1,976 matches
-
care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
i-a sunat vocea. —Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți ofer o partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o fost o ședință grozavă, mulțumesc. Ascultă, nu intra în panică... E încă în viață, dar Susan a avut un accident și e în stare gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau în lacrimi. Crezi c-o să se facă bine? Era a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde știi asta? Targuí-ul nu avea un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au revărsat iluminând sefiroții inferiori, și tot așa În jos, până la Regat. Dar poate că În acest tsimtsum, În acest adăpost, În această singurătate, zicea Diotallevi, exista deja, făgăduința reîntoarcerii. 2 HOCHMAH 3 In hanc utilitatem clementes angeli saepe figuras, characteres, formas et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveau să vină. „Nu, că murdăresc cartea, bagă-mi-o În gură, nu, nu face pe proasta, așa, bine. Doamne, ce bună-i mamaia, rosencreutzlische Mutti-ja-ja... Dar știi că ceea ce primii rozacruceeni au scris În primii ani ar fi putut ilumina lumea, dornică de adevăr?” „Și ce au scris?” „Aici e trucul, manifestul nu spune, te lasă să-ți vină apă-n gură. E un lucru atât de important, dar atât de important, Încât trebuie să rămână secret.” „Ce nemernici.” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea să se desfășoare așa-zisa sesiune, sau gira, era Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap pletos, atins de pete Întunecate de calviție. „Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fragment dintr-un anume Anselm of Canterbury. Cine e? Nu l-am găsit nici măcar În Dicționarul Autorilor”. I-am spus că era Anselmo d’Aosta, numai că englezii Îl numeau așa pentru că Întotdeauna vor să fie altfel decât ceilalți. Mă iluminai deodată: aveam o ocupație. Hotărâi să pun pe roate o agenție de informații culturale. Ca un fel de copoi al cunoașterii. În loc să-mi bag nasul prin barurile de noapte și prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești ca la dumneata În orice casă pe care binevoiești s-o iluminezi cu prezența. Însă Îmi luam rămas-bun de la acești oaspeți”. Lorenza ne observă prezența și făcu un semn vesel de salut - nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată surprinsă sau Încurcată de ceva, orice ar fi fost. „O, superb, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la intrare s-au închis! Să le spargem cu ceva! țipă el, panicându-se. Cu sabia, cu o secure, un topor... Stai liniștit, s-au blocat automat, când a pornit alarma, îl temperează Avocatul, în vreme ce întreaga curte pietruită a muzeului se iluminează exploziv, haotic, de la spoturile colorate ale girofarurilor. Ușile sunt din geam masiv, securizat, nu pot fi tăiate sau sparte, mai adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
polițistul. Gata...! Pătrundere neautorizată, pe timp de noapte, într-o instituție publică! Aruncă-i în aer! Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe linia Lumding-Sadyia. M-am gândit numaidecât la d-ta, și Consiliul te-a acceptat, pe răspunderea noastră. Ai trei zile ca să-ți aranjezi afacerile și să predai Tamlukul... Mă privea cu o imensă bunăvoință, și fața lui urâtă se iluminase de o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine pe ultimii funcționari străini, înlocuindu-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de nu au ghicit ceilalți patima noastră. Să fi crezut, oare, că e dragostea pe care o voiseră ei? O dată am văzut Chandemagorul noaptea. Bulevardul iluminat pe amândouă părțile nu mi-a putut șterge impresia de obosită melancolie pe care mi-o lăsaseră ruinile palatului, atât de glorios cândva în această veche și uitată de Dumnezeu colonie franceză. La întoarcere m-am gândit serios cât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar fără să-și întoarcă privirile în jurul lui, simțea că face parte dintr-o imensă comunitate, că este o parte a lumii. Chiar lucrurile urâte - un loc viran plin cu gunoaie și fierărie veche - erau, într-un fel misterios, parcă iluminate de o iridescență interioară." - Foarte interesant, spuse ajungând la capătul coloanei. Dar trebuie să existe și o urmare. - Desigur că există. E un articol întreg, destul de lung. E intitulat: Tânărul de 70 de ani, și e semnat de Linda Gray
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a ars pe de-a-ntregul, reluă Colomban. Căci, după cum vedeți, adăugă după ce plăti șoferului și coborî din taxi, a mai rămas o parte din trunchi... Au înaintat câțiva pași și s-au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar la lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și înotători de seară, chiar mulți dintre cei care s-au scăldat dimineața. Persoanele fără slujbe, adică gospodinele și mamele cu copii vin la ore mai puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelegerii, monștri de gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică, iluminată de razele piezișe care se cerneau printre nori. — Le-au pocit! — Au existat o sumedenie de discuții, răspunse preotul. — Le-au luat jos tot mușchiul și cercurile alea galbene. Le-au curățat cu perii de sârmă electrice. Acum se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări, una așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auzise că George ar fi prin grădină și îl căuta de zor. Hector Gaines o căuta pe Anthea. În centru grădinii era întuneric, dar la unul dintre capete străluceau luminile de la casa Belmont, iar la celălalt, felinarele din Forum Way iluminau copacii. Tom nu mai știa la ce să recurgă. Larma și râsetele deveniseră mai puternice și avea impresia că o mulțime de oameni complet străini intraseră pe poarta din spate. Ar fi vrut să-i explice lui Hattie ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se fi clădit anexa casei, răspundea în curte). Această intrare acoperită cu o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]