceeași tonalitate. Coincidențele se țin lanț. O lume de conferințe universitare, aventuri amoroase, intrigi. Persse McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se îndrăgostește de Angelica Pabst. Suntem în 1979. Povestirea ne duce în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recunoaște: "În noaptea aia chiar mi-a plăcut de el". Și pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex și nimic mai mult... Semestrul de iarnă se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unchi prin alianță, care a murit la Melbourne. Charles o anunță că ar vrea să reia relația cu ea (ceea ce Robyn refuză să facă), iar Philip îi oferă perspectiva unei slujbe, pe care Robyn hotărăște s-o accepte. Cât despre idila Vic-Robyn, iată concluzia lui Vic: Am fost nerealist... Trebuie că mi-am pierdut judecata când mi-am închipuit că poate să te atragă un inginer pitic între două vârste. Robyn e mai exactă. Ea îi spune surâzând: Nu am nevoie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre victoria conștiinței acolo unde sensibilitatea pierde, despre vechea dispută așa de bine denumită de Jane Austen drept sense and sensibility (gândire și sentiment, nicidecum "mândrie și prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lodge Thinks are doi eroi, dintre care unul (Ralph Messenger) e expert în inteligența artificială și nu crede în suflet (sensibilitate), iar celălalt (Helen Reed) e o scriitoare care ar da orice să modifice aventura ei cu Ralph într-o idilă de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului nu permite ființelor lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care unul (Ralph Messenger) e expert în inteligența artificială și nu crede în suflet (sensibilitate), iar celălalt (Helen Reed) e o scriitoare care ar da orice să modifice aventura ei cu Ralph într-o idilă de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului nu permite ființelor lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un gând consemnat în jurnalele celor doi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
M-a influențat ideea lui Eliot că poetul tânăr începe prin imitație, care e o lectură intimă. Am trecut prin nenumărate intimități de lectură, nu mai lungi de trei luni fiecare, cu Roethke, Bishop, Eliot, Hughes. Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou, ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut o lună în Spania citind cele O sută de sonete ale lui Neruda și poemele narative mai lungi de Țvetaeva
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce prinde sensul lumii.” Apare aici motivul înstrăinării de propria persoană, anularea existenței individuale datorate imposibilității de identificare a omului matur cu perioada copilăriei: „Când mă-nstelam cu flori, când nu eram...” (O viziune a omului comun) Poeziile Marina și Idila sunt expresiile unui efort dramatic de a căuta liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și nesatisfăcute nevoi de liniște apare și în Idila. În primele versuri liniștea apare ca un moment privilegiat între trecute și viitoare neliniști. „A doua zi mă liniștisem parcă, Dar mai simțeam în mine cum se strâng Pletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.” Ultimele versuri ale lui Labiș descriu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tare și întăritor Chiar din îngrângerea cea mai amară.” (Regenerare) „Bătăile versului am prins a deprinde Nu din cărți, ci la horă, din danț.” (Începutul) „Dar înțeleg, iubirea-i tot ce are Mai tril de nai, mai trainic omu-n trai.” (Idilă) CAPITOLUL AL III-LEA Spațiul și timpul - coordonate esențiale în structura tematică a creației lui Labiș Este esențial să acceptăm faptul că lumea e diversă, că fiecare țară include în interiorul său o diversitate culturală și etnică. În același timp, trebuie
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
iubirii în artă apare ca o fermecătoare și universală Cântare a Cântărilor. Dintre scriitorii noștri, singur George Coșbuc s-a ridicat până la înălțimea de a contempla în desăvârșită castitate morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele rustice din baladele și idilele sale nu iubesc decât în perspectiva căsătoriei. Și pentru un tineret, în care mustul vieții clocotește primăvăratec, gata să dea pe răscoale în tiparele sociale sau să se pângărească în șanțurile lăturalnice ale desfrâului, nu există un îndreptar artistic mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]