1,385 matches
-
fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca pentru oricine, din orice epocă. Și pentru un postmodern funcționează criteriul estetic, pentru că acesta e imanent operei de artă. Dar ceea ce se-ntîmplă în cultura românească de azi, băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se mulțumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmi-că despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră, imanentă. în lumea consumistă și globalizată actuală nu mai cunoaștem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice aspirație care depășește standardele materialiste: o casă confortabilă, un loc de muncă bănos, o vacanță în Caraibe (sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a purității, a "paradisului pierdut", a "unității primordiale" marchează și efortul presupus de construirea propriei noastre exegeze 20. Acest efort ne plaseză în fața unei întrebări al cărei răspuns nu se mai poate amîna: și totuși, este sau nu esența răului imanentă structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a latențelor difuze", comprimată de Ilie Bădescu într-o esențială "ecuație noologică": y = a + ai.(-xi), unde a este binele generic, ai este proporționala sa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și mai recent Jürgen Habermas, teoria critică a dobândit o forță nouă, iar termenul de teorie critică a ajuns să fie folosit ca emblemă a unei filozofii care pune sub semnul întrebării viața socială și politică modernă prin metoda criticii imanente. Este, în mare, o încercare de a recupera un potențial critic și de emancipare care a fost neglijat de recentele tendințe intelectuale, sociale, culturale, politice, economice și tehnologice. Esențială pentru teoria critică a Școlii de la Frankfurt a fost preocuparea de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
greu de observat aici prezența temei avansate de Marx în cea de-a unsprezecea teză despre Feuerbach: "filozofii doar au interpretat lumea în diverse moduri; scopul este de a o schimba" (Marx 1977a: 158). Acest interes normativ în identificarea posibilităților imanente de transformare socială este o caracteristică definitorie a unui curent de gândire care se întinde cel puțin de la Kant, prin intermediul lui Marx, către teoreticienii critici contemporani cum este Habermas. Această intenție de a analiza posibilitățile de realizare a emancipării lumii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care se întinde cel puțin de la Kant, prin intermediul lui Marx, către teoreticienii critici contemporani cum este Habermas. Această intenție de a analiza posibilitățile de realizare a emancipării lumii moderne a generat analize critice atât ale impedimentelor, cât și ale tendințelor imanente către "organizarea rațională a activității umane" (Horkheimer 1972: 223). Într-adevăr, preocuparea aceasta extinde linia gândirii dincolo de Kant, până la convingerea Greciei clasice că natura rațională a polis-ului își află expresia în autonomia individuală și în instituirea dreptății și a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu este deloc naturală, necesară sau invariabilă istoric. Teoria critică internațională ia configurația globală a relațiilor de putere ca obiect de studiu și se întreabă cum a apărut această configurație, ce costuri aduce cu sine și ce posibilități alternative rămân imanente în istorie. Teoria critică este esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de idealuri morale și de folosire a acestora ca punct de referință transcendent pentru a judeca formele de organizare politică. Nu există o Utopie cu care să comparăm faptele. Aceasta înseamnă că teoria critică internațională trebuie să folosească metoda criticii imanente, mai degrabă decât etica abstractă, pentru a critica ordinea actuală a lucrurilor (Linklater 1990b: 22-3). De aceea, sarcina este "să pornim de unde ne aflăm", cum spunea Rorty (citat în Linklater 1998: 77), și să scoatem la iveală principiile și valorile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
noastră este organizată, pentru a urmări valorile asociate. Acest punct de vedere este sprijinit de alți gânditori critici internaționali, în special de Kimberly Hutchings, a cărei versiune a teoriei critice internaționale este foarte mult influențată de versiunea fenomenologică a criticii imanente a lui Hegel. Critica imanentă este realizată "fără referire la o metodă articulată independent sau la criterii transcendente" (Hutchings 1999: 99). Urmând sfatul lui Hegel, teoria critică internațională trebuie să recunoască faptul că resursele pentru critică și judecare pot fi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
urmări valorile asociate. Acest punct de vedere este sprijinit de alți gânditori critici internaționali, în special de Kimberly Hutchings, a cărei versiune a teoriei critice internaționale este foarte mult influențată de versiunea fenomenologică a criticii imanente a lui Hegel. Critica imanentă este realizată "fără referire la o metodă articulată independent sau la criterii transcendente" (Hutchings 1999: 99). Urmând sfatul lui Hegel, teoria critică internațională trebuie să recunoască faptul că resursele pentru critică și judecare pot fi găsite numai "imanent", adică în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Hegel. Critica imanentă este realizată "fără referire la o metodă articulată independent sau la criterii transcendente" (Hutchings 1999: 99). Urmând sfatul lui Hegel, teoria critică internațională trebuie să recunoască faptul că resursele pentru critică și judecare pot fi găsite numai "imanent", adică în societățile politice deja existente, de unde este lansată critica. Resursele critice invocate nu cad din cer, ci apar din dezvoltarea istorică a unor instituții legale și politice concrete. Sarcina teoreticianului politic este așadar de a explica și critica ordinea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a preocupării" implică și supunerea la o judecată critică a asumpțiilor de bază ale discursurilor morale și politice deja existente. Hutchings și Robinson sunt de acord cu Linklater că orice teorie critică internațională trebuie să folosească un model de critică imanentă. Acest lucru înseamnă că teoreticianul trebuie să abordeze critic asumpțiile normative care structurează judecățile noastre etice, într-un efort de a genera o potrivire mai coerentă între modelele de gândire și formele de organizare politică, și fără a se baza
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
modului în care problemele ecologice și răspunsurile politice la acestea implică schimbări în structurile politice globale sub forme al căror potențial scapă naturii abstracte a criticilor ecologiste împotriva sistemului de state. Ne putem întreba cum ar arăta o critică ecologistă imanentă a politicii globale, în opoziție cu o critică ecologistă transcendentală a sistemului de state (reificat), precum cea din argumentele anarhiste ale lui Bookchin. Din această perspectivă se remarcă lucrarea lui Eckersley, The Green State (2004). Cartea precedentă a lui Eckersley
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
curentul "ecologiei globale", amintiți mai sus, dezvoltă acest argument. În lucrarea The Green State (2004), Eckersley formulează un argument cu concluzii smilare, dar mult mai detaliat, și bazat nu pe ideile transcendente ale eticii ecocentrice, ci pe importanța unei critici imanente a politicii globale contemporane. Autoarea pornește de la o analiză a tendințelor și a structurilor actuale antiecologice din politica globală pe de o parte (în concepția ei acestea sunt anarhia interstatală, capitalismul global și democrația liberală), dar și a orientărilor contemporane
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ecologiștilor, și ar constitui un element foarte sofisticat și valoros adăugat la argumentele ecologiste. Altă miză probabilă este prezentarea de către Eckersley a evoluțiilor din politica globală contemporană care inspiră astfel "limitele posibilului", din care se poate apoi dezvolta critica sa imanentă. Pentru a relua, autoarea se referă la potențialul emergent al multilateralismului ambiental, al modernizării ecologice și al democrației deliberative care reiese din anarhia interstatală, din capitalismul global și din democrația liberală. Interesantă în acest context este probabil lipsa unei discuții
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
legăturii sale istorice cu tratarea "naturii" (inclusiv a oamenilor) ca obiect, pur și simplu instrumental, nu există o metodologie ecologistă clar definită. Eckersley (2004 :8-10) propune ca metodă o "ecologie politică critică". Dar aceasta se dovedește a fi metoda criticii imanente din teoria critică a Școlii de la Frankfurt, cu accente ecologice. În final, ecologiștii se alătură altor curente în respingerea oricărei sugestii de separare a Relațiilor Internaționale de alte discipline. După cum se sugerează și în Capitolul 1, posibilitatea apariției unei perspective
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
27, 241, 246 corporații transnaționale, 26, 208 cosmopolitism, 103, 112, 114, 122, 137, 139, 141, 172-77 credit, 93 creșterea populației, 262 creștinătate, 69 creștinism, 86 crime de război, 85, 86, 113 crime împotriva umanității, 86 criterii de semnificație, 30 critică imanentă, 162 critică metateoretică, 207, 214 cuceriri teritoriale, 79, 81, 82 cultură, 229 cultură diplomatică, 107 cultură politică internațională, 107 cunoaștere, 160, 213 cursa înarmărilor, 52 curți internaționale, 95 de-reglementare, 88, 92, 95 deconstrucție, 186, 188, 190, 205 deconstrucționism, 151
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal devine artă, prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiectului sau noțiunii la care se referă. Această redefinire presupune o conceptualizare nouă, iar în jurul ei se înfiletează structura argumentativă a textului. Refuzul de a asimila idei și accepțiuni prefabricate e specific teoretizărilor argheziene și exprimă, în esență, un sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e să rămânem tot în perimetrul redefinirii argheziene, un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și experiențial, ci sacrul, prin manifestările lui, se delimitează de profan, fără ca aceste granițe, deși clar sugerate, să poată fi numite. Pe de o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cât un grăunte de muștar...(Mt. 17, 20) și celelalte. Credința unește pe om cu Dumnezeu, este puntea de legătură între om și Dumnezeu, păstrându-se conștiința identității proprii a fiecăruia, a deosebirii dintre Dumnezeu Ce se revelează și structura imanentă a creației. Credința are un sens dinamic, activ, fără de care nu poate fi înțeleasă însăși slujirea Bisericii în lume. Sensul activ al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
depășit de noile dezvoltări istorice. El urmărește recuperarea proiectului epistemologic în contextul teoriei sociale și politice, iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii 97. Primul pas în atingerea acestui obiectiv e critica epistemologiei, care este, pe de o parte, una imanentă și are, pe de altă parte, un pronunțat caracter cultural. Obiecțiile de natură teoretică la adresa epistemologiei care țin de critica imanentă pe care Mannheim o face domeniului vizează atât faptul că aceasta a asumat o relație subiect-obiect pe care a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociologiei cunoașterii 97. Primul pas în atingerea acestui obiectiv e critica epistemologiei, care este, pe de o parte, una imanentă și are, pe de altă parte, un pronunțat caracter cultural. Obiecțiile de natură teoretică la adresa epistemologiei care țin de critica imanentă pe care Mannheim o face domeniului vizează atât faptul că aceasta a asumat o relație subiect-obiect pe care a conceput-o ca fiind statică, cât și faptul că a conferit un statut cognitiv privilegiat anumitor forme ale credinței: "Epistemologia operează
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sale consecințe, cărora Mannheim, fondatorul sociologiei cunoașterii, le pusese o "barieră" în ideea că "(...) semnificația influenței factorilor sociali asupra cunoașterii științifice despre natură și despre societate este fundamental diferită. În concordanță cu această perspectivă, cunoașterea științifică despre natură se dezvoltă imanent, grație principiilor sale transcendentale, fiind așadar universală și cumulativă. Interpretată în termeni transcendentali, cunoașterea specifică științelor naturii este separată (și epistemologic opusă) de formele de gândire determinate istoric și cultural care sunt înțelese ca relevante pentru o perspectivă asupra lumii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]