7,197 matches
-
autor s-a desfășurat, complementar sau în opoziție, sub semnul tuturor direcțiilor metodologiilor susținute de structuralism și semiotică, de existențialism și fenomenologie, de hermeneutică, psihologie și psihanaliză, de sociologie și informațional, alimentînd apoi psihanaliza textului, teoria personajului, teoria receptării, teoria imaginarului, naratologia etc. Au apărut, în consecință, dublete conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative, modelatoare sau rigidizante, în orice caz de natură a dilua intensitatea inciziei în realitatea textului datorită proliferării aproape necontrolate a obiectului. Enumerarea lor devine ea
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
scenă asemeni cărților de Tarot este o enigmă, este ceea ce sensibilitatea barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc al Imaginarium-ului doctorului Parnassus apare degradat în burlesc, cu accente derizive de spectacol de bâlci populat cu circari, - piticul Percy (Verne Troyer) este elocvent în acest sens -, erodat de
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
mesajul profund al sutelor de lucrări și în aria geografică din care ele provin. Atît la o privire exterioară, cît și la o analiză aprofundată, Bienala... de la Ploiești este simultan un curs de geografie artistică și un studiu subtil despre imaginar și despre comportamentul simbolic dintr-o arie culturală care cuprinde, practic, toate marile zone ale lumii. Din Maroc și pînă în Lituania, din Egipt și pînă în China, din Macedonia pînă în Guineea, din America pînă în Bulgaria și din
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
În cartea sa, Blake a dezvăluit și câteva trucuri pentru a evita astfel de situații. “Dacă vă întâlniți cu cineva care se plânge de tot și de toate, puteți recurge la tehnici mentale ca să blocați deteriorarea creierului...Retrageți-vă în locul imaginar preferat, acolo unde ați merge daca ați avea o baghetă magică”, a adăugat acesta.
Iată în ce mod ne afectează creierul persoanele pesimiste by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/65927_a_67252]
-
orașului, ci orașul, proclamîndu-și autarhia, se întoarce condescendent spre natură, prin cîmpul de forță al „corespondențelor": „Orașul stă suspendat ca o plantă. // Orașul ca o iarbă uscată; / îmbrățișări miraculoase, / brațe de iarbă" (XXII). „Fragede făpturi ale străzilor", îndrăgostiții atestă calitatea imaginarului proteguitor: „Îndrăgostiții cunosc ca nimeni alții orașul: / nu orașul acesta văzut, ci acela pe care / doar inima lor îl înțelege" (XXIII). Experiența stradală a devenit o pastă pe care mîna auctorială o modelează după voie: „Aceste străzi ca niște înflorituri
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind „valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi necunoscute", Monica Patriche se livrează lucrurilor revizuite de imaginar precum unui spațiu securizant: „Nici un meșteșug, nici o îndrăzneală / în a descrie lucrurile și totuși ce fericire / în a li te dărui! Ziua vie și sacră, întrupată / și nescrisă" (I). Poezia lucrurilor cîntate cu o asemenea devoțiune înflorește ca o plantă
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
rezolve, în felul său, un conflict constitutiv al sculpturii noastre, acela dintre natura figurativă și retorică a statuarului occidental și tentația hieroglifei, a semnului auster și hieratic pe care spiritul oriental, de factură veterotestamentară și bizantină, l-a impus subtil imaginarului și sistemului nostru de gindire. Dacă acestui conflict fundamental, constitutiv, îi mai adăugăm și efortul circumstanțial de a reda sculptura ei însiși, de a scoate forma de sub servituțile ei doctrinare și propagandistice, avem imaginea aproape completă a unui enorm efort
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
pe-al său Henry Bech prin mai multe povestiri și romane, pentru ca, într-o supremă ironie, să publice un volum „exhaustiv", intitulat The Complete Henry Bech. Pentru a da credibilitate, adică pentru a face și mai puțin vizibilă granița dintre imaginar și real, cartea cuprinde și o povestire scrisă în anul 2000, purtând ironic-pomposul titlu His Oeuvre. Saul Bellow a apelat la același procedeu, chiar dacă pactul autobiografic nu e întărit de o semnătură la fel de pronunțată. E evident, însă, că aproape fiecare
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
a mers pe drumul trasat de Cehov: a ancorat, a întrupat, a singularizat sensul, în loc să-l lase să se alipească totalității eliberându-se de chipuri. Este, dacă nu răzbunarea, cel puțin răspunsul filosofiei romanului la captivanta întâlnire a teoreticului cu imaginarul care constituie romanul filosofiei și la primejdioasa îmbătare cu dragostea sau cu oroarea față de ființe abstracte, fără nume și prenume, decurgând din ea. N-avem nevoie de ea pentru a ști ceea ce trebuie să știm, dar fără acest răspuns, fără
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
vădit autobiografic". De unde această impresie? Nu am făcut confuzia dintre biografie, memorii, jurnal și ficțiune. Cum mi-aș fi îngăduit să spun: „Viața mea este un roman"? Întotdeauna am plecat de la un fapt trecut pe care l-am transfigurat în imaginar și ficțiune. Câteva exemple... În romanul Ultimii, am pornit de la anumite împrejurări cunoscute din familie (ultimii burghezi), dar romanul s-a ridicat la o analiză generală a unei generații care trăia într-o epocă istorică sinonimă cu o „colonie penitenciară
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
despre o epocă si despre o lume? B.N: În prefața romanului Somnul vameșului am scris: „am fost martorul unei epoci. Sunt obligat să-mi depun mărturia". Cu o singură condiție: mărturia să fie transfigurată artistic și trecută prin filtrul imaginarului și al ficțiunii. Altfel, rămâne o mărturie în fața unui notar sau a unui tribunal. Un roman construiește o altă lume decât cea din realitate, dar care stă în fața noastră ca o catedrală sau răsună melodios ca o simfonie. Poate romanul
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
Aurel Rău, Dinu Flămând, Cătălina Iliescu Gheorghiu, José Carlos Rovira). De asemenea, se citesc cu interes eseul lui Florin Mihăilescu, „Ființa visătoare", textul intitulat „Aktionsgruppe Banat și exilul" semnat de Ana-Maria Tăut, dezbaterea (organizată de Centrul clujean de cercetare a imaginarului) despre mitopie, conceptul creat de Paolo Bellini, ca și substanțialul capitol de cronici și comentarii critice consacrate unor autori români sau străini. Dexterități Comisia de învățământ a Senatului a propus ca, de la anul, la desen, educație fizică și muzică, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6103_a_7428]
-
Înțeleg de ce le-a făcut, dar pentru mine nu acestea sînt interesante. Interesantă este, repet, viziunea lui despre România și despre realitățile românești, despre psihologia distructivă și meschină a intelighenției, despre cîinoșenia ardelenească și despre abureala metafizic-reacționară ce-a invadat imaginarul și axiologia colectivă imediat după căderea comunismului, despre faptul că sîntem o lume ce nu are criterii unitare în nimic din ceea ce face, despre lipsa de viziune constructivă pe termen lung. Din acest punct de vedere, Marino a fost un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
lui Eugeniu Nistor traduc, într-un vers mai degrabă destins decât tensionat, refluxul unor trăiri condensate în labirintul memoriei sau metafora căutării obârșiilor în palimpsestul unei realități ce-și trădează mai mereu condiția, glisând înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și rostire.
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din ultimii 20 de ani. O analiză cu atât mai valoroasă cu cât nu ține deloc cont
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din ultimii 20 de ani. O analiză cu atât mai valoroasă cu cât nu ține deloc cont de criteriul generaționist, încă viabil în multe dintre comentariile criticilor actuali. De la Gabriela Adameșteanu și Dumitru Țepeneag până la Gheorghe Crăciun, Mircea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
sau Bogdan Suceavă, cu toții sunt scrutați din unghiul unor teme și problematici precum memoria, identitatea, fenomenul migrației ș.a.m.d. Și nu de puține ori, fără a oculta originalitatea operelor, Sanda Cordoș e în măsură să formuleze legitățile „obsesiilor” de imaginar de după ’90. Așa cum apare ea în operele scriitorilor români, migrația e, de pildă, mai degrabă „o formă a izgonirii” decât o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși de foame, teamă, dezamăgire, zădărnicie, purtați mai mult de imaginea unei țări blestemate
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
memoriei” (Adrian Schiop, Cecilia Ștefănescu, Alexandru Vakulovski). Cartea e plină de astfel de sugestii interesante care, dincolo de a reconfirma un critic serios și profund, o recomandă pe Sanda Cordoș drept cercetătorul cel mai în măsură să dea o sinteză a imaginarului literar românesc (deopotrivă intim și social) din ultima jumătate de secol.
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
discredit care încă mai stăruie. Dar ce înseamnă aceasta? Inhibiția la care l-a supus mai întîi pierderea prematură a tatălui, apoi, fără încetare, spectrul cenzurii și al propagandei imperative, a avut ca efect natural o operație de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
în postmodernism.” Tema investigației, Paradigma puterii: „concept controversat, paradigma se definește, în termenii lui Thomas S. Kuhn, ca un set de realizări științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci simbolicul, în calitate de formă reprezentativă a imaginarului, „acoperă toată gama de activități și de posibilități umane.” Lumea textelor răspunde exemplar acestor gânditori activi, (re)lansatori de teme. Contemporanii par, însă, luați prin surprindere. Asemenea întreprinderi cu bătaie lungă stârnesc o
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
controversat, paradigma se definește, în termenii lui Thomas S. Kuhn, ca un set de realizări științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci simbolicul, în calitate de formă reprezentativă a imaginarului, „acoperă toată gama de activități și de posibilități umane.” Lumea textelor răspunde exemplar acestor gânditori activi, (re)lansatori de teme. Contemporanii par, însă, luați prin surprindere. Asemenea întreprinderi cu bătaie lungă stârnesc o oarecare vâlvă superficială (umbrite fiind de gălăgioase
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și de transfigurat prin descompuneri moderniste, peisajul Herței, al provinciei moldoveneș ti sau al Sinaiei rămîne, totuși, peisaj local concret, la fel de intim asimilat ca și tradiția iudaică și biblică - evident, departe de bucolismul grațios al lui Francis Jammes sau al
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
ce existaseră pe vremuri și la București. Petru simte o nostalgie atât de intensă pentru vechea Lisabonă pe care o cunoscuse înainte, încât pare că s-a molipsit de dor, de acel sentiment pe care obișnuința l-a introdus în imaginarul portughez în general și lisabonez în particular ca pe un soi de carte de vizită a țării, în definitiv, această dulce melancolie sau tristețe nu ar fi specific lisaboneză; să ne amintim de termenul turcesc „hüzün”, asociat orașului Istambul, pe
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
din categoria celor care apasă și obligă, se justifică fără rest. După Goldiș, Lumile din cuvinte „dincolo de a reconfirma un critic serios și profund, o recomandă pe Sanda Cordoș drept cercetătorul cel mai în măsură să dea o sinteză a imaginarului literar românesc (deopotrivă intim și social) din ultima jumătate de secol”. Subscriu. Și o fac și fiindcă, uitându-mă în jur, nu descopăr, nici eu, pe altcineva mai potrivit pentru o asemenea investigație. Cei care au studiat până acum literatura
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]