7,075 matches
-
care i-a dat formă. Legăturile cu exteriorul sunt, în realitate, simple legații diplomatice. Spre netă deosebire de Iulian Ciocan, cel din Înainte să moară Brejnev, Crudu nu investighează căderea comunismului în provinciile accesorii ale blocului sovietic, ci propria raportare imaginară la un trecut, în felul său, definitiv. Fresca istorică romanescă - un clișeu de zile mari - se dovedește, în fond, un portret executat manu propria. Dacă, pentru protagonistul Măcelului, Georgia e țara de adopție, monopolul asupra minții sale îl deține, în
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
preluat principalele trăsături ale construcției epice și ale protagonistului. Imediat descoperim însă și o diferență izbitoare: lumea în care se trezește eroul lui Ion Eremia (ca la romancierul englez, tot un personaj "autentic" povestind la persoana întâi) nu sunt insule imaginare locuite de ființe fantastice precum piticii, uriașii sau animalele nobile, ci o țară aparent obișnuită, numită Kukunia (denumire amintind Kakania lui Robert Musil, despre care autorul însă n-avea cunoștintă, sau Jormania lui Ioan Petre Culianu din anii ´80). Începând
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
pe vremuri "autorul preferat". Liviu Grăsoiu observă marea fecunditate din ultimii ani ai vieții poetului. "Abia acum, notează el, V. Voiculescu s-a găsit pe sine însuși." E vorba, mai întâi, de Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de... "în care nu avem de-a face cu 90 de poezii (câte sunt numerotate, n.m.), ci cu un singur și cuprinzător poem". Poetul aduce un elogiu, un elogiu superb, frumuseții feminine, aspiră spre perfecțiune, având o credință nestrămutată în
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
lor interioară oferă variante de răspuns la cele mai surprinzătoare așteptări. întîlnirea dintre Panasonic, Philips și Toyota, într-un spațiu animat de cratere selenare, cu pubela în plină fermentație și cu freamătul lenjeriei de pe balcon este o formă de împăcare imaginară a realului cu transcendența. A adevărului din fiecare clipă cu visul unei fabuloase geometrii. Și cu ce ne vom clăti de acum încolo iluziile? Bineînțeles, cu noii detergenți, radical îmbunătățiți, pentru că nici prin cap nu ne trecea cît de simplu
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
cruzimi prezentate cu rea satisfacție se întemeiază tocmai pe conexiunile carnale cu ambientul, pe visceralitatea durerilor pe care le suportă omul și pe propagarea acestora în mediul anorganic. E un circuit doloric în beneficiul unei agonii în accepție nonspirituală: "oameni imaginari oameni reali / în balansul lepros și sterilitate vibrantă / așteptînd moartea ca o răsuflare din pieptul de bronz / să cadă peste ceilalți / cînd în lacrimă plîng viețuitoare necunoscute / și bufnițe ne privesc din semne de ortografie / pe străzi luminate cu lămpi
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
emană mulțumirea unui om fericit. Nu se lamentează - coboară și urcă șapte etaje zilnic, de cel puțin patru ori pe zi, cu sacoșele de cumpărături, deseori foarte grele, uneori cu geamantane pentru călătorii, știu că are dificultăți de vedere, temeri imaginare etc. - "merge, merge". Râsul lui încurajează, oricum, are 73 de ani, iar moartea nu e prea departe. E admirabilă atitudinea lui, din care emană bucuria de a trăi și gratitudinea, indiferent cum scrie și cum a scris. Doamna Eliade la
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
din Eminescu, Bacovia, Villon, Baudelaire, simboliștii francezi și români, sau, cum spuneam mai sus, Esenin. Dar ele sunt atât de îndepărtate, atât de pierdute în construcția extrem de personală a cărții, încât rămân doar ca un abur ușor asupra unor pământuri imaginare. Savanta montură pe care Gellu Dorian o conferă drept sprijin "unicei strune" face din cartea sa un căluș cizelat cu finețe și totodată puternic: suportul menit să susțină până la capăt concertul.
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
din China a acordat spații ample subiectului, în timpul Campionatului Mondial, astfel de știri fiind pe placul autorităților, întrucât sunt spectaculoase, dar nu au conotații politice. La scurt timp după terminarea campionatului, a fost publicat și un interviu cu caracatița. Personajul imaginar care a "discutat" cu ziaristul Nanfang Zhoumo de la Southern Weekend, a arătat simțul umorului și o bună cunoaștere a situației din China, pornind de la boom-ul imobiliar din Shanghai până la problemele bursei. Moda Paul a făcut ravagii în China, peste
Caracatiţa Paul, filmul. Câte produse legate de "prezicătoare" sunt vândute în China () [Corola-journal/Journalistic/71048_a_72373]
-
domnișoară ofilită, neluată în seamă, în mijlocul agitației și conflictelor acute ale existenței?... Să nu fi înțeles ea că istoria și destinul nostru modern sunt fatum-ul epocii noastre?... Romanul, pe care l-am apucat, de pildă, în sensul de cronică imaginară a societății și vieții omenești, a intrat demult într-o criză de neîncredere. înșiși criticii au ajuns să se întrebe cum poate acest personaj, numit scriitor, să cunoască atâtea caractere, să intre în pielea lor, să știe ce gândește fiecare
Romanul polițist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7131_a_8456]
-
aceea că nenorocirea calmă în care trăiau cu toții nu era doar a sa, ci aproape a tuturor. În țara percepută ca o imensă închisoare, cenzura practicată înainte de revoluție se prelungește inconștient și în prezent: "Ai dreptate în ceea ce privește cenzura, reală sau imaginară. Mi-am dat seama de asta imediat după 1989, când scrisorile începuseră să circule în principiu liber: n-am mai putut scrie niciodată, în România, natural și destins, vreo scrisoare. Cel puțin la acest punct, regimul comunist a repurtat asupra
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
și-a mînjit condeiul cu laude pentru un dictator, care și-a atacat mîrșav colegii de breaslă în revista pe al cărei frontispiciu numai că nu scria că este a Securității, care turna la "organe" pe orice adversar, real sau imaginar, acel scriitor poate avea prestigiu? A lăsat el, vorba poetului, o amintire frumoasă? E un exemplu. O zicală ne îndeamnă: Despre morți numai de bine. Nu cred că putem vorbi de bine despre tirani care au decis lichidarea fizică a
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
decontextualizate ca repere pure într-un spectacol exclusiv vizual. Sursa nemijlocită a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției. Textul deposedat de orice sens narativ, complet opacizat prin mimetism grafic, pare o resuscitare a cine știe cărei limbi uitate, după cum Cartea, în ansamblul
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
de domeniul vast al anodinului. Câteva secvențe ies, emoțional, în relief. Întâmplător sau nu, ele nu se petrec decât în mintea personajului - poate același din Urbancolia - și transcriu, în plină Germanie a solitudinii, evenimente provinciale românești. O astfel de enclavă imaginară e domesticul Botoșani: În cele două zile cât și-a vizitat orașul, una și-a petrecut-o cu Ioana. Avea emoții când a intrat în blocul de pe strada Împărat Traian, exact ca înaintea unei întâlniri cu o fată sau cum
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
adânc" la note sau informații codificate, de la vârtejul de acte și fișele individuale la pleiada aluziilor culturale. Apogeul îl oferă jocul pluriperspectivist din "Capitolul IX": Răul și Răii sunt văzuți pe rând de personalități reale, de scriitori și de personaje imaginare: Federico García Lorca și Magdalena, Don Quijote și Sancho Panza, Dońa Socorrito și Pedro Miguel (ziarist la ziarul mexican La Jornada), Chapis, Leonard Peltier (amerindian, deținut), așa numitul Morales, Angela Y. Davis, Mumia Abu Jamal, comandanții Esther și David, scriitori ca
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
Patapievici și Despre greșeli și eșecuri de Solomon Marcus, care caută și fața pozitivă a greșelii, în genere "asimilată cu o infracțiune". l În Dilemateca o anchetă atrăgătoare realizată de Marius Chivu: "Ce scriitor(i) ați invita la un chef imaginar?" Răspunsurile reprezintă un adevărat banchet în bibliotecă. Cronicarul are însă două obiecții generale. Prima: în fond cei întrebați au răspuns, în majoritate, la altă întrebare, legată de autorul preferat, unde cuvântul autor înseamnă cărți. Nu s-au gândit neapărat la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
când severe ale materiei și conștiinței, ecouri ale culpei, ale păcatului originar, alături de ecouri ale răscumpărării: iată câte ceva din ceea ce ochiul poate fi îmbiat să desprindă - ca dintr-o secretă arvună - din această incursiune în ceea ce am putea numi muzeul imaginar al lui Vladimir Zamfirescu. Pentru artist, spunea Picasso - "pictura este un fel aparte de a ține un jurnal".... Două sunt filele unui astfel de jurnal asupra cărora am putea reflecta cu rost pentru câteva momente. Marea pânză Supliciul și, în
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
care, deși situat la granița cu Austria, a votat în 1921 pentru a rămâne oraș unguresc: sunt planșe ce ilustrează teatrul didactic al iezuiților, cu decorurile și cu emblemele lui. Veritabile parafe ale memoriei unui teatru, pentru mine strict mental, imaginar... Cine le-a desenat? Cine le-a salvat? Enigmă încă nedezlegată. Astăzi, restaurate, planșele sunt învelite într-o hârtie specială, menită să le protejeze de orice degradare. Urmele teatrului vor fi întotdeauna fragile. Continuându-ne călătoria prin acest inperiu al
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
de nici o cronică în revistele culturale și literare din București, dar nici în periodicele din Iași. Ce-i drept, "cantemirologii" (Adriana Babeți, în Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir, 1978, și Gabriel Mihăilescu, în Universul baroc al "Istoriei ieroglifice". între retorică și imaginar, 2002), au relevat unele din contribuțiile aferente ale lui Dragoș Moldovanu, consacrându-le analize judicioase. În cartea sa din 2002, Dragoș Moldovanu arată că istoricii și criticii literari, istoricii, lingviștii români - de la Aron Densusianu la Emil Petrovici, de la Dragoș Protopopescu
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
volumul Un anotimp în Berceni conține o sugestie a tranzitoriului. Poetica lui funcționează, aici, prin delegație. Înstrăinarea (invocată, într-un rând, sub numele ei scandinav, Främling) e mai acută decât celebra insolitare a formaliștilor ruși. Ea cuprinde, laolaltă, și geografii imaginare, și vocabulare de împrumut, și abandonuri regizate. De altminteri, prima treime a cărții cuprinde un excepțional lamento basarabean. Agonia tătucăi e, cu totul, transferată peste Prut. Acolo se desfășoară, amplu, convulsiile, acolo se aud dureroase expectorațiile, acolo veghează, resemnată, întreaga
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
lor istorice, foarte apropiate. Prin Homer, Tales și Pitagora, ele sunt fiice ale vechilor mituri, de la care au preluat funcția de simbolizare și nevoia de a se plasa într-un univers de ficțiune. Punctul și dreapta sunt, la Euclid, obiecte imaginare, la fel de imaginare ca personajele Cătălin și Cătălina din Luceafărul eminescian. Nevoia de metaforă este la fel de puternică în poezie și în matematică. Știu că această afirmație vă poate mira, dar gândiți-vă la operația de generalizare, fără de care matematica nu ar
Plus sau minus poezie by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7274_a_8599]
-
foarte apropiate. Prin Homer, Tales și Pitagora, ele sunt fiice ale vechilor mituri, de la care au preluat funcția de simbolizare și nevoia de a se plasa într-un univers de ficțiune. Punctul și dreapta sunt, la Euclid, obiecte imaginare, la fel de imaginare ca personajele Cătălin și Cătălina din Luceafărul eminescian. Nevoia de metaforă este la fel de puternică în poezie și în matematică. Știu că această afirmație vă poate mira, dar gândiți-vă la operația de generalizare, fără de care matematica nu ar exista; nu
Plus sau minus poezie by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7274_a_8599]
-
își instalează protagoniștii: "Realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce în ce mai consistentă. Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool". în această lume, unde alcoolul și drogul sînt - știam din Tălpi. Șotronul - doar două dintre vehiculele folosite de Noimann pentru a se (pe
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă din tinerețe și a cultivat-o toată viața. Etalarea metonimică de curiozități, ca într-un muzeu imaginar, a fost întotdeauna maniera specific macedonskiană de a scrie proză: "... în păreții ei se afla un ocol de firide cu perdele de borangic cusute în mătăsuri și fluturi, prin crăpătura cărora se zăreau ori ciubuce de iasomie cu mari imamele
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Poate nu din întîmplare exemplarul despre care scriu este cel însemnat cu J, din cele 19 pe hârtie vidalon moyen-âge, numerotate de la A la T. Un je incomplet, ca și cum un glonț închipuit i-ar fi spulberat definitiv iluzia rotunjimii lui imaginare...
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
trebuie să fie mai bine ca-n locul ăsta, depou al vremii rele, garaj al ploii, cap de linie al norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]