8,779 matches
-
este relativ puțin utilizată, așa cum notează Bottomore (1964, pp. 1-2), poate fi stabilită o legătură logică între prima definiție și cea de-a doua, centrată pe dihotomia elită/non-elită. Factorii ce suscită „excepțiile inevitabile” introduc de fapt distorsiuni într-o ierarhizare bazată exclusiv pe nivelul de performanță. Așadar, putem asocia prima definiție - bazată pe excelență - unui model ideal de societate, jucând un rol comparabil cu cel al concurenței perfecte în domeniul științei economice. Nu se mai pune problema să vedem în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Din această cauză, superiorul care comite un abuz e mai vinovat și mai periculos pentru ordinea publică decât inferiorul care opune rezistență (ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe privind noțiunea însăși de elită. Totuși, nu există a priori o opoziție între elite și democrație, așa cum
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de Talcott Parsons și popularizate de celebra schemă A-G-I-L. Potrivit lui Parsons, pentru ca un sistem social să fie relativ stabil, trebuie să fie îndeplinite patru exigențe funcționale: adaptarea la mediul înconjurător prin producerea și distribuirea de bunuri rare (A), definirea și ierarhizarea obiectivelor ce urmează a fi atinse (G, ca Goal), acțiunea permanentă a mecanismelor integratoare (I) și menținerea coerenței sistemului (latent) de valori (L) (Parsons et al., 1953; Coenen-Huther, 1984, pp. 42-48). Aceste patru funcții definesc terenuri de activitate de unde apar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
proiect sociopolitic egalitar devin din ce în ce mai inegalitare în funcționarea lor internă, nu în virtutea unei pretinse „naturi umane” de care ar trebui să ne debarasăm, ci în virtutea unor imperative organizaționale și a unor efecte de structură imposibil de neutralizat: creștere, diferențiere și ierarhizare. Mesajul sociologiei pare, în această privință, foarte pesimist, sugerând în fond, concepția arhicunoscută conforma căreia „cu cât se schimbă mai mult, cu atât e mai la fel ca înainte”. Oare merită osteneala, se vor întreba unii, să elaborăm o întreagă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-l deosebește pe Napoleon de un sacagiu nu este observat decît de societate; naturii puțin Îi pasă de așa ceva.” (H.de Balzac) „Natura” nu face, Într-adevăr, judecăți de valoare, ea sădește doar potențialități - societatea fixînd criteriile valorice, impune implicit ierarhizările și, o dată cu ele, vanitatea competiției. * „Adevărul e În vin.” (Plinius) Pentru că - spune Teognis - „Vinul dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o obținem.” (A. Schopenhauer) Numai așa se pot
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
variațiuni, eventual contradicții și afirmații care se exclud, dar acești bărbați și aceste femei ale căror secole de aur corespund secolelor I și II din era noastră sunt însuflețiți de o aceeași sensibilitate. în acest arhipelag, putem încerca o primă ierarhizare - chiar dacă este una supusă arbitrarului. Ea permite recuperarea a două linii de forță: pe de o parte gnosticii encratici, susținători ai unor poziții ascetice, pe de altă parte gnosticii licențioși, apărători ai unei opțiuni hedoniste. Această distincție poate părea nefondată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai pot fi identificate și problema refugiaților, a terorismului (controlul exercitat de Autoritatea Palestiniană asupra spațiului intern), a infrastructurii și economiei din teritoriile în discuție, problema accesului la resursele de apă, cvasi-limitate la Iordan ș.a.m.d. Se ridică problema ierarhizării amenințărilor de tipuri diferite, care este un privilegiu al deciziei politice. Pentru multitudinea de opțiuni, un exemplu foarte bun este Convenția asupra schimbărilor climatice. Refuzul unor țări precum Statele Unite sau Australia de a ratifica acest acord internațional este justificat mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care vizează fundamentele constructiviste ale acesteia. Observațiile din această categorie se referă, de exemplu, la faptul că originile normelor membrilor unei comunități și identitățile comune, precum și modul în care acestea sunt construite, rămân destul de confuze. Nu există explicații convingătoare cu privire la ierarhizarea diferitelor norme pentru membrii comunității respective, nu s-au cercetat îndeajuns situațiile în care acestea intră în conflict, nici stabilitatea lor temporală ori felul în care se pot schimba (vezi, de exemplu, Kowert și Legro, 1996). Pentru o mai bună
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Polaritatea este termenul utilizat de obicei în literatura de specialitate (de orientare preponderent realistă) pentru a defini structura relațiilor dintre principalii actori din sistem care asigură menținerea unei ordini mondiale. Când este folosită în raport cu ordinea mondială, polaritatea scoate în evidență ierarhizarea Marilor Puteri în sistem într-o perioadă istorică dată. În funcție de modul în care sunt structurate relațiile de putere din sistemul internațional, se poate vorbi despre ordinea mondială multipolară, bipolară și unipolară. Atunci când menținerea ordinii necesită cooperarea principalilor puteri din sistem
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rezervele de rigoare în generalizarea informațiilor obținute. c. Prin accesul său la un număr de persoane (între 5-9 participanți) bine informate asupra subiectului ce urmează a fi examinat, grupul nominal permite obținerea de răspunsuri în scris și apoi discutarea și ierarhizarea lor în funcție de gradul de importanță. Grupul nominal beneficiază de un grad ridicat de structurare, oferind persoanelor implicate șansa de a-și exprima ideile și de a primi aceiași considerație, dar natura subiectivă a datelor obținute nu poate fi evitată nici
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
acestor tendințe în viitor, trebuie să facem o alegere între alternativele care credem că răspund acestor tendințe. În cazul de față, probabil că va trebui să alegem între crearea unui guvern federal și întărirea autorității statului-națiune. Etapa următoare constă în ierarhizarea factorilor și a forțelor care au fost identificate. Acești factori sunt cântăriți în funcție de efectul lor asupra problemei centrale. În consecință, studenții vor aprecia gradul de certitudine sau incertitudine al fiecărui factor. Factorii și forțele semnificative care sunt evaluate ca fiind
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
când un conducător utilizează doar un stil de conducere și de aceea acestea trebuie să fie raportate la elemente ce formează așa-numita „structură” a stilului de conducere. Jarikov definește structura stilului de conducere ca fiind o relație de subordonare, ierarhizare a stilurilor de conducere prezentate mai sus. Pentru a elabora această structură se propune o formulă de calcul cu ajutorul căreia obținem o ierarhizare a tuturor stilurilor de conducere utilizate în activitatea conducătorului. „Rezistența la stres a conducătorului” este cel de-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
structură” a stilului de conducere. Jarikov definește structura stilului de conducere ca fiind o relație de subordonare, ierarhizare a stilurilor de conducere prezentate mai sus. Pentru a elabora această structură se propune o formulă de calcul cu ajutorul căreia obținem o ierarhizare a tuturor stilurilor de conducere utilizate în activitatea conducătorului. „Rezistența la stres a conducătorului” este cel de-al paisprezecelea capitol. Jarikov conștientizează și argumentează necesitatea cunoașterii de către manageri a factorilor care generează stresul în cadrul organizațional, a metodelor lor de diagnosticare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
lipsite de anecdotic, în intenția de reconstituire cât mai fidelă a atmosferei de epocă. Dacă sub raportul frescei istorice informația este într-adevăr copleșitoare, s-ar spune „excepțională” (Mircea Mancaș), M. nu-și propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuție ori polemică în planul ideilor teoretice, mulțumindu-se exclusiv cu rolul de cronicar. „Oameni și întâmplări”, „portrete, mărturii, profiluri” ale unor personalități din teatru, literatură și arte, configurate între anecdotică și memorialistică, sunt consemnate
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
a situat Marea Britanie, cu 17 procente (ibidem). În 1971, la fiecare zece mii de angajați, din cadrul sistemului american de fort) de munc), 61,9 erau oameni de științ) și ingineri. Cifrele comparabile pentru urm)toarele ț)ri non-comuniste care urmeaz) în ierarhizare reprezentau 38,4 procente în cazul Japoniei, 32,0 în cazul Germaniei de Vest, si 26,2 în cel al Franței. În cele din urm), avantajul nostru în privința exportului de bunuri prelucrate a depins foarte mult de exportul produselor de
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
publice” - pot fi stabilite prin eșantionare, prin stabilirea unui lot de subiecți reprezentativ pentru comunitatea selectată (locală, regională, națională, continentală ș.a.) sub raport statistic. Chestionarul care ar urma să stea la baza „cartografierii” trecutului ar trebui să se intereseze de ierarhizarea - În funcție de importanța acordată de fiecare subiect - a primelor, să zicem, zece mari momente ale trecutului comunității vizate, să propună o evaluare afectivă a acelorași procese sau evenimente istorice (cele favorite, cele pozitive, cele indiferente, cele regretabile, cele mai detestabile), să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
disident nu este nepărat una ierarhică, ci este una Între categorii mai degrabă egale. Un disident plecat din partid poate să fie mai virulent, mai vehement decât un opozant sau un rezistent. Nu cred că e posibil de stabilit o ierarhizare etică Între cele trei poziții din această categorizare. Aș supune atenției, În schimb, următoarea scară, axiologică Într-un sens moral-politic. Mă gândesc la următoarele categorii de oameni În funcție de felul În care ei Își raportează creația la ideologia totalitară. Prima categorie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tineri, un atentat la integritatea literaturii române contemporane”. În condițiile în care opțiunea critică se poate exprima acum fără echivoc, iar baza selecției a devenit mult mai bogată prin includerea literaturii exilului, reluarea colocviului evidențiază rolul criticii în selectarea și ierarhizarea valorilor literaturii române contemporane. Ov. S. Crohmălniceanu, Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu răspund întrebărilor lansate de colocviul Fenomenul arghezian (2,4/1990) despre posteritatea critică a poetului, despre o eventuală criză de receptare sau evaluare, despre influența operei
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea, într-o ierarhizare ce îi aparține autorului, a celor mai semnificative genuri literare închegate în răstimpul avut în vedere. Trecerea de la structura genologică de sorginte bizantină, practicată și înconjurată de prestigiu în literatura română vreme de câteva secole - cu îndreptățire, căci scrisul românesc
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
a operelor publicate Între 1948 și 1989, revizuirile necesare ale cursurilor și manualelor școlare, aprecierea publicațiilor Întoarse din exil, locul atribuit literaturii de mărturie, controversele privind «literatura de sertar», Înmulțirea juriilor literare și a premiilor care au modificat criteriile de ierarhizare, precum și micșorarea drepturilor și privilegiilor asociate cooptării În asociații profesionale ca urmare a pierderii monopolului corporativ al fostelor Uniuni ale scriitorilor. Încerc să pun aceste probleme În perspectiva istorică și să insist asupra transformării statutului de scriitor În funcție de modificările raporturilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
au aplicat în investigațiile autohtone câteva scale principale ce privesc rolurile și atitudinile membrilor din familie: scala diviziunii rolurilor, scala autorității în familie și scala ideologiei familiei tradiționale (Stănoiu, Voinea, 1983). Un procedeu relativ ușor de aplicat este cel al ierarhizării atributelor-valori de către subiectul însuși. Într-o cercetare proprie (Iluț, 1985) am prezentat subiecților, pe cartonașe separate, denumirile a circa 12-15 atribute-valori („cinstit și sincer”, „inteligent”, „înțelegere cu părinții” etc.). Subiectul era rugat să așeze în ordinea importanței aceste atribute și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pot fi prelucrate și la nivel grupal - prin coeficientul de concordanță al lui Kendell și alte procedee statistice combinate -, obținând scara reprezentativă a colectivității studiate. Procedeul scalării ordinale de către subiect are avantajul că permite depășirea intranzitivității. Este implicat însă artefactul ierarhizării. Compararea în perechi înlătură acest artefact, dar îl introduce pe cel al tranzitivității, fiind totodată o metodă foarte laborioasă. Prin metoda inventarului de valențe (Zörgö, 1978), subiecților li se prezintă o listă de itemi purtători de valențe (ca, de exemplu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
domenii: interacțiuni maritale și familiale; calitatea de părinți (îngrijirea și educarea copiilor); rolurile și puterea în sistemul familial; adaptarea în familie. Tehnicile diferă nu doar ca tematică și variabile abordate, ci și ca principii de construcție: directe, proiective, scală Lickert, ierarhizare, interviu semistructurat. Iată două exemple (apud Touliatos et al., 1990): Calitatea comunicării coparentale (C.R. Ahrons și J. Goldsmith) urmărește măsurarea variabilei „conflictul și suportul (cooperarea) în relațiile dintre părinții divorțați”. Se utilizează ca interviu semistructurat, dar poate fi adaptată și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
recenzent. Crede în necesitatea unei „critici pur informative”, după modelul celei practicate în publicațiile franceze ale timpului. Scrise pentru cotidianul „Adevărul” și publicate, cu puține excepții, acolo, notele de lectură urmează fluxul editorial la zi. Ș. nu este preocupat de ierarhizarea estetică a operelor, ci de prezentarea temelor și, eventual, de înscrierea lor într-o serie istorică, de expunerea rezumativă a subiectului. El se numără printre primii comentatori ai lucrărilor lovinesciene fundamentale, Istoria civilizației române moderne (1924-1925) și Istoria literaturii române
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
studiu monografic ele nu fac decât să disperseze întregul. S. este cazul tipic de exeget apropiat până la confundare cu „subiectul” său. Nu are o minimă detașare în comentariul critic, din păcate edulcorat, chiar și atunci când s-ar fi impus o ierarhizare valorică a operei poetei în contextul literaturii interbelice și contemporane. G. Topîrceanu, inedit (1997) nu este propriu-zis o monografie, ci o ediție a unor texte necunoscute (sau mai puțin cunoscute) ale poetului: studiul despre geneza comicului (scris în limbile română
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]